Activitate mama2

Inteleg perfect situatia descrisa, m-am aflat si eu copil fiind intr-o situatie relativ similara. Parinti divortati, la o varsta foarte frageda a mea, nu am amintiri cu el in casa. Aici insa discutam despre doi copii, baiat si fata, pe care desi eu as dor sa ii pastrez impreuna, nu intampin aceasta atitudine si din partea tatalui. Intrebat de instanta (are peste 10 ani) copilul va spune cu siguranta ca vrea sa mearga cu tatal (pentru ca situatia ii este prezentata ca o aventura pe insula comorilor), desi poate in adancul sufletului lui el nu ar vrea sa schimbe nimic.
In cazul fetitei, situatia se pune altfel, e fata e mai greu de despartit de mama ...
Pe de alta parte in casa, dupa atatia ani de de despartire propriu-zisa, situatia nu este una de razboi ci de ignorare reciproca, agravata (situatia) de presiunea pe care tatal o pune asupra fiului, lucru care in trecut nu se intampla....
... :) Daca este adevarat ca nu ni se da mai mult decat putem duce atunci ar trebui ca pana la urma totul sa se termine cu bine ... Marea mea dilema este: copii despartiti = o tragedie sau = o problema care cu tact si atentie poate fi rezolvata?

in cazul in care nu se ajunge la o intelegere si se deschide un proces cat de important este factorul un nou barbat in viata mamei (in conditiile in care in fapt nu eram divortati), in ceea ce priveste custodia copiilor? poate fi considerat un factor negativ care sa dea mai mare greutate cererilor exprimate de tata sau este urmarit in continuare, in esenta, binele copiilor, in care un factor important, dupa mine, ar fi si lipsa schimbarii locuintei?

Sunt mai mult decat de acord cu cele de mai sus. Problema unui alt sot si a unei alte sotii nici nu s-ar pune, cel care ar ajunge in aceasta situatie ar parasi domiciliul, dar nu stiu daca partea cu relatiile calde si normale cu tatal ar fi posibile. Cred ca mai degraba tatal ar pune permanent presiune pe ei pentru a obtine diferite informatii din casa, care ulterior ar fi exagerate x 100 si s-ar finaliza cu alte chemari in instanta pentru abuzuri inventate etc orice persoana cu un pic de experienta isi poate da seama la ce ar recurge un om disperat.

Buna ziua,

As vrea sa primesc niste opinii legate de urmatoarea situatie. Casatorita de 11-12 ani, mama a doi copii minori (unul de peste 10 ani). In urma unor neintelegeri, separata in fapt de sotul meu de aproape 4 ani, dormitoare separate, bai separate, nici un fel de relatii intime.
In urma cu nici o luna am inceput o relatie cu o persoana. Nu am fost foarte discreta, nici nu am simtit nevoia sa o fac, sotul meu a aflat situatia, a studiat-o in detaliu (urmariri etc) si acum doreste neaparat divortul. Problema s-a mai pus, evident de-a lungul timpului, dar nu am trecut la fapte pentru ca nu am vrut nici sa despartim copiii si nici sa ne despartim noi de nici unul dintre ei.
In acest moment, el doreste cu tot dinadinsul divortul si acceptul meu pentru custodia unuia dintre copii. Mai mult, doreste custodia unica a fiecaruia asupra copilului cu care ramane.
Personal sunt total impotriva despartirii copiilor, fiind mai degraba de acord cu o varianta in care sa pastram domiciliul comun si in urma divortului si sa ramanem cu amandoi copiii alaturi.
Ce ma sfatuiti intr-o asemenea situatie?

Multumesc frumos!