avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 805 soluții astăzi
Forum Activitate un_tata

Activitate un_tata

Buna ziua, tuturor!

Nu am plecat din forum (cu sau fara jucarii) pentru ca nu ar fi fost corect din partea mea ca, dupa atatea contributii pe care multi le-au adus la subiectul deschis de mine, sa nu continui sa scriu despre evolutia cazului.

Intristarea mea (copilareasca?) s-a datorat faptului ca n-am inteles corect ca ceea ce traieste, si simte un om este ceva, iar ceea ce poate legea - rece, impersonala, seaca - sa reglementeze este alceva.

Am fost ieri la mediere si va voi spune cum a fost. Pentru o mai clara si rapida expunere, voi folosi un stil sistematizat.

1. La mediere au fost: bunicii, eu, avocata bunicului si un psiholog de copii.

2. Am convenit de la inceput ca scopul sa fie o intelegere a partilor, fara sa mai fie nevoie de audierea in sala de consiliu (de la judecatorie) a minorului de 12 ani.

3. Bunicii au prezentat nevoile lor de a-si vedea nepotii si imposibilitatea de a face acest lucru deoarece eu (tatal) i-am oprit.

4. Eu am explicat ca inteleg nevoia copiilor mei de a avea o relatie cu bunicii si, in acelasi timp, nevoia bunicilor de a-si vedea nepotii dar ca am cateva conditii de pus.

5. Au urmat discutii (mai mult sau mai putin fierbinti) care au durat cateva ore. In final, bunicii mi-au spus sa le fac eu o oferta de vizitare a nepotilor, iar eu le-am facut.

6. Programul de intalniri (stabilit de comun acord) dintre bunici si nepoti

- o data pe luna, la sfarsit de saptamana, de vineri pana sambata sau de sambata pana duminica (deci o singura noapte), nepotii pot merge "acasa" la bunici (de fapt, la hotelul unde sta in permanenta bunicul);

- a treia si a patra zi de Craciun;

- a treia si, eventual, a patra zi de Paste;

- in vacanta de vara, doua reprize de intalniri cu bunicii separate de un interval (o saptamana, doua in care copiii vor fi cu mine) astfel: 10 zile la mare si 7 zile la munte (pot fi si invers, dar in limita a 17 zile).

7. Conditiile cerute de mine si acceptate de bunici

In perioada in care copiii vor sta cu bunicii:

- la hotelul bunicului: baiatul (12 ani) si fetita (7 ani) vor dormi in camere separate ale aceluiasi apartament, bunicul va dormi in camera cu baiatul, fetita va dormi singura in alta camera, iar usa dintre camere va fi deschisa (pentru ca fetita sa nu se simta prea singura);

- la un hotel strain (de la mare sau de la munte): se vor inchiria doua camere diferite; intr-una vor dormi baiatul cu bunicul, iar in cealalata vor dormi fetita cu bunica;

- bunicul va evita sa aiba in hotelul sau (unde vor dormi nepotii) pliante cu reclame la casele de toleranta;

- copiii nu vor fi lasati singuri, nici macar in timpul siestei de dupa-amiaza a bunicului (bunica este bolnava si nu se poate implica);

- la televizor se vor uita numai in prezenta unuia dintre bunici si in limita doua ore pe zi; daca vor dori sa navigheze in Internet, o vor face in prezenta unuia dintre bunici, cel mult o ora pe zi (in afara intervalului acceptat, televizoarele vor fi oprite intr-un mod mai sigur (dezactivarea prizelor de curent, parolare, sau alta metoda ferma));

- cand vor merge la mare, bunicul s-a angajat sa ia impreuna cu ei o alta familie - cu care are relatii de amicitie (de fapt, mai mult de serviciu) - cu membri mai tineri, din care face parte si o fetita de 16 ani care, prin implicarea in activitatile copiilor mei, poate suplini - atunci cand este necesar - slabiciunile bunicilor; pe aceasta se vor baza bunicii la activitati de felul: supravegherea copiilor pe malul marii (poate si in timpul odihnei de dupa-amiaza a bunicului), jocuri, mersul la toaletele aglomerate din restaurante etc.

