Activitate Unbroken

Va multumesc pentru raspuns.
Am inteles. Asadar, se pare ca declararea ei ca disparuta a fost nelegala, amenintarea cu punerea sub urmarire de asemenea nelegala, amenintarea cu difuzarea imaginilor la tv de asemenea nelegala, divulgarea informatiilor cu privire la locatia noastra, si restul informatiilor despre noi, de catre politie sau detectiv, de asemenea nelegala. Practic, intreaga procedura pare a fi fost nelegala. Maine vom merge la un avocat.

legally_aid a scris

Poate ca mamica fetei a angajat un detectiv particular.In zilele noastre acestia nu mai pot fi vazuti doar prin filme

Probabil nu ati citit tot ce am precizat in primul meu post. Am spus ca si noi banuim implicarea unui detectiv particular, pentru ca stim ca mama a ajuns in Sibiu in timpul zilei de luni, si seara am aflat ca avea informatii in legatura cu bancomatele de unde s-au scos bani, si datorita acestor informatii ar fi stiut unde sa vina dupa noi. De aici rezulta ca stia acest lucru dinainte sa aibe legatura cu Politia din Sibiu. Astfel, iese foarte mult in evidenta posibilitatea angajarii unui detectiv particular. Chiar si in cazul unui detectiv, acesta nu are obligatia de a respecta anumite drepturi?

legally_aid a scris

O persoana nu prea ar putea sa nu fie gasita de nimeni, intrucat, chiar daca legislatia impune neamestecul in viata privata si respectarea drepturilor si libertatilor persoanei, uneori, exista situatii care impun familia, apropiatii unei persoane care ar fi disparut in imprejurari ,,misteroase,, , sa fie cautata.

Da, dar in aceste situatii, persoana va fi cautata de institutiile statului, gasita de acestea, si contactata. Nu asa se va proceda? Si in cazul in care persoana isi exprima dezacordul cu privire la transmiterea mai departe a informatiilor referitoare la ea, institutiile respective nu sunt obligate sa-i respecte decizia? Se poate cere acest lucru in mod expres institutiilor ca Politia, de ex? Politia poate afla destul de usor locatia unei persoane, nu acest lucru ne deranjeaza, ci transmiterea mai departe a acestor informatii.

legally_aid a scris

Exista o procedura prin care se declara disparitia persoanei , judecatoreste, si implica o procedura premergatoare declararii disparitiei prin hotarare, iar dupa un anumit interval, se declara judecatoreste decesul.

Care este aceasta procedura mai exact, si care sunt conditiile necesare pentru ca o persoana sa fie considerata disparuta? Pentru ca de la Politie am inteles ca, desi pana si parintii aflasera de la ce bancomate a scos bani, si vorbise cu ei la telefon, era totusi disparuta. De asta doresc sa stiu care sunt termenii legali care decid daca o persoana se poate considera disparuta.
De asemenea, in ce conditii se poate incepe urmarirea unei persoane disparute? Fiindca tot de la Politie, prin telefon, am inteles ca daca nu venim a doua zi la Politie, vom fi dati in urmarire.

