Buna seara! In primul rand, va multumesc pentru raspunsuri. De aceea am si adresat intrebarea, pentru a obtine opinii si sfaturi. Stiu ca este foarte greu sa demonstrezi. Eu am reusit sa-l filmez in timpul unelor accese de furie... era cu minora in brate si ma ameninta, injura, calomnia, striga efectiv ca sunt o c... sau ii explica copilului: Stii ca ma/ta e o c??? Cati amanti te tin in brate? etc... Martori efectivi nu am. Desi chiar in fata parintilor lui, tot cu minora in brate, s-a napustit cu pumnul asupra mea. Insa parintii lui raman parintii lui si probabil nu ma vor stustine in instanta. In plus exista prieteni comuni care asustau la tir-ul de sms-uri calomnioase sau la telefoane isterice. Chiar una dintre amice i-a raspuns intr-o zi sa-l intrebe ce doreste mai exact si practic sa-l linisteasca pt ca nu sunt cu vreunul din sutele de amanti.. ?! ...Insa cu amiabilul si cu decenta, dupa 2 ani de incercari, nu am ajuns nicaieri. Mi-am respectat toate indatoririle, nu i-am limitat dreptul la vizita, chiar am fost maleabila, nu am stabilit ore ci i-am permis sa vina in functie de timp si de dor. Totusi, am ajuns la capatul rabdarilor. Nu cred ca exista vreo lege pe lumea aceasta care sa ma oblige sa suport zeci de injurii, amenintari, sute de sms-uri sau sa merg cu "coada" pe strada doar pt ca el vrea sa stie ce fac. Sau sa urle dupa mine ca ma va reclama la Autoritatea Tutelara pentru ca ies la o cafea cu o amica sau la o intalnire legata de serviciu. Eu ma gandeam sa ma adresez chiar eu Autoritatii Tutelare pentru ca in definitiv prin acest comportament el ii transmite o stare anormala si copilului. Nu zic ca ar fi un tata rau dar nu este suficient sa te joci cu copilul si in rest sa-l supui la urlete, injuraturi etc pe care i le adresezi mamei. M-a socat cum se uita copilul acum cateva luni cand iarasi avusese o iesire nervoasa. El nu are o problema legata de copil- ca i-as limita drepturile sau stiu eu ce- el are o problema cu mine, ca nu vreau sa ma impac dar comportamentul sau se resfrange asupra tuturor- a mea si a copilului. Asadar, va multumesc inca o data si astept opinii pentru ca atunci cand ma voi adresa unui avocat- saptamana aceasta cel mai probabil- sa am si eu lectiile facute cu opinii avizate sau sfaturi desprinse din cazuri, situatii etc
Buna ziua! Am divortat in urma cu 1 an, minorul in varsta acum de 2 ani, mi-a fost incredintat dar nu m-am opus niciodata vizitei tatalui copilului, in plus o data la 2 saptamani am dus copilul in vizita la domiciuliul tatalui si al bunicilor, ei locuind impreuna. Totusi, tatal copilului ma ameninta- cu moartea, cu bataia etc- ma injura si calomniaza, atat in spatiul public cat si privat, ma urmareste cand plec de acasa etc. Mai mult de fata cu copilul mi-a adresat injurii si calomnii. El este angajat in armata si am evitat sa fac plangeri pentru a nu-i periclita job-ul. Totusi, in urma cu 3 luni am depus o plangere la politie dupa ce facuse circ in strada, cu amenintari, cu injurii- spunea de ex: Doar faptul ca tin copilul in brate acum, ma impiedica sa-ti sparg fata! sau Lasa ca te prind eu si nici maica-ta n-o sa te mai recunoasca! etc. A fost chemat la politie si evident a facut pe pisica blanda. Eu vorbind si cu parintii sai am convenit sa-mi retrag plangerea exclusiv pt a nu-i face rau la serviciu. DAAAAR, situatia nu s-a schimbat. Primesc zeci de mesaje de impacare, daca nu raspund- si nu raspund- primesc injurii si calomnii, daca ma duc la un eveniment social sunt amenintata ca mi se va face plangere la autoritatea tutelara- ceea ce ar fi absurd tinand cont de faptul ca orice om merge la serviciu, merge la o intalnire cu amicii etc. Ieri de exemplu, a venit in vizita la copil;. Eu aveam o intalnire si cand a vazut ca ma pregatesc a plecat brusc. De fapt ma asteptase 20 de min in fata blocului, ascuns, pt ca mai apoi sa ma urmareasca. Am mers pe jos, cu el in urma mea vreo 2 km pana m-am oprit direct la politie si am depus plangere. Evident ca politistul se amuza insa mie nu mi se pare amuzant ca-mi este incalcate drepturile, ca sunt hartuita in toate felurile si ca, mai mult, se creeaza o atmosfera daunatoare minorei. Intrebarea mea este: ce as putea face devreme ce e clar ca nimeni nu poate sa-l faca sa priceapa ca trebuie sa aiba un comportament normal si decent? Inca ceva: ma voi adresa si sefului sau de serviciu pentru a interveni, el fiind repet cadru militar. Stiu ca s-ar putea sa suporte o serie de consecinte dar asa nu se mai poate! Insa ma intereseaza si in instanta daca pot merge... sa cer restrictii, sau ce as putea face ca sa pun punct unei situatii ce dureaza deja de aproape 2 ani? Multumesc frumos!