- copiii vor vorbi zilnic cu mine la telefon;

- bunicul nu le va spune copiilor lucruri urate despre mine si sotia mea, nu va injura in fata lor;

- bunicul nu va incerca sa le modifice copiilor sistemul de valori in care eu ii educ;

- bunicii se vor consulta cu mine atunci cand vor sa le faca nepotilor daruri mai importante (console de jocuri, telefoane, haine, adidasi cu roti pe talpi etc.).

7. Suplimente benevole

Daca relatia cu bunicii va decurge bine (vis-a-vis de conditiile pe care le-am cerut), eu ii voi lasa pe bunici sa-si vada mai des nepotii, in afara programului stabilit, in timpul saptamanii, sau sa stea impreuna mai multe zile in vacanta. Altfel (si sper sa nu fie cazul) ne vom tine de program si atat.

8. Alinarea sufletelor

Eu nu am avut ca scop sa-i indepartez pe copiii mei de bunici si sa obtin un program cu vizite cat mai rare si cat mai scurte. Eu tin la relatia copiilor mei cu bunicii lor. Eu tin la bunici; doar mi-au fost socri 20 de ani si am impartit impreuna multe bucurii, greutati si victorii. Daca as fi vrut sa-i indepartez, as fi angajat un avocat bataios, as fi lasat procesul sa mearga mai departe si as fi cerut - cu mari sanse de castig - un program cu vizite mai rare (de exemplu: un weekend la doua luni). Dar eu nu vreau asta. Vreau sa-i "salvez" si pe bunici; conteaza si ei pentru mine. Sunt destul de batrani (70 de ani) si de tristi. Vreau sa se bucure si ei mai mult de viata.

Din aceste considerente eu am propus, iar ei au acceptat, ca nepotii sa mearga o noapte pe luna la domiciliul lor. Dar nu va fi doar atat; daca bunicii vor tine cont de conditiile mele, ii voi lasa sa-si vada nepotii mult mai des. Si, atentie, daca bunicii, din greseala, accidental, vor mai face cate o "nazbatie", nu voi fi absurd sa renunt la intelegere. Cer numai ca aceste derapaje sa fie exceptii rare. Eu tin la bunici ba, mai mult, le sunt recunoscator pentru multe lucruri, chiar daca m-au suparat. Vreau sa fie bine, sa fie bucurie, sa fie alinare pentru toti.

9. In urma intelegerii copiii nu vor mai fi implicati, iar noi - adultii - vom merge in instanta pe 20 noiembrie unde vom semna intelegerea stabilita, iar procesul se va incheia.

10. Toate discutiile au durat 5 ore si 15 minute.

---

La sfarsitul intalnirii, doamna psiholog mi-a intins mana si m-a felicitat, iar bunicilor le-a revenit zambetul pe buze; i-am revazut - dupa destul timp - cu bucurie si speranta pe chipuri. Am coborat impreuna cu liftul, iar bunicul mi-a zis: "Unde iti este masina? Am un cadou pentru nepoti." . Afara era deja intuneric, iar aerul rece si curat parca spala praful adunat pe sufletele noastre in ultimii trei ani; anii care s-au scurs de la moartea fiicei lor, cea care mi-a fost sotie douazeci de ani. Ajunsi la masina lor, bunicul mi-a intins o punga pentru nepoti. Inauntru era ciocolata de casa (preferata baiatului), prajituri (tot de casa) si fructe. Am luat punga si am plecat spre masina mea. In urma, bunicii, batranei si osteniti, s-au urcat in masina lor si au plecat spre casa, in orasul in care locuiesc (la o ora de mers).

Cand am ajuns acasa, le-am spus copiilor ca se vor reintalni cu bunicii. Au fost foarte bucurosi. Isi doreau mult aceasta. Am cinat, am gustat din bunatatile de la bunici, iar apoi copiii le-au telefonat amandurora, le-au multumit pentru delicatese si au mai povestit cate ceva. Am adormit cu sufletele mai linistite.