Va multumesc foarte mult pentru raspunsuri.
Am fost la sediul Politiei in ziua de marti (07.02), am intrat in biroul comisarului, dupa un timp ne-am trezit si cu familia prietenei mele inauntru. Dupa un schimb de replici intre prietena mea si familia ei, in birou a ramas doar prietena mea si comisarul, pentru a scrie o declaratie, in care explica faptul ca a plecat de bunavoie de acasa, locuieste cu mine de bunavoie, nu a fost si nu este supusa vreunui fel de agresiune fizica, psihica sau sexuala din partea mea, etc. Intre timp a explicat comisarului si motivele plecarii de acasa, si a povestit aspecte din trecutul violent al familiei.
In timpul acesta, eu discutam pe hol, cu familia ei, atat cat se putea discuta, de vreme ce cu unii dintre ei se putea vorbi, iar cu altii nu. Mama ei mi-a explicat, pe hol, ca are convorbiri telefonice cu prietena mea inregistrate, evident fara acordul ei, si din cate stiu acest lucru este in afara legii. Nu este vorba de convorbiri compromitatoare, sau care i-ar folosi la ceva mamei, dar din cate stiu este ilegala inregistrarea unei convorbiri private fara acordul interlocutorului.
Din fericire, comisarul si-a dat seama de adevar pana la urma, sfatuind familia sa nu mai puna presiuni pe fiica lor, si sa o lase sa locuiasca cu cine vrea ea.
Am parasit sediul politiei impreuna cu prietena mea, si am incercat, ca dupa fiecare intalnire cu familia ei, sa scapam de posibili urmaritori. Am ramas tablou in timp ce eram in taxi si privind in spate, am vazut o masina cu numar de MAI fix in spatele nostru. Nu era rezultatul unei paranoia, m-am uitat fix la numar, pret de 5-6 secunde, am vazut foarte bine, era un numar de MAI. La catva timp dupa ce amandoi ne-am uitat insistent la numar, masina a facut dreapta. Habar nu am ce sa cred, sincer imi e greu sa cred ca cineva de la Politie ar incerca sa ne urmareasca pentru atata lucru, mai ales dupa ce ne-am dovedit clar nevinovatia. Probabil a fost doar o coincidenta, dar ce coincidenta !
In ziua de miercuri 08.02, dorind sa verifice daca familia sa inca se mai afla in Sibiu, prietena mea si-a sunat mama pe fix. Aceasta a raspuns, ceea ce ne-a dat de inteles ca a parasit Sibiul. In timpul convorbirii, mama ei s-a folosit de niste informatii referitoare la mine, informatii pe care, teoretic, nu avea de unde sa le stie. Intrebata de unde cunoaste aceste informatii, si punandu-i-se in vedere ca sunt informatii referitoare la viata mea privata, a raspuns ca sursa informatiilor ei "nu se spune" . De asemenea s-a mai laudat ca ea a stiut ca suntem in Sibiu imediat dupa ce ne-am mutat aici.

Acestea fiind spuse, as dori sa va intreb
1. cum se poate dovedi faptul ca mama a inregistrat convorbiri cu fiica fara acordul acesteia, si cum se poate dovedi faptul ca a cautat si a obtinut informatii referitoare atat la viata mea privata, cat si la locul unde ne aflam. Singurii martori la aceste precizari au fost ceilalti membri ai familiei, ce nu pot fi martori impartiali.

De asemenea, as aprecia daca mi-ati putea raspunde si la intrebarile din primul post, dupa cum urmeaza:

2. Ce inseamna legal "persoana disparuta"? In ce conditii o persoana poate fi declarata disparuta, si in ce conditii se poate incepe urmarirea ei?

3. Cum putem afla modul in care familia ei ne-a dat de urma? Dorim sa stim modul in care informatii cu privire la locatia noastra si viata noastra privata (de ex, orasul in care ne aflam si bancomatele pe care le-am folosit) au fost divulgate fara acordul nostru, si cine a ajutat la obtinerea si transmiterea lor. Si de asemenea, cum pot fi trase la raspundere persoanele implicate.

4. O persoana care doreste sa nu poata fi gasita de nimeni in afara de institutille statului, poate obtine acest lucru ? Este posibil asa ceva in Romania ?

legally_aid a scris:

Cata vreme prietena dvs. majora a declarat deja ca nu este sechestrata , va puteti continua linistiti viata dupa cum doriti.NU va poate nimeni ingradi libertatea .Ambii aveti o varsta la care aveti discernamant deplin si puteti dispune de viata dvs.

Logic asa ar fi. Se pare insa ca legea si mai ales interpretarile ei contrazic asta, intr-o mai mica sau mai mare masura.

Cat priveste afirmatia dvs. ca nu doriti sfaturi morale, sa fim seriosi, poate daca erati niste pusti nu m-as fi putut abtine , altfel, nu exista temeiuri pebrru asa ceva.

Eu sunt foarte serios in legatura cu afirmatia mea. Nu consider ca suntem pusti, si chiar daca am fi fost, consider ca si niste pusti ar fi avut dreptul la niste sfaturi juridice. Nu exista temeiuri pentru asa ceva? Scuze, dar nu prea va inteleg. Pentru ce, mai exact, nu exista temeiuri?

