Este minunata convingerea dumneavoastra: stiti numai ceea ce cunoasteti! Este drept ca "stapaniti piata", adica cererea, si in acest sens , banuiesc ca nu veti ceda prea usor terenul. Dar aceasta nu inseamna ca si aveti dreptate. Psihologia europeana nu va renunta usor la statutul de leader mondial, atat in zona teoretica, cat si in cea practica. Partea neplacuta este ca nu aveti deschidere catre nou, ceea ce va arunca intr-o stagnare ideatica si in neputinta practica in acelasi timp, rasucind pe toate fetele idei relativ bune, dar vai, depasite. Lumea se schimba halucinant de rapid. Oamnii nu pot face fat acestui ritm al schimbarii. Tihna necesara unor terapii de durata nu mai este chiar atat de "tihnita". Oamenii se pierd pe drumul lent al evolutiei asistentei psihoterapeutice. Cel putin in Romania! Astfel, cu toate cunostintele dumneavoastra teoretice, din pacate, reusita practica se lasa asteptata. Am o multime de cunoscuti, dar si persoane pe care le-am intalnit pe forumuri care discuta despre depresie, anxietate si alte probleme cu incidenta mare in vietile oamenilor, "foarte la moda" -, care "se lupta cu cohorte de psihologi, psihoterapeuti, psihiatri etc, care incearca ani de zile toata medicatia posibila pe acesti oameni, folosindu-i pana la urma drept cobai, fara rezultate satisfacatoare. Din propria-mi experienta de viata, stiu ca este bine sa iti reevaluezi, din timp in timp, activitatea si sa faci corectiile necesare, eventual, sa iesi din conul de emfaza si "eroism" teoretic, si sa mai deschizi carti, poate chiar si altele indicate in bibliografia de specialitate stricta, tinzand catre o abordare mai cuprinzatoare, daca nu holistica, a domeniului care te preocupa, spre binele pacientilor si eficienta metodei tale. Poate asa, ai avea sansa sa poti evalua mai exact obiectul studiului si practicii tale, fara sa mai pretinzi ca stii si poti ajuta, cand ceea ce faci este sa derutezi oamenii, neatingand scopul pentru care esti angajat!
Persoana care se intereseaza de statutul hipnoterapeutilor in Romania si care a generat aceasta discutie, ce-i drept, ar trebui sa mearga putin "la carte", si abia mai apoi sa se preocupe de studii savante. Cu o exprimare atat de deficitara, este evident ca mai mult face rau unui asemenea domeniu, decat sa il aduca in cadrul unei discutii serioase. Pe de alta parte, hipnoterapia este un domeniu serios, cu rezultate interesante si autentice, chiar daca nu este preacticat de "ericksonieni"! Spun aceasta pentru ca am primit ajutorul unui hipnoterapeut american ( ironizat, alaturi de ceea ce vine de acolo, cu o superioritate criticabila pentru lipsa ei de intemeiere, pentru ca nu poti generaliza si , mai apoi, arunca ironia chiar asupra tuturor americanilor, doar pentru ca tu te crezi cel mai bun! ...Sau poate doar mi s-a parut ca ii ironizati, stimate domn...!). Si a facut acesta intr-un mod simplu, lipsit de emfaza teoretica si foarte eficace si rapid, ceea ce nu a fost cazul specialistilor romani consultati! Cred ca si aceasta categorie profesionala, a psihologilor, la care as adauga-o pe cea a psihiatrilor, sufera, alaturi de toata intelectualitatea romaneasca de un complex de superioritate criticabil ca de altfel toate complexele de superioritate sau inferioritate. Acest fapt duce constiinta profesionala de specialitate intr-o periculoasa zona de orgoliu uman, nu doar profesional si social. Si atunci, ma intreb: unde mai poate fi vorba despre "ajutor" de specialitate, cand dumneavoastra pare sa dispretuiti omenescul?
Cred ca o deschidere catre nou si o simplificare a metodelor ar fi de mare ajutor. Personal, astept mai mult de la cineva care se prezinta pe sine ca fiind de incredere, indiferent ca imi este prieten, coleg de breasla sau terapeut!
Sa ne aducem aminte, a-propos de americani: chiar parintele terapiei prin hipnoza, daca nu ma insel, Milton Erickson, a fost american!!! Cine suntem noi , romanii sa ne masuram in orgolii neintemeiate in acest domeniu, pentru a trata "in corpore", in acest fel, pe americanii care practiza hipnoterapia?
Cu respect!