A.F. este absolvent de liceu, fără ocupație stabilă. Locuiește cu mama sa, intr-un apartament din orașul BlackVille, capitala statului Burlania, stat membru al Consiliului Europei și parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului din iunie 2001. În ianuarie 2001, A.F. intră într-un grup de infractori, specializați în spargeri de mașini. În noaptea de 22 spre 23 ianuarie 2001, grupul săvârșește mai multe spargeri într-un cartier rezidențial din BlackVille. O patrulă de poliție îi surprinde în flagrant, cheamă întăriri și infractorii sunt toți arestați, inclusiv A.F., care se afla în programul de ”inițiere”, adică nu lua parte direct la spargeri, ci doar privea de pe margine și avea sarcina sa-i avertizeze pe ceilalți în caz că se apropia cineva. În momentul arestărilor, șeful grupării, D.M., un infractor deosebit de periculos, l-a acuzat pe A.F. că din cauza lui au fost prinși și l/a amenințat că ”o să vadă el” în închisoare.
A.F. este dus la secția de poliție, unde este interogat, fără a fi chemat un avocat. Speriat, mărturisește tot în declarație, dar nu precizează care era rolul său în noaptea aceea, arătând doar că făcea parte din grupul de infractori. De altfel, întreaga declarație a scris-o la dictarea polițiștilor, adăugându-și doar datele personale. După câteva ore de anchetă, timp în care nu a mâncat, nu a fost lăsat să meargă la toaletă și nici să bea apă, este dus în arestul poliției. La 30 de ore de la arestare, A.F. află de la colegii de celulă (care aflaseră de la avocații lor) că vor fi trimiși în judecată.
După un proces de 3 zile, A.F. este condamnat la 2 ani de închisoare cu executare, într-un penitenciar de maximă siguranță. Este transportat la penitenciar (300 km) într-un camion fără geamuri și fără scaune, alături de alți 20 de condamnați. Nu este lăsat să ia legătura cu mama lui, care a așteptat în zadar la ușa tribunalului și apoi la poarta închisorii. Odată ajuns, este plasat într-o celulă de izolare, fără a putea avea contact cu nicio persoană, fără activități fizice sau intelectuale. Singurele momente de ieșire din celulă sunt câte o plimbare la două zile, însoțit de un gardian, care nu vorbește cu el, într/o curte interioară de 20 metri pătrați, plimbare care durează 30 de minute, precum și mersul la dușul săptămânal. La sesizarea avocatului angajat de mama sa, autoritățile declară în fața instanței că această izolare este pentru protecția lui A.F. de amenințările lui D.M. (care a fost închis într-o celulă normală, cu alți 20 de deținuți, cu TV, program de muncă și religios). După 3 luni și în urma sesizărilor repetate ale avocatului, lui A.F. i se permite o vizită pe săptămână din partea unui preot și o vizită lunară a mamei lui.
Instanțele din Burlania, sesizate de mama lui A.F., resping cererile de schimbare a regimului de detenție al lui A.F. Mama se adresează Curții europene a drepturilor omului, la data de 1 martie 2002.
ÎNTREBÃRI ȘI CERINȚE
a. Ce excepții de inadmisibilitate poate ridica Guvernul statului Burlania?
b. Ce drepturi poate invoca mama lui A.F. în fața CEDO? Discutați calitatea de victimă a mamei.
c. Cum ar putea răspunde Curtea acestor capete de cerere?
SPEȚA NR. 2
În perioada insurecţiei izbucnite în Filistinia, J.C., a fost reţinut de către autorităţile statului, în temeiul prevederilor Codului Penal şi al celui de Procedură Penală filistine, pentru săvârşirea infracţiunilor de atentat la siguranţa naţională şi uneltire împotriva democraţiei, şi deţinut în penitenciarul de maximă siguranţă din capitala Filistiniei. J.C. a fost pus în libertate 45 de zile mai târziu printr-o decizie a procurorului militar în care se dispunea neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de atentat la siguranţa naţională şi schimbarea încadrării faptei de uneltire împotriva democraţiei în cea de tulburare a liniştii publice, precum şi continuarea cercetărilor în stare de libertate. În perioada detenţiei J.C. a fost supus unui control medical obligatoriu pentru persoanele deţinute într-un penitenciar de maximă siguranţă, control ce a arătat că J.C. suferea de hermafroditism, acesta suferind o primă intervenţie chirurgicală în acest sens. În ciuda solicitărilor lui J.C. acesta nu a avut acces la un avocat, nu şi-a putut contacta familia şi nu a fost adus în faţa vreunei instanţe.
După eliberare, J.C. a încercat să înfiinţeze Asociaţia Victimelor Autorităţilor Filistine, care reunea persoane ce au fost deţinute în perioada insurecţiei din Filistina. În urma demersurilor făcute, Tribunalul din capitala Filistina a respins în mod definitiv înregistrarea asociaţiei al cărei preşedinte era J.C., motivând că preşedintele acestei asociaţii este supus unei cercetări penale, iar din dosarul de cercetare penală al acestuia, şi mai ales din înregistrările convorbirilor telefonice efectuate cu acordul procurorului de caz pe întreaga perioadă a cercetării penale, rezultă că scopul asociaţiei este anticonstituţional urmărind să înlăture guvernul actual din Filistinia. În urma acestei decizii, J.C. a acordat un amplu interviu ziarului Vox Patriae în care critica abuzurile autorităţilor şi solicita tuturor victimelor autorităţilor filistine să lupte împotriva acestor abuzuri. Două zile mai târziu, ziarul Tabloid Per Sempre, apropiat puterii din Filistinia, a publicat un articol denigrator la adresa lui J.C. în care oferea informaţii din dosarul medical al lui J.C din perioada detenţiei şi dezvăluia că în urmă cu puţin timp lui J.C. îi fusese refuzată de către primarul capitalei Filistiniei o cerere de a se căsători pe motiv că „identitatea sa sexuală este incertă”. De asemenea, un al doilea tiraj al ziarului Vox Patriae în care se afla interviul cu J.C. a fost retras de la comercializare ca urmare a unei decizii luate de o instanţă din capitala Filistiniei la solicitarea procurorului de caz, în decizie afirmându-se că articolul publicat afectează în mod grav autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti, având în vedere că J.C este cercetat într-un dosar penal iar dezbaterea în presă a acestui subiect ar impieta asupra desfășurării actului de justiţie în momentul în care cauza în care este cercetat J.C. ar fi adusă în faţa unei instanţe.
J.C. s-a adresat instanţelor din Filistinia în vederea apărării drepturilor sale recunoscute prin Convenţie, iar în urma epuizării tuturor căilor de recurs interne a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Filistinia este stat parte la Convenţie.
1. Care sunt articolele din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pe care şi-ar putea întemeia J.C. cererea adresată Curţii?
2. Cum aţi argumenta pe fond, dacă aţi fi avocatul lui J.C.?
3. Cum aţi formula apărarea în cazul în care aţi fi agentul guvernamental al statului Filistinia?
avocatnet.ro explicăm legislația