Buna dimineata, va scriu pentru ca am nevoie de sfaturi referitoare la o situatie, in care suntem implicati eu, prietena mea, mama acesteia si, mai nou, Politia. Precizez ca atat eu cat si prietena mea suntem majori, ea are 23, eu 26 de ani, cu discernamant, etc.
Lucrurile au decurs in felul urmator : la putin timp dupa ce mama ei a aflat de relatia dintre noi, prietena mea a plecat de acasa pentru a veni la facultate in Arad, plecare insotita de un scandal monstru, si violente fizice si verbale din partea mamei. Acesta nu a fost primul episod violent al mamei, ci a facut parte dintr-un veritabil fundal violent al familiei, intins pe mai multi ani, format din violenta psihica, fizica si verbala, asezonat de-a lungul timpului cu episoade in care prietena mea era trantita pe jos si batuta cu bestialitate cu picioarele si pumnii de catre mama ei si sora acesteia, in timp ce i se turna apa in cap si i se faceau poze, pentru a spori umilinta.
Odata ajunsa in Arad, a refuzat sa dea mamei adresa unde poate fi gasita, pentru a evita sa fie hartuita de aceasta.
Atunci, mama ei a venit in Arad si a depus o plangere la Politie, in care spunea ca fiica ei a disparut de acasa, nu stie cand a plecat, unde este, etc, asta in conditiile in care a fost mai mult decat martora la plecarea ei, lovind-o si aruncandu-i lucrurile pe scari, si amenintand-o si strigandu-i jigniri in fata vecinilor si a trecatorilor. In plangere a scris minciuni, anume ca ea nu stie cand a plecat, de ce a plecat, unde a plecat, si ca doar banuieste ca ar fi in Arad, cu prietenul ei. In realitate, stia foarte bine cand a plecat, stia ca a plecat in Arad pentru a-si continua studiile la Medicina.
Politistii au contactat-o, ne-am intalnit amandoi cu politistii, si a dat o declaratie in care a scris ca a plecat de acasa de buna-voie si nesilita de nimeni, pentru a-si continua studiile, si ca locuieste cu prietenul ei. A trebuit de asemenea sa dea numele meu complet si adresa unde locuiam in Arad. Am intrebat politistii daca datele mele personale vor ajunge in posesia "soacrei" mele, si dansii m-au asigurat ca nu. Oricum, dupa episodul cu Politia, prietena mea nu s-a mai simtit in siguranta in Arad, avea tot timpul impresia ca este urmarita de diferite persoane angajate de mama ei, mereu cand eram in casa tresarea la cel mai mic zgomot auzit pe scara si alerga la vizor sa vada ce e, seara nu ma lasa sa aprind luminile in casa, refuza sa iesim din casa dupa lasarea serii, de teama unor eventuali batausi platiti de mama ei, etc.
Astfel, nedorind sa mai traiasca in teroare si sa tresara la fiecare zgomot, a luat hotararea sa isi intrerupa facultatea si sa ne mutam in Sibiu, pentru ca parintii ei (doar mama e in Romania, tatal este plecat in Italia) sa ii piarda urma. Aici am reusit sa stam o perioada, timp in care a mentinut legatura telefonic cu mama ei, fara sa ii spuna ca ne aflam in Sibiu. Mama ei parea ca se schimbase, repeta la telefon ca ii este foarte dor de ea, ca regreta toate cele facute, si etc. Astfel, in ultimul timp, prietena mea incepuse sa se gandeasca din ce in ce mai serios la ideea de a merge amandoi in vizita la mama ei. Ii era insa si acum teama, pentru ca o stia pe aceasta ca fiind prefacuta si lipsita de scrupule, si se astepta ca atitudinea pacifista a mamei sa se schimbe total odata ce va inchide poarta casei in urma noastra. Indiferent de asta, am hotarat sa mergem si i-am comunicat mamei ca vom veni. Insa, nesiguranta prietenei mele a facut-o ca in ultimul moment sa ia decizia de a nu mai merge, si a anuntat-o pe mama ei de decizia luata duminica (05.02).
Ne-am dat seama a doua zi, luni (06.02), ca mama ei stia ca suntem in Sibiu, cand prietena mea a fost sunata de un comisar de la IPJ Sibiu care i-a comunicat ca mama ei se afla in Sibiu la Politie, si a spus ca fiica ei a disparut de acasa, si banuieste ca este sechestrata de catre prietenul ei. Adica de mine. Cred ca nu e nevoie sa precizez ca este o reclamatie ce nu corespunde realitatii nici macar 1%. Comisarul s-a comportat amabil la telefon, printre altele am inteles ca mama ei stie ca suntem in Sibiu datorita faptului ca prietena mea a scos bani de la bancomate din Sibiu, ca in prezent mama ei e cu un coleg al lui incercand sa ma identifice pe mine, si ca va trebui sa venim a doua zi (adica astazi) sa scriem declaratii, in caz contrar vom fi dati in urmarire si imagini cu noi vor aparea la posturile TV si in presa. Am vorbit si eu cu dumnealui, si, pe langa stabilirea intalnirii de a doua zi, incercand sa dau de inteles ca nu poate fi vorba de o disparitie i-am precizat d-lui comisar ca prietena mea a mentinut contactul telefonic cu mama ei. Spre surprinderea mea, mama comunicase deja comisarului acest aspect. De asemenea, i-am spus ca mai exista o declaratie scrisa de prietena mea, la politia din Arad, in care a scris la fel ca a plecat de acasa de buna voie si nu mai doreste sa mentina legatura cu familia, declaratie scrisa tot in urma unei reclamatii mincinoase facuta de mama ei. Stupefiat, am primit raspunsul ca pana nu isi rezolva problemele cu familia, e posibil ca tot asa sa fie de acum incolo. Acum, urmeaza sa mergem astazi la Politie, pentru a doua oara, pentru a declara ca prietena mea nu este fugita de acasa si eu nu sunt un infractor care sechestreaza persoane.
In situatia actuala, intrebarile mele sunt urmatoarele :

