Activitate tudorpavel

1. Probabil sunteti o persoana foarte meticuloasa din modul in care ati raspuns, numerotand...
Si astfel pare ca dati discutiei de duminica un aer academic! :coffee:

2. Daca mesajul pe care-l trasmiteti

Studentul care alege facultatea de drept din spirit de dreptate

nu-mi scapa mie, atunci cel care alege Dreptul o face din oricare alt motiv decat....dreptatea.

Si atunci ma gandesc care este realul motiv?

Sa fie nevoia unor oameni prinsi intr-un sistem juridic alambicat, de multe ori stramb, de a avea norocul sau ghinionul de a gasi avocatul mai mult sau mai putin dornic de a exercita profesia aleasa, impusa de familie sau de anturaj, in urma unui pariu cu prietenii ca poate intra la Drept?

Inteleg ca dreptatea trebuie definita. Atunci vorbim de relativitate.
In consecinta, sistemul organizational numit societate isi bazeaza unul din principii pe cel mai fragil, interpretabil si discutabil lucru! Adevarul!
Daca adevarul nu este acelasi pt oricare dintre membrii, cum sa ma astept ca dreptatea sa fie respectata? Daca a mea este altfel fundamentata decat a sememului meu, cum le pot imbina armonios astfel incat sa le respect fara a intra in contradictoriu?

Nu stiu cum se poate defini dreptatea, nu mi-am propus sa studiez Dreptul, dar cred ca daca am face un sondaj de opinie ar reiesi ca dreptatea urmeaza adevarul. Iar adevarul este cel pe care oamenii au curajul sa-l recunoasca cand sunt cu ei insisi, cu D-zeu si nu cel pe care-l inventeaza sau modifica de multe ori.

3. Cum spuneam si la 1, numerotarea nu ar trebui sa aiba legatura directa cu ghilemelele apelativului. Si nici cafeaua neprajita nu este cea mai savuroasa. :)

Da, ati ales sa va erijati intr-un mic D-zeu, interpetand in mod personal adevarul si dreptatea reprezentand-o pe clienta si avand succes!
Apropos, care a fost senzatia? Linistea interioara s-a transformat in ceva si mai placut?

Vedeti, e ca si cum am avea puterea de a schimba dreptatea si o folosim prin a ne juca putin cu ea. Normal, o dam mai departe sau inapoi candva....dar acum e a mea si ma joc cum vreau.

Dar hai sa revenim la topic, vorbesc de un pustiulica care nu poate decide singur daca e bine sau nu sa-l aibe pe tata alaturi. Altcineva hotaraseste pt el. Iar altcineva-ul crede ca trebuie sa foloseasca un avocat. Acesta vrea sa castige. Nu tine cont de adevar si dreptate. Pacat, caci nu e vorba de o casa....ci oameni, sentimente, suflet.

4. "Bagheta isi alege vrajitorul!" Este o replica, dar din Harry Potter. (si nu lucrez intr-un cinematorgraf).
Poate ca singura cartea isi alege cititorul, nu contrazic. Ganditi-va ca avocatul ar alege clientul....
Si l-ar convinge ca-i va face dreptate bazat pe unicul, singurul si universalul adevar!
Matematic calculul este simplu: se vor injumatati procesele. Se reduc temenele. Dar cine garanteaza clientului?
Ce gandesc eu este UTOPIE si admit! Pai de aici a plecat si titlul topicului, nu?
Doar nu ne gandim sa pledam cu plata la final, bazat pe rezultate. Chiar daca ar fi substantial mai mare! Cine risca pt un pumn de bani? Mai bine mai ponderat, dar constant si sigur. O senzatie de siguranta mediocra.

5. Frumos spus! Dar cred ca sunt situatii cand omul obosit poate fi dornic de a citi, chiar obosit cum este. Sau cel dornic de a citi sa fie deja obosit, dar sa-si doreasca. Nu se exclud ci cred ca se completeaza!

Ca sa parafrazez: cel mai important lucru eu cred ca este ce carte aleg?, ca sa-mi transmita un mesaj care sa-mi ramana dupa ce termin lectura... :-/

Domisoara Romascanu, am citi cu atentie ceea ce ati scris.

Probabil ca ati exprimat o opinie ce apartine oricarui student la drept, absolvent a facultatii din Romania, care ajunge sa vada dreptatea prin parerile dascalilor, prin ochii celor care l-au format. Cei de odinioara, caci nu cred in schimbari majore de opinie intr-un timp scurt. Iar felul in care INCA se solutioneaza in Romania spetele, nu e nici o indoiala: NCV va fii inteles de generatiile care acum se gandesc sa aleaga dreptul....

