Activitate Inaina

Asa s-a purtata mereu cu toata lumea. Am mai avut si eu momente in care a trebuit sa ma fac ca nu-l aud. In fond, asa era cu toti. Numai ca acum, dupa plecarea mea la seminar, a depasit orice masura. Si intr-un fel sau altul nu mai sunt dispusa sa accept un asftel de tratament. Marea majoritate tac din teama, din lehamite sau din cine stie ce alte motive. Pina la un punct si la mine a fost acelasi lucru. Insa, asa cum spuneam, lucrurile au luat-o razna si nu am chef sa renunt la a face ceva ce imi place si pt care sunt pregatita doar pentru ca sunt tinta isteriilor. Plus ca nu-mi sta in fire sa raspund cu aceeasi moneda. Cumva trebuie sa pun lucrurile la punct. Asa cum am mai spus, pot accepta orice critica daca este bazata pe dovezi reale si nu pe inventii, cu mentiunea ca tonul trebuie sa fie civilizat. Injuriile si amenintarile nu mi se par nici normale, nici constructive. Cam asta ar fi.

In ultima vreme am o problema care pe linga faptul ca-mi altereaza activitatea profesionala imi induce si o enorma stare de stres. Pe scurt: lucrez intr-o institutie publica si in ultima vreme seful meu, din dorinta de a-si ascune/spala unele "insubordonari" fata de seful direct a inceput o campanie - in lipsa mea de fiecare data - prin care imi adreseaza o serie de injurii, ma acuza de lipsa de profesionalism (in conditiile in care in utima vreme la toate evaluarile de activitate am fost "premiata" alaturi de colegii mei si in conditiile in care datorita cunsotintelor profesionale am fost nominalizata, de catre o institutie internationala din afara Romaniei - deci exclus nominalizarea pe baza de "pile" - sa particip in calitate de "lector" al acesteia la un simpozion), emite amenintari la adresa familiei mele (de genul "o pun cu copilul in strada") si isulte/calomnii la adresa sotului meu ( a ajus sa-mi terorizeze colegii de birou cu insistentele cu care le cere sa inceteze a avea raporturi de prietenie cu mine si mai ales cu stotul meu ). Tb sa adaug ca sotul meu a lucrat la aceeasi institutie iar atunci cind s-a manifestat dorinta sa plece din cauze personale tot acest domn a mers pina la a da telefon la noul lui loc de munca (obtinut prin concurs) si la a le cere sa nu i-l angajeze, demers ramas fara rezultat pentru ca nu avea nici o baza reala. Este cunoscut ca fiind genul de sef coleric care isi insulta si ameninta angajatii si care nu a reusit sa discute niciodata altfel decit urlind. Profesional este unul dintre cei buni. Am incercat sa-i explic ca pot accepta orice critica (reala si dovedita) dar sa fie spusa pe un ton civilizat si fara amenintari sau injurii. Rezultatul: continua sa ma calomnieze in lipsa, imi terorizeaza colegii care imi sunt subordonati si ma pune intr-o lumina extrem de proasta in fata lor. Iar dupa "angajarea" mea ca lector al acelei institutii externe a explodat pur si simplu. Am adus dovezi ca cele ce mi le imputa - dpdv profesional- sunt neadevarate, am incercat sa-l inteleg (a ocupat un post politic in anii trecuti si acum este f greu sa se vada intr-o pozitie inferioara celei avute) pentru ca la rindul lui este f stresat dar nu mai pot accepta asemenea tratament care imi omoara tot cheful de a face ceva si mai ales m-a terminat nervos. Am incercat sa ma tin departe de el, am incercat sa nu merg cu plingeri de acest gen la superiorul dinsului (sincer, uneori mi-e mila ca a ajuns in acest hal de nervi pentru ca este un f bun profesionist) dar nu mai pot continua in acest fel si ar trebui sa fac ceva. Dar ce? Pentru ca este genul de om cu mentatilate de "conducator comunist": urletul si injuria este politica dinsului de management. Va rog din suflet da-ti-mi un sfat. Am muncit si muncesc in domeniul meu pt ca imi place si ma ingrijoreaza starea de lehamite care m-a cuprins si care nu are legatura cu munca mea ci cu felul in care sunt tratata. Deci...astept sfaturile voastre si va multumesc de acum pentru orice idee constructiva care-mi poate reda placerea de a merge la munca.