1. Daca o persoana lipseste de la domiciliul stabil din buletin, dar mentine contactul (telefonic, in acest caz) cu un membru al familiei aproape zilnic, si acest lucru este cunoscut Politiei, se poate considera persoana disparuta, si poate fi data in urmarire? Mi se pare cam aberant chiar si in cazul in care nu pastreaza contact cu nimeni (are dreptul acesta). Acum d-l comisar a sunat-o pe prietena mea pe nr de tel comunicat de mama ei. Daca data viitoare, aceasta va da intentionat un numar incorect, unde prietena mea nu va putea fi contactata de Politie, ce se va intampla, ne vom trezi direct urmariti si dati la TV?

2. In cazul in care persoana nu vrea sa fie gasita de familie, si familia merge la Politie, Politia va recurge la a comunica familiei orasul din care persoana a folosit bancomatele? Inainte de a lua legatura cu persoana respectiva si a o intreba daca doreste ca informatii referitoare la locatia sa sa fie divulgate?
Desi, avand in vedere faptul ca mama ei a ajuns in Sibiu luni, e posibil ca informatiile referitoare la orasul in care se afla fiica ei sa fi fost obtinute dinainte de sosirea mamei aici, si asta ar putea insemna ca nu prin intermediul politiei, ci a unui detectiv particular. Aici intervine aceeasi intrebare - detectivul are dreptul de a divulga informatii cu privire la localizarea unei persoane?
3. Daca detectivului i se spune ca e persoana disparuta, el nu verifica acest lucru?Asa cum afla ce bancomate foloseste, nu afla si ca exista deja o declaratie data la Politie care dovedeste ca persoana nu e disparuta? Cu alte cuvinte : in Romania, am dreptul de a pastra confidentiale informatii referitoare la imaginea mea, datele mele personale si locatia mea? Sau daca cineva ma da disparut, desi a vorbit cu mine la telefon ieri, poate afla cu ajutorul unui detectiv, sau al politiei, de unde scot bani si unde ma aflu?