Va intreb un lucru relativ simplu: daca ati sti ca ipoteticul client vrea sa-l reprezentati, dar stiti cu siguranta ca dreptatea nu este de partea lui, ati merge mai departe prin a-l asista?
Daca ceva va produce "galagia interioara" de care mentionati si nu linistea, v-ati concentra pe caz sau ati refuza onorariul din principiu? :)

Eu ma gandeam la avocatul care vrea clientul, avocatul care trunchiaza adevarul, invata clientul si actioneaza astfel incat sa castige cu orice pret. In fond nu o face gratuit, nu?

Sau nu credeti ca exista astfel de avocati?

Deci unde este adevarul si unde minciuna, cum convietuiesc atunci cand cu buna stiinta un "reprezentant al adevarului" isi invata propriul client ce probe sa fabrice, sa pregatesca, cum sa convinga martor?
Nu, avocatul a uitat juramantul!
A uitat ca facultatea pe care a absolvito se numeste DREPTUL!

Despre romancieri, adevar si minciuna aveti o parerea gresita. In momentul in care alegi o carte esti perfect constient ca poate fi fictiune si nu istorie....
Nu te lasi mintit ci vrajit de stil, gen, actiune, epilog...
O faci pt ca-ti doresti si nu ca sa te minti. Este cu totul altceva, realitatea este cea care se intampla fara ca sa consimti. Nu alegi daca o "citesti" sau nu, ti se intampla. Chiar tie!

Medierea? Credeti ca nu am incercat? Sunt un om al dialogului, al ratiunii, al dreptatii!
Hmmm.... As vrea sa ma las pe mana dumneavoastra! Nu ati vrea sa-mi preluati speta in calitate de avocat? Astept un raspuns!

@ Av. Antoanela Geamanu va doresc tot binele! Nu vreau sa va raspund pe formum desi imi vine usor si natural.....Ar trebui sa va detasati!

Fie ca sunteti Mamici sau Tatici, sunt sigur ca multi dintre dumneavoastra ati trecut prin momentul acela in care cautati un avocat! Ati auzit povestile unora, ati colaborat cu altii si apoi vine timpul sa alegeti...pe acela!

Acel avocat care sa va inspire increderea ca, indiferent cum functioneaza sistemul juridic la noi, dreptatea si adevarul va vor indreptati in cele din urma. Indiferent cat de greu, lung sau descurajator este drumul.

Eu sunt intr-o astfel de situatie si as avea nevoie de ajutorul si experienta dumneavoastra pentru a incerca sa merg mai departe pentru copilul meu.

As vrea sa va cer parerea in ceea ce priveste recomandarea unui avocat pe care-l cunoasteti si care s-ar potrivi profilului descris. Chiar daca pare ciudat, evident ca nu este vorba de un interviu sau un top al acestora! :">

Ma gandesc ca sigur ati avut prilejul sa colaborati sau sa auziti despre macar unu.

Interesant este ca se discuta despre astfel de persoane dar la nivel virtual, ca si cand nu ar exista in realitate....ceva de genul "cauta si tu pe net" sau "vorbeste cu alti tatici sau mamici".

Realitatea este insa alta! Dumneavoastra ati fi indreptatiti sa recomandati, nu altcineva.

Multumesc mult!

Pentru ca subiectul sa nu cada in derizoriu, lucru pe care nu-l gasesc constructiv pt nimeni, nu am de gand continui in aceasta maniera!

Eu nu urmaresc punctaj/rating, ci doresc sa gasesc rezolvare a unei situatii particulare, in care sunt implicati oameni reali, sentimente, legaturi parinte-copil, lucruri care evolueaza de la zi la zi.

As propune sa revenim la subiect si sa aflam parerea altor utilizatori!

Inteleg ca intr-un proces sunt implicate doua parti, aflate in mod obligatoriu in contradictoriu!
Una dintre ele are cu siguranta dreptate, este cea care isi bazeaza actiunile pe adevar, dreptate si crede in aceste idei.

Ambele sunt asistate de avocati. Fiecare dintre acestia cunosc speta povestita de client, demonstrata prin probe de acesta. Ambii avocati sunt gata sa preia cazul. Ambii sunt increzatori ca-l castiga!

Adevarul este insa doar unul!

Care este ratiunea pentru care amandoi vor sa castige? Se rezuma totul la bani? Mai tinem oare cont de adevar?

In situatia in care ar exista un sistem de remunenare bazat pe rezultate nu cred ca s-ar implica oricine ca sa preia un caz! Imaginativa ca ambii clienti ar dori sa plateasca in sistemul "no cure, no pay". Atunci unul dintre avocati va primi onorariul, iar celalat nu.

