Activitate cristian_mineran

Legislatia romaneasca nu recunoaste institutia concubinajului si prin urmare concubinajul nu produce nici un fel de efecte juridice. Asadar, spre deosebire de institutia casatoriei, bunurile dobandite in timpul concubinajului NU sunt prezumate ca fiind bunuri comune ale ambilor concubini.
Astfel atat timp cat imobilele sunt pe numele lui, numai pe numele lui, (deci daca in contractele de vanzare cumparare figureaza doar el), tu nu ai nici un drept asupra acestora.
Totusi daca tu i-ai dat banii cu care a cumparat acele imobile ESTI TITULARA UNUI DREPT DE CREANTA ce are ca obiect aceste sume de bani.
Insa pentru a-ti valorifica acest drept, cel putin la prima vedere, se ridica doua probleme:
1. Cum dovedesti acest drept avand in vedere ca potrivit art.1191 Cod civil, dovada actelor jiuridice care au o valoare mai mare de 250 lei nu se poate face decat cu inscrisuri. Totusi aceasta problema poate fi depasita prin invocarea imposibilitatii morale, rezultata din raporturile de concubinaj, de a preconstitui un inscris. Astfel vei putea folosi orice mijloc de proba (martori, prezumtii sau alte inscrisuri care nu au fost inasusite prin semnatura sau in alt mod de catre el) pentru a dovedi ca tu ai dat banii.
2. Problema prescriptiei dreptului tau. trebuie sa ai in vedere ca termenul de prescriprie al drepturilor de creanta este de trei ani. In cazul tau acest termen incepe sa curga de la data la care a luat nastere dreptul, adica de la moumentul in care ai dat banii. Prin urmare daca de la acea data au trecut mai mult de trei ani dreptul tau este, in principiu, prescris. Totusi putem considera ca in perioada cat a durat starea de concubinaj acest termen nu a curs. Aceasta datorita faptului ca s-ar putea prezuma ca atat timp cat a tinut concubinajul, partenerul tau ti-a recunoscut creanta pe care o aveai impotriva lui.

nu. fata de debitorul cedat nu.

Se acepta in doctrina ca simpla conoastere a faptului cesiunii de catre debitor il obliga pe acesta fata de noul creditor. Atat notificarea cat si acceptarea trebuie indeplinite pentru ca persoana interesata sa poata proba ca debitorul cedat a cunoscut faptul cesiunii.
Nu exisista nici un text de lege, in materia cesiunii de creanta, care sa prevada obligativitatea notificarii prin executor judecatoresc. Astfel aceasta poate fi facuta si prin scrisoare recomandata sau pe alta cale care sa-ti permita sa dovedesti ca ai indeplinit-o.
In cazul tau nu este vorba insa de notilicare, ci de acceptare care este facuta prin inscris sub semnatura privata, atata timp cat spui ca debitorul a luat cunostinta de cesiune si a semnat un act in acest sens.
Aceasta acceptare este valabila si il obliga pe debitor. Prin actul sub semnatura privata se poate face dovada ca debitorul a cunoscut faptul cesiunii, dar cu conditia ca actul sa indeplineasca formalitatile prevazute de lege, respectiv formalitatea multiplului exemplar. In carz contraracest act poate fi considerat un inceput de dovada scrisa care trebuie insa acoperita cu alte mijloace de proba (martori, prezumtii, marturisire)

cesiunea este opozabila debitorului cedat din momentul in care acesta a luat cunostinta de existenta ei. Formele prevazute de lege prin care debitorul ia cunostinta de cesiune sunt notificarea si acceptarea. Odata indeplinite aceste formalitati cesiunea este opozabila tertilor, indiferent care dintre cele doua parti ale cesiunii, cedentul sau cesionarul, le indeplineste. In categoria tertilor fata de cesiune se include si debitorul cedat. In ceea ce priveste acceptarea aceasta trebuie facuta in forma autentica pentru a fi opozabila tuturor categoriilor de terti.