4. Referitor la faptul ca daca nu se rezolva problemele din familie, va trebui sa mergem sa dam declaratie de fiecare data cand mama face plangere. Sincer, sunt stupefiat. Este considerat legal asa ceva? Daca o persoana vine si da in scris ca NU E DISPARUTA SAU SECHESTRATA, SI NU VREA SA FIE GASITA DE FAMILIE, Politia o va chema lunar la sediu, la cererea familiei, pentru a confirma acest lucru, si pentru a da nas in nas cu familia respectiva? Se tolereaza, si se ia in seama aceeasi RECLAMATIE REPETATA, VIZIBIL MINCINOASA? Este deja a doua oara. Daca prima data a precizat ca nu e fugita de acasa, legea cumva considera ca desi prima data nu era fugita de acasa, intre timp e posibil sa FI DEVENIT? Numai mie mi se pare ca ceva e aberant aici? Deci sa inteleg ca e complet normal sa faci lunar reclamatii mincinoase la Politie, si nu se va lua nici o masura in afara de faptul ca persoanele vizate in reclamatii sa fie chemate la Politie lunar, amenintate cu urmarirea si aparitia la TV, si puse sa scrie declaratii ?
Sunt constient ca eu si prietena mea nu avem nici o credibilitate in fata unui politist atunci cand suntem pusi fata in fata cu o persoana ce pozeaza in mama-victima, ce-si cauta fiica, plangand si disperand. Relatarile ei sunt considerate veridice, in timp ce relatarile noastre pot fi considerate exagerate, numai din cauza simplei diferente de statut dintre parti (o fatuca de 23 de ani fugita in lume versus o mama serioasa care-si cauta copilul cu disperare). Asta in situatia in care se poate dovedi foarte usor ca mama a scris minciuni in acele 2 reclamatii, la fel de usor cum se poate dovedi si nevinovatia noastra. Este in regula sa fim supusi repetat la a merge lunar sa dam declaratii la politie, a da nas in nas cu persoane cu care nici unul din noi nu dorim sa avem contact (e vorba de familie, nu de politisti, evident), si dupa plecarea de la Politie sa alergam printre blocuri si sa schimbam 3-4 taxiuri pentru a ne pierde de posibilii urmaritori din familie care vor sa afle adresa unde locuim, pentru a ne putea hartui mai cu spor? Efectele a astfel de tratamente asupra psihicului unei persoane sunt trecute cu vederea de catre lege? Este inutil sa va explic in ce stare psihica se afla prietena mea la ora la care scriu acest post.

5. O persoana care NU DORESTE SA FIE GASITA, cum poate obtine acest lucru? In acest caz, prietena mea nu doreste sa fie gasita nici de familie, nici de o eventuala terta persoana pusa de familie. Nu doreste ca Politia sau vreun detectiv sau orice alt organ al statului sa ofere informatii referitoare la imaginea ei si a mea, datele ei personale si ale mele, locatia ei si a mea, sau orice alte informatii ce ar putea duce la localizarea si identificarea noastra. Repet, nu dorim sa tinem aceste date secrete fata de Politie, ci numai de familie si orice alta persoana fizica sau juridica, avand in vedere ca nu putem sti pe cine pot angaja parintii ei ca sa le faca treburile murdare. Este posibil acest lucru?

6. In cazul in care familia ei a aflat deja adresa unde locuim in Sibiu, si adresa domiciliului meu stabil, sau alte informatii referitoare la ea sau la mine, ce putem face mai departe? Referitor la datele noastre personale, din buletin, avand in vedere ca parintii ei le cunosteau deja pe ale ei, eu cum pot afla daca datele mele personale au ajuns in posesia familiei ei, si ce demersuri va trebui sa fac in continuare? Avand in vedere ca acele date ale mele au ajuns la ei evident fara acordul meu.

Fara cea mai mica urma de intentie de a supara pe cineva, as prefera sa primesc raspunsuri venite din sfera pur legislativa, nu sfera morala, si nu raspunsuri venite dintr-o lume in care parintii sunt considerati din start niste sfinti, iar copiii niste pramatii nerecunoscatoare, pentru ca eu si prietena mea nu traim intr-o asemenea lume. Chiar avem nevoie de ajutor real in situatia aceasta, recomandari de impacare cu parintii sau altele similare nu ne vor fi de nici un ajutor.
Va multumesc pentru rabdarea de a citi intreaga descriere a situatiei si a intrebarilor mele, si astept cu interes raspunsurile dumneavoastra.