Ati incercat vreodata sa va puneti in locul unui Judecator? Vede 2 extreme care afirma fiecare ca are dreptate. Se prezinta in fata sa cateva probe, martori si trebuie sa decida intr-un final de partea cui se afla adevarul.... De multe ori mi se pare ca pregatirea acestor probe, conceperea unei actiuni tine de reputatia avocatului mai mult decat de dreptatea finala!

Reprezentatul partii care este departe de adevar s-ar incumenta atat de usor s-o mai reprezinte, daca ar stii ca nu-si primeste onorariu bazat pe rezulat?
Eu cred in acel juramant pe Biblie! Si asta pt ca am fost crescut cu mesajul ca Dumnezeu exista!

Probabil ca ma repet prin a aprecia sfaturile dvs si faptul ca incercati sa ma ajutati!
Sunt de acord cu multe din ideile expuse de dvs, dar nu cu toate.

av.antoanelageaman a scris:

din nou cred ca cel mai bine este sa va interesati dvs....cautati si pe internet, sunt multe discutii intre tatatici...

Este unul din motivele pt care am deschis subiectul pe acest site. As vrea sa aflu parerea utilizatorilor avocatnet.ro care sunt acei putini avocati, specializati in astfel de cazuri.

Aflu ca sunt relativ rari, desi speta in sine cred ca este una dintre cele mai frecvente si importante, familia! Nu cred ca punem in balanta un drept de munca in care vorbim de foloase materiale fata de sentimentele si urmarile acestora din relatia parinte-copil!
Este evident de ce nu sunt atat de multi cu rata de succes mare: teoria relativitatii se aplica si in acest caz, iar judele are un bagaj de experienta acumulat, nu tocmai usor de schimbat!
Sa speram ca Noul Cod va reusi sa modeleze cumva hotararile viitoare, dar sunt constient ca va dura mult prea mult!

toti cei care au rata de succes mare pe aceasta cazuistica nici nu vor vrea sa discute o asemenea propunere...va vor aprecia cel putin nerealist daca nu si genul de client ce se crede destept pe care-l ocolesc toti avocatii ( care-si permit sa-si selecteze clientela) , cum este cazul de fata....

prin client destept se intelege in argoul avocatesc , clientul care doreste pasarea rescului procesului total catre avocat, adica are pretentia ca avocatul sa lucreze cu plata la sfarsit....chiar si 2-3 ani...din ce ar trai avocatul in perioada asta daca doar munceste fara a fi platit, acestui client nu-i pasa...sa-l plateasca alti clienti, fraierii...inutil sa mai spun ca nici un avocat care se respecta si de succes pe procese personale nu va accepta sa lucreze in asemenea mod.

Cred ca intentionat sau nu ati pus o eticheta!
Incerc sa gasesc o solutie care, intr-adevar, sa nu poata indemna pe oricine la incercari! Nu vreau asa ceva si dupa cum ati observat chiar dvs., probabil inteleg realitatea sistemului juridic romanesc, dar m-am saturat de solutiile clasice. De aceea, consider ca o alta abordare decat cea clasica: platesti onorariu si vedem ce iese va determina si alegerea celui care sa incerce speta.
Da, stiu ca trebuie sparta o alta cutuma, dar cred ca trebuie incercat nu numai in faza finala, in care judecatorul trebuie convins ci in primul rand avocatul.

nu confundati avocatii specializati in procese patrimoniale si isi asigura un apartament in centru in cazul castigarii imobilului, sau procent din suma de bani cu avocati pledanti pentru cauze personale....

in primul caz contractul este ferm, iar clientul cand isi castiga imobilul automat ii da apartamentul avocatului ca onorariu de succes. la fel si procentul, se executa direct.

Nu stiu daca mai exista boxa acuzatilor, dar o usoara trimitere am resimtit-o! :-)
Probabil ca orice contract de asistenta juridica are flexibilitate si poate implica o esalonare a termenelor de plata de-a lungul desfasurarii lui. Si aici cred ca se poate face acest lucru intr-o forma agreeata de ambele parti, dar cu anumite conditionari de rezultat. Asa functioneaza in ziua de azi obtinerea rezultatelor in mai toate domeniile private, prin bonusare! In acest fel nu este nevoie de garantii sau executori la final...
De asta am renuntat mai devreme sa intru in polemici pe aceasta tema, prefer linistea si incerc sa ma concentrez pe subiect!

Multumesc mult!

Are sens ce spuneti! Multumesc ca ati dat atat de multa importanta!

Cred ca ati inteles perfect ce caut cu adevarat. Ideea nu este aceea de contract asistenta juridica convetional, cu pasi standard, ci genul aparatorului care raspunde avocatului advers ce intelege sa-si cladeste cazul "murdarind" tablou fara a tine cont de adevar si realitate!
Imi doresc sa se vada ceea ce sunt cu adevarat si nu povestile ticluite.

