eumarian a scris:
Nu inteleg care e problema. Intrebarea era daca marirea castigului procentual returnat jucatorilor in cadrul unui joc de noroc va minimiza suma pierduta la sala de joc. Raspunsul este negativ, din simplul motiv ca jucatorul va juca mai mult, pierzand astfel ce a castigat prin cresterea ratei.
Din fericire, nimeni nu a contestat acest lucru.
Mobilele jucatorului de noroc sunt de 3 feluri.
- scop de distractie generic, asemanator iesirii intr-un parc de distractii. Asta e un scop relativ banal si neproblematic, asemanandu-se cu oricare alta distractie la care consumatorul plateste senzatia.
- bun de status /lux. Asemanator aruncatului cu bani prin cluburi, pentru a arata ca are de unde. Ca orice bun de status, a fi scump inseamna a fi dezirabil.
- dependenta in sens medical. Ca orice alta dependenta, este periculoasa si incontrolabila.
E bine ca sunt numai 3. Daca ar fi fost 4, 5 sau mai multe situatia s-ar fi complicat. Cum ar fi daca, de exemplu, pentru unii jocurile de noroc ar reprezenta speranta unui castig usor, fara munca? Ar trebui reevaluat sistemul.
In special din cauza ultimelor 2 cazuri, jocul de noroc nu se comporta ca un bun economic obisnuit. Cererea la jocurile de noroc tinde sa fie inelastica (se modifica greu cand preturile cresc / rata de castig scade). E si logic, jucatorul de noroc nu se indreapta catre jocurile la care poate castiga mai mult (pentru ca oricum pierde), ci catre acele jocuri care ii ofera cea mai mare satisfactie psihologica. Or exista si 1% care joaca rational si reusesc sa faca bani, dar o fac pe spatele celorlalti si nu o sa le plangem noi de mila;)
Revenim cu procentele si generalizarile. Exista vreo statistica oficiala, recunoscuta, etc, in care sa se arate ca nu e vorba de mai mult sau mai putin de 1%? Care este marja de eroare?
Inteleg ca este opinia dvs. personala, nu cunosc istoricul dvs. legat de jocurile de noroc (poate ati avut probleme, amintiri neplacute), insa nu mi se pare acceptabil sa generalizati in felul acesta intr-un loc public. Mi-e frica sa va intreb in cate categorii ati putea incadra tiganii, ungurii sau evreii.
Nu e nevoie sa plangem de mila nimanui, cred. Ca sa raspundem lui daniel_gl_84, putem presupune ca persoanele care au acces la salile respective de jocuri sunt adulti si capabili sa ia singuri decizii. Datoria statului nu e sa ii apere de ispite (poate ar trebui interzisa vanzarea foarfecilor, cutitelor, etc, pentru ca nu se stie cine si-ar putea taia diverse membre...), ci de escroci, hoti, samd. Daca operatorul salii respective refuza sa va prezinte regulile jocului, conditiile in care puteti castiga, sau daca puteti demonstra ca nu se respecta aceste reguli, ii puteti reclama la OPC, garda financiara, tribunal - proces civil, etc.