---

In acest forum am avut o experienta buna si plina de invataminte. V-am simtit aproape si acest lucru mi-a dat curaj. In ciuda unor aparente sfaturi critice (care, de fapt, au fost spre bine), va apreciez si va respect pe toti.

Va multumesc tuturor

Cu drag,
Sebastian S.
AVLIL a scris:

Acum vad pe ce mizeaza bunicul ca sa incerce sa ia copiii la 14 ani... nu va prea ganditi la ei. Nu conteaza doar copiii, conteaza (bolduit) si altceva, ziceti dv. Ei bine, orice pasare pe limba ei piere.
Pentru mine ar conta doar copiii...


Da, doamna avocat, aveti dreptate: sunt un egoist si ma gandesc doar la mine, iar la copii nu ma gandesc deloc.Fac zilnic doar cateva chestii uzuale si simple cum ar fi (incepand de dimineata): le dau sa manance, il duc pe cel mic la scoala, ma intorc acasa si-l ajut pe cel mare la teme; daca este luni, miercuri sau vineri il duc la clubul sportiv unde se antreneaza (timp in care eu il astept in masina in orice anotimp si ma relaxez); ii dau sa manance masa de pranz, il duc si pe el la scoala; il iau de la scoala pe cel mic; ii dau sa manance masa de pranz; ma ocup de activitatile mele; il iau pe cel mare de la scoala; mergem acasa; le dau cina; ii mai ajut la cateva teme sau mai povestim ceva; o ajut pe cea mica la dus (daca imi cere asta); ii mangai de noapte buna; ma culc si eu. Si da, doamna avocat, eu sunt un tata din cei care, daca au o fetita mica, merg cu ea la toaletele publice. Intru cu ea in cabina si o ajut; n-o las sa se infecteze.

Oricine vede foarte clar ca bunicii, in casa carora n-au dormit niciodata si care nu le-au facut niciodata un ceai sunt mult mai potriviti sa-i creasca pe copiii mei.

Va rog pe toti sa ma iertati ca v-am plictisit cu problemele mele egoiste. Instanta va decide ce este mai bine pentru copiii mei: sa fie incredintati bunicilor.

Va multumesc tuturor.
AVLIL a scris:

...doriti o relatie in termenii impusi de dv.


Termenii pe care eu i-am impus bunicilor sunt foarte simpli:

1. sa nu se duca fetita singura la toaletele publice;
2. sa nu fie lasati copiii ore in sir, nesupravegheati, la TV si Internet;
3. sa nu fie lasati sa doarma singuri intr-o camera de hotel;
4. sa nu aiba in fata ochilor pliante cu reclame la case de toleranta;
5. sa nu mearga la piscina sau la mare cu bunicul pentru ca, intr-o experienta de acest gen, baiatul meu era sa se inece;
6. sa-i culce pe copii in casa lor;

.... si, daca se poate...

7. sa nu ma mai vorbeasca de rau in fata copiilor mei;

Este chiar atat de greu ce cer, de exagerat, de deplasat, de nepotrivit, de neinteles pentru instanta?

AVLIL a scris:

modul in care expuneti dorintele astea va poate dauna.


In ce termeni ar trebui sa expun aceste cerinte simple pentru instanta sau pentru a nu deranja auzul fin al bunicilor?


AVLIL a scris:

Indiferent ca are un sfarsit de saptamana la 3 luni sau 6, bunicul va obtine un program care dv. nu va va placea, ceea ce-l va face sa simta o victorie si pe dv. va va frustra. (Cred totusi ca va obtine mai mult decat va asteptati.)



ORICE program cu vizite mai rare decat un weekend la doua saptamani va fi considerat de bunici o INFRANGERE. Ei vor considera o infrangere chiar si daca vor putea sa-i viziteze din doua in doua saptamani. Inainte puteau veni, daca doreau, saptamanal. Credeti ca bunicii pot obtine un weekend la doua saptamani? Este exclus. Tatal nu este la egalitate cu bunicii in ceea ce priveste cresterea propriilor copii.


