Activitate Mihai-Nora

Multumesc de raspuns. Dupa cum spuneam si in mesajele anterioare ca mi se pare normal ca si fetita in varsta de doar 2 luni sa fie mai mult cu mama, eu copilasul nu il abandonez dar imi doresc totusi sa o vad mai des...sa ma stie fetita ca tatal ei, nu doar un individ care mai merge in vizita. Am fost plecat din tara 3 zile cu treburi si i-am luat micutei diverse lucruri, hainute, jucarele si ce am mai considerat eu necesar. Am vorbit ieri cu mama ei, i-am spus ca imi doresc sa o vad ca i-am adus cate ceva, la care mama ei m-a certat ca de ce cumpar eu lucruri ca si asa nu stiu ce trebuie luat, mi-a spus si lucruri de genul ca nici nu stiu cum e sa fiu parinte, la care eu am intrebat-o de unde sa stiu eu asa multe cand nu imi zice mai nimic de copila, saptamana trecuta am iesit 30 minute la plimbare si sincer am ramas socat ca fetita mea " vorbea" si de emotii am plans putin.Clipa de clipa ma gandesc la fetita mea, oare ce face, daca o mai doare burtica, daca doarme. Poate sunt lucruri mici astea dar ma doare ca nu stiu mai nimic de fetita mea, si nu pentru ca nu m-ar interesa...pentru ca mama ei nu imi zice mai nimic. O intrebam cum e micuta? imi raspundea sec...Doarme sau ca plange.Nimic mai mult. Nu imi zice cand scoate acele gangureli, cand rade, daca e vreo problema.Nimic. Mama ei atunci ma suna cand trebuie sa ii dau bani. Niciodata nu ma suna sa ma cheme sa vad fetita sau sa imi povesteasca despre ea. Nu stiu ce sa ma fac. Am incercat sa o conving sa mergem la un mediator, mi-a raspuns nervoasa ca ce..eu o cred nebuna? sa ma duc eu singur daca imi trebe mediator. Nu mai stiu ce sa ma fac, chiar daca intre mine si mama fetitei mele, pe care o iubesc si cautam solutii sa ne impacam, ma respinge cu absolut tot. Azi de dimineata am incercat sa o sun, mi-a respins apelul dupa care mi-a trimis mesaj ca fata e bine si sa nu uit de bani. Orice alte discutii incerc sa port cu ea se enerveaza si se cearta cu mine. Imi pare rau de situatia asta, dar cel mai mult imi pare rau de fetita mea. :((

Totusi facand un calcul privnind necesitatile micutei, eu nu ma plang de suma de bani, ba chiar as da mai mult, doar sa stiu si eu ca ma lasa mama fetitei sa ma implic in luarea deciziilor, in cresterea copilului, si sa am un program de vizite mai des. Cum spuneam ma gandesc totusi ca e prea mica si fetita ca sa pot sa o iau la mine, dar vreau sa am si eu partea mea. Avem drepturi egale, doar ca in cazul de fata eu nu am nici un drept, doar indatoriri.

Buna seara, am si eu o problema care ma macina enorm si nu stiu cum sa proceddez. Sunt un tata care am o fetita de 2 luni. Problema e urmatoarea, eu nu ma inteleg deloc cu mama ei si practic eu nu prea am drepturi fata de copilasul meu. Imi vad fetita o data pe luna pentru ca nu ma lasa sa o vad mai des, platesc luna de luna 350 lei un fel de pensie alimentara care noi am stabilit-o pe cale amiabila fara proces la judecatorie.Doar ca eu ulterior m-am interesat la cunostiinte si ei mi-au spus ca platesc cam mult fiind si situatia ca nu am dreptul sa imi vad fetita decat o data pe luna. Mama fetei mele nu are loc de munca, locuieste la parinti, eu am in schimb loc de munca, am apartament, deci practic as avea toate conditiile sa imi pot creste fetita. Nu stiu cum sa procedez dar sincer is la limita rezistentei. Imi iubesc copilul si vreau sa fiu cu fetita mea. Va rog dati-mi niste sfaturi, idei. O seara placuta