Cine poate sa-mi recomande avocat(i) strict pe speta analizata pana acum, experimentat(i) si care au deja rezultate si rata de succes? Poate imi puteti indica si cateva spete....

Daca ati fi in locul meu, ce ati alege pentru buna relatie cu copilul dvs, gandindu-va ca de decizia luata "atarna" fericirea, sanatatea, viitorul copilului si al meu?

@ Atoanela G.
Multumesc pt incurajarile din partea de inceput! :D
Cred ca este timpul sa se schimbe mentalitatea (macar acum cu N.C.V.) cum ca nu toti Tatii sunt dezinteresati de copii, dupa divort. In fond, neintelegerile dintre soti nu trebuie sa afecteze copilul. Au consimtit sa-l nasca si sa-l iubeasca si nimeni nu va schimba acest sentiment, daca ii iubim! Din pacate practica difera de teorie, asa cum ne "invatau" chiar la scoala....

Cat despre partea a 2-a, aveti dreptate!
Haideti sa ne gandim la o situatie ipotetica, alegand un medic in sistemul privat... :">
Nu poti plati medicul dupa ce te trateaza ci trebuie sa o faci la fiecare consultatie! Asa se obisnuieste. Marea majoritate a medicilor probabil ca-si doresc pacienti in cabinetul lor privat. Eu as vrea sa ma fac bine, medicul, spune "desigur". El are mai multi pacienti, eu o singura ...viata.
In cazul copilului meu, pentru a ma reprezenta in instanta, cu siguranta pot gasi un avocat! Insa mi-as dori ca sa se implice pentru a limpezi griul de care vorbeam mai sus. Mi-as dori sa fie interesat la fel de mult ca si mine in a gasi albul... Nu este vorba de partea materiala aici, ci de motivatia persoanei care ma reprezinta. Timpul se scurge pt mine si pt copilul meu.
Respect toate meseriile, iar cea de avocat este una din cele frumoase. Eu insa nu mai vreau doar reprezentarea in instanta ci ma intereseaza rezultatul: sa-mi cresc si educ puiutul!

Cum se poate face lumina intr-un astfel de "caz tipic"?
Banuiesc ca nu exista retete, dar trebuie sa existe metode legale prin care negrul sa fie negru iar albul, alb chiar daca pot da impresia gresita de gri in fata unor terte perosane (ex: judecator).
Presupun ca un avocat bun care isi foloseste talentul, experienta si "pune suflet", daca acorda suficienta atentie detaliilor si se implica in caz, poate scoate negrul din tablou astfel incat sa devina alb in lumina naturala...
Iar daca exista si o recompensa pe masura cred ca nu trebuie decat rabdare si munca!
In fond nu doresc decat sa-mi pot creste si educa copilul in mod firesc si nu ingradit de dorinta de razbunare a celuilalt parinte.
Sunt curios care ar fi recompensa la care s-ar angaja un avocat pentru transforma griul in alb? Inteleg ca trebuie sa existe un onorariu fix, simbolic, dar daca onorariul de succes agreeat contractual la inceput se plateste la admiterea cereri de catre instanta, este incorect? Inteleg ca nu exista latura patrimoniala in aceasta speta, dar daca clientul se angajeaza sa plateasca...

Este copil. Are 8 anisori si nu are nici o vina!
Au trecut mai bine de 2 ani de la divortul intentat de fosta mea sotie.
O sotie minunata si o mama poate prea grijulie!
Dar asa e la primul copil, nu?
Un mariaj de 1 deceniu, un divort curat, scurt. Nu-mi doream decat sa am libertatea de a-mi creste copilul ca si pana atunci. De a-l iubi si a simti ca Tata este langa el!
Ceva s-a schimbat ulterior divortului in comportamentul Ei. Copilul a fost incurajat de intreaga familia materna sa-si respinga tatal. Si este atat de usor pentru adult sa-l faca sa vada realitatea altfel decat este. Am fost "transformat" prin probe intr-un tata rau, care isi maltreateaza copilul, cazuistica medicala la cabinete private, pareri pro si contra dupa ce m-au cunoscut si pe mine medicii sau psihologii respectivi...
Mi se pare relativa decizia unui Judecator, bazata pe parerile specialistilor, ascultand un copil influentat, vazand cateva fotografii...
Dar mama este acea fiinta sfanta care are intotdeauna dreptate in ochii instantei, nu! Chiar daca minte cu mana pe Biblie?
Am un program de vizitare foarte meschin. Ma intrebam daca in Romania exista pricipiul "no cure, no pay"? Imi doresc un avocat motivat nu de onorariu initial, marunt, pt reprezentare in instanta ci acela care are curajul sa fie platit bazat pe rezultatele finale, in functie de ceea ce obtine!