AVLIL a scris:

Sa fiti rau cu cine?


Sa fiu rau cu bunicii; adica sa-i las sa obtina o hartie cu un program de vizitare care, oricum va fi aprobat de instanta, va fi restrictiv fata de ce le-ar placea lor. ATENTIE! Bunicilor le-ar placea sa aiba voie sa-i vada des doar ca principiu, pentru a-si gadila orgoliul, pentru ca, in realitate, ei nu vor si nu pot face fata unui program des de vizitare. Bunicul insusi mi-a spus cu gura lui: "Mai, ca sa fiu sincer, pe mine nu ma afecteaza prea mult ca nu-i vad pe nepoti. Eu am treaba multa la firma, am intalniri de afaceri, merg prin tara mult, ma intorc noaptea obosit... Mai mult vrea bunica sa-i vada." Bunicii se plictisesc repede de nepoti si, de multe ori, ii abandoneaza in fata televizorului, in fata calculatorului sau ii trimit acasa la o fosta bona.

Bunicilor le-ar conveni sa iasa cu nepotii dar in prezenta mea pentru ca eu le asigur asistenta astfel:

- merg cu fetita la toaleta cand este cazul;
- raman cu ei in timpul siestei de dupa-amiaza a bunicilor (cand ei se retrag la somn); in acest interval eu ii duc in parc pentru ca bunicii nu se duc niciodata cu ei in parcuri;
- daca bunicul primeste un telefon si trebuie sa plece brusc in alta localitate, uneori chiar si in alta tara, eu o conduc pe bunica acasa la ea si ii iau pe nepoti si ma intorc cu ei acasa;
- dorm cu ei in camera (le fac dus etc.) atunci cand nepotii sunt invitati de bunic la hotelul lui.

Bunicii nu fac aceste lucruri singuri. NU STAU SINGURI CU NEPOTII PESTE NOAPTE. Deci, in concluzie, bunicilor le convine sa merg si eu cu nepotii la iesiri. Numai ca, acum a aparut o problema: eu m-am recasatorit (dupa mai bine de doi ani dupa ce prima mea sotie, fiica lor, a murit), iar ei nu suporta sa o vada pe sotia mea. Cum voi mai putea sa merg eu cu copiii in vizita la bunici? Fara sotia mea nu merg. Cu sotia mea nu suporta ei. Copiii, daca merg singuri, se intampla problemele descrise mai sus. Ce credeti ca ar trebui sa fac eu? Sa-i las pe copii cu bunicii chiar daca exista riscurile enuntate?


ATENTIE! Bunicii au iesit mult cu nepotii dar, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, in prezenta mea. Ei nu stiu ce sa faca cu nepotii; nu au crescut copii. Au avut o singura fiica pe care a crescut-o bunica ei, care a dormit in pat cu ea pana in primul an de facultate.

Bunica:
- nu i-a primit NICIODATA pe nepoti sa doarma in casa ei;
- nu le-a facut NICIODATA un ceai sau un ou fiert;
- nu le-a incalzit NICIODATA o craticioara cu mancarea care era gatita si pastrata in frigider;
- ei, cand i-a fost foame, si era singura cu nepotii acasa (in cateva cazuri exceptionale), a mancat singura mancare rece, iar nepotilor nu le-a dat;
- odata, cand am lasat-o cu copiii acasa (eu eram cu sotia mea in spital unde ea era in coma, la terapie intensiva), cand am venit seara acasa mi-a spus (si aici citez textual): "Am avut probleme cu ei. Pe la ora 3-4 au inceput sa-mi spuna ca le este foame, iar eu le-am spus sa astepte pana vii tu acasa sa le dai ceva. Dar ei nu au inteles, iar au mai venit sa-mi ceara de mancare, iar eu le-am spus iarasi sa te-astepte. Apoi iar au venit sa-mi ceara de mancare. PANA LA URMA N-AM AVUT CE FACE, A TREBUIT SA LE FAC NISTE SANDVISURI."

