Fetita mea considera ca este un elev bun la invatatura. Din cand in cand, participa si la olimpiade. Dupa o olimpiada, profesorul ei a fost atat de entuziasmat, incat a tinut-o de vorba la telefon o ora. Lucru care, pe mine ca parinte, m-a iritat. De obicei, ea nu vorbeste la telefon, si in nici un caz atat de mult. Desi are 17 ani, nu are nici un prieten, deci nu ar avea vreun motiv sa piarda timpul la telefon.
Ca si cum nu ar fi ajuns convorbirea de la telefon, a contactat-o si pe mail, si pe Facebook. Subiectele erau diverse, cu diverse "glumite", care au durat cam cateva zile. Mie, ca mama, mi s-a parut ca depaseste limita elev-profesor. I-am blocat accesul acestui profesor si pe internet si pe telefon.
Dupa o anumita perioada de timp, copilul meu a inceput sa fie sicanat la orele cu acest profesor. Ca si cum aceste tachinari nu erau suficiente, a inceput un comportament ca de de gradinita. A inceput sa se planga de fiica mea, acesta avand mereu probleme cu ea la ora. Fiica mea a preferat sa ignore aceste probleme o perioada. O vedeam deseori abatuta. Orice parinte ce-si cunoaste copilul isi poate da seama ca ceva este in neregula. Am intrebat-o ce se intampla, am discutat cu ea pe aceasta tema, spunandu-i ca ar fi bine sa discut problema la scoala. Am luat legatura cu diriginta clasei; am cerut lamuriri, si mi s-a spus ca fetita mea nu socializeaza , si ca este mult prea linistita si cuminte, desi asa a fost ea dintotdeauna. Mi s-a spus ca brusc are totusi probleme cu acest profesor, dumnealui avand cele multe nemultumiri la adresa fiicei mele. Mentionez ca fetita mea este de alta religie si a mai avut probleme cu un alt cadru didacticdin aceasta cauza. Datorita acestor discutii, copilul meu a mers o perioada si la psihologul scolii, dar simtind ca lucrurile nu se imbunatatesc, a renuntat sa se mai duca.
Ca parinte, am fost sa vorbesc cu domnul profesor. Am considerat, din bun simt, sa-l intreb ce probleme are cu fiica mea la ore. Pentru mine, au fost lucruri insignifiante. Eu am intrebat daca dumnealui considera ca detita mea este mai obraznica decat ceilalti copii; dar mi s-a spus ca din contra, nu este mai obraznica, ci ca are un coeficient de inteligenta mai mare decat al celorlalti. Mi s-a parut totusi, nelinistit de intrebarile mele. Eu l-am intrebat atunci de ce se considera fiica mea o problema la clasa, daca este totusi un copil atat de bun. Si i-am mentionat daca nu cumva o tachineaza pentru faptul ca i-am interzis fetei sa mai reia contactul in afara scolii. Dansul a fost foarte intimidat, raspunzandu-mi ca in general, el este foarte aproape de copii si ca am interpretat eu gresit. Mi-am cerut scuze pentru presupunerile mele si am avut rugamintea ca daca fetita mea este atat de pregatita, sa-i dea exercitii in plus la clasa. Acesta mi-a raspuns ca nu are voie sa ii dea exercitii in afara programei. Mentionez ca am folosit un ton colegial, dat fiind faptul ca si eu sunt cadru didactic; iar discutia aceasta a avut loc intre patru ochi.
Discutia am purtat-o intr-o pauza, inainte ca fiica mea sa aiba ora cu acesta. La ora, intrand la clasa, in fata tuturor, direct, a folosit o expresia "Ti se pare ca ma dau la tine?" vorbind cu fiica mea. A facut tot posibilul sa se victimizeze, prin a demonstra unor liceeni cum poate umili un profesor un elev, spunandu-i fetei mele : "A, te simti ridicol? Eu cum crezi ca m-am simtit? ".
Eu consider ca nu l-am umilit, discutand intre patru ochi, problema. Daca ceva ar fi fost de lamurit, ar fi trebuit sa fie intre mine,fiica mea, dumnealui si diriginta clasei.
Fetita mea nu mai doreste sa mearga la scoala. Precizez ca este clasa a 11-a.
Ce ma sfatuiti sa fac?