SURSA :
[ link extern ] /
În mod curent angajatorii și instituțiile bancare, care administrează conturile de salarii, primesc de la birourile executorilor judecătorești sau administrațiile financiare adrese de înființare a popririi pe numele unor angajați care nu și-au îndeplinit obligațiile bănești.
Cele mai frecvente cauze ale popririi sunt:
neplata pensiei de întreținere
neplata creditelor bancare
neplata unor amenzi (pentru nedeclararea unor bunuri imobile, tulburarea liniștii și ordinii publice, încălcarea regulilor de circulație etc.)
neplata taxelor și impozitelor datorate către stat.
Ceea ce trebuie să cunoaștem încă de la început este faptul că măsura executării silite prin poprire are ca bază legală fie Codul de procedură civilă, fie Codul de procedură fiscală, în funcție de natura obligației a cărei îndeplinire a fost întârziată. Această formă de executare silită indirectă se înființează de către executorul judecătoresc sau persoanele împuternicite din cadrul administrației fiscale printr-o adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu transmisă debitorului poprit și terțului poprit.
În cazul executării drepturilor salariale subiectele popririi sunt:
debitorul poprit (angajatul)
terțul poprit (angajatorul, în nici un caz banca)
creditorul popritor (persoana fizisă sau juridică căreia i se datorează o plată/ o sumă de bani) – prin intermediul executorului.
Regula în cazul popririi este că în momentul comunicării adresei cu titlul executoriu terțul poprit (de cele mai multe ori instituția bancară) indisponibilizează toate bunurile mobile și imobile până la achitarea întreagă a debitului.
Legiuitorul a creat o excepție de la regulă în cazul indisponibilizării veniturilor din salarii, asigurând astfel traiul de zi cu zi al datornicului, care nu este neapărat de rea-credință.
Codul de procedură civilă de la 1865, Noul cod de procedură civilă și Codul muncii prevăd în mod expres că drepturile bănești cuvenite salariaților nu pot fi urmărite decât în anumite limite:
până la 1/2 din salariul net pentru sumele datorate cu titlu de întreținere
până la 1/3 din salariul net pentru alte datorii
dar nu mai mult de 1/2 atunci când subzistă ambele situații.
O altă limitare o reprezintă ordinea preferențială de acoperire a creanțelor, conform art. 169 din Codul muncii, astfel:
obligațiile de întreținere
contribuțiile și impozitele datorate de stat
daunele cauzate proprietății publice prin fapte ilicite
alte datorii.
De reținut! Orice convenție încheiată cu nerespectarea prescripțiilor prevăzute la art. 409 Cod procedură civilă 1865 (sau art 728 Noul cod de procedură civilă) sau a art. 257 Codul muncii vor fi considerate nule.
În ciuda faptului că legea interzice orice convenție prin care salariatul renunță la un drept al său (art. 170 Codul muncii, art. 410 Cod de procedură civilă), totuși în contractele cadru de cont curent pentru salarii încheiate între angajat și bancă există o clauză care sună în felul următor: banca are dreptul să efectueze plăți, din conturile clientului deschise la bancă fără acordul acestuia, pe bază de hotărâri judecătorești sau arbitrale, definitive și executorii, la solicitarea persoanelor îndreptățite.
O practică obișnuită dar incorectă a executorilor judecătorești este că transmit adresă de poprire și instituțiilor bancare și acestea indisponibilizează întreaga sumă de bani pe care angajatul o are pe cardul de salarii. În acest caz se comit două erori pentru că:
unitatea bancară nu este terț poprit, ci doar angajatorul, întrucât acesta este debitorul sumelor reprezentând salariu față de angajat. Instituția bancară are doar calitatea de detentor.
unitatea bancară cunoaște natura veniturilor pe care un angajat le primește pe cardul de salarii și în mod abuziv indisponibilizează sumele titularului cardului de credit.
Consecințele acestor obiceiuri sunt imposibilitatea angajatului de a se folosi de veniturile salariale rămase și dubla reținere (și de către angajator, și de către bancă).
Varianta conformă normelor este următoarea: la momentul înființării popririi societatea-angajatoare anunță salariatul că urmează să i se indisponibilizeze lunar o cotă din veniturilor salariale conforme cu prevederile legale (1/3 sau 1/2). Angajatorului îi este interzis să plătească salariu întreg angajatului fiind obligat să vireze lunar suma executată în contul executorului judecătoresc sau al administrației fiscale până la acoperirea integrală a debitului sub rigoarea legii penale. În cazul în care debitorul poprit își schimbă locul de muncă sau se pensionează, societatea-angajatoare care a primit documentele pentru poprire va trimite actele unității la care va lucra fostul angajat, iar daca nu cunoaște noul loc de muncă, va înştiința creditorul popritor sau executorul despre această situație.
O posibilă rezolvare, în cazul blocării contului de către bancă, ar fi ca societatea-angajatoare să transmită o adresă prin care să solicite băncii să deblocheze sumele reprezentând venituri salariale, pentru că în calitate de terț poprit, își asumă obligația de a vira lunar sumele creditorului popritor.