Ce parere aveti despre aceasta bunica? Este apta sa petreaca singura timp cu nepotii?
Vi se pare absurd daca am niste conditii de pus?

Bunica este un CAZ iesit din comun:
- are o frica exagerata de microbi;
- nu pune mana pe nici o clanta sa deschida vreo usa;
- sterge des clantele usilor cu spirt;
- nu primeste pe nimeni in casa decat in situatii exceptionale;
- la mare, in vacanta, nu iese din casa decat la micul dejun, la pranz si la cina; restul timpului sta in camera, in costum de baie, cu geamurile acoperite, cu aerul conditionat pornit pe o treapta de frig greu suportabila pentru altii, cu televizorul pornit cvasi-permanent;
- este o mare gurmanda si petrece la masa mult timp;
- nu merge in parcuri;
- nu-i mangaie pe nepoti decat rar si cu varfurile degetelor;
- nu le spune nepotilor povesti, nu stie sa socializeze cu ei; dupa maxim o ora de stat in aceeasi camera cu ei se plictiseste si se culca (chiar si ziua in amiaza mare) sau se uita la televizor;
- din momentul in care ii spui ca nepotii sunt la usa blocului in care locuieste, ii trebuie doua ore si 10 minute pana coboara la ei (asta in timpul dupa-amiezii, la o ora rezonabila);
- nu ii cheama pe nepoti in casa ei decat de (aproximativ) doua ori pe an, in vizite de cate 10-15 minute,

Ce poate face aceasta bunica singura cu nepotii? Nimic.

A fost un caz in care baiatul meu avea febra 39.1, iar bunica, desi stia, s-a culcat in alta camera. Nurofenul era la capul patului in care dormea ea si nu i-a dat copilului. Nici macar nu m-a sunat sa-mi spuna in ce situatie era copilul. Ea traieste in alta lume.



AVLIL a scris:

Caci eu nu inteleg: copiii vor sa se duca la bunici sau nu? Asta conteaza.



Copiii vor sa iasa cu bunicii, sigur ca vor, dar nu conteaza doar asta: conteaza si urmatoarele:

- fetita mea se va intoarce de la o atfel de iesire cu vreo infectie urinara preluata de la o toaleta publica unde s-a dus neinsotita de bunica?
- cate imagini obscene si stiri sangeroase au mai vazut la televizor copiii atunci cand au stat nesupravegheati?
- cate pliante cu reclame la casele de toleranta au vazut in hotelul bunicului?
- cate injuraturi de mama si dracuiri au mai auzit din gura bunicului (in discutiile pe care acesta le are, in fata nepotilor, cu angajatii);
- cate soparle, paraziti si virusi mentali le-a mai strecurat bunicul? : "Tu esti patron. La 14 ani veniti de tot la mine. Taica-tu face o nerozie. O sa ajungeti rau langa el. Cea cu care s-a casatorit este o pitica." ....
- vor scapa de la inec copiii daca vor merge cu bunicul la piscina sau la mare? (odata baiatul chiar era sa se inece cand a sarit in piscina la capatul adanc, iar bunicul nu era langa el, A fost atentionat de rumoarea iscata in randul celorlalti.);

Ce credeti? Conteaza si altceva in afara de faptul ca bunicii si copiii vor sa iasa impreuna? Conteaza cele descrise mai sus? Dar, credeti-ma, sunt mai multe probleme, dar nu le scriu aici pe toate.

Va multumesc.
Eu voi merge la orice intalnire.

Chiar daca instanta le va acorda bunicilor un weekend pe luna (ceea ce este putin probabil), oricum va fi rar fata de cum erau ei obisnuiti. Pe timpuri se intalneau uneori in fiecare weekend, plus vizite fulger in timpul saptamanii. Bunicii vor fi foarte nemultumiti chiar si cu un weekend pe luna. Este foarte restrictiv acest program fata de ce faceau ei inainte.

Dupa finalizarea acestei situatii consider ca este o datorie pentru mine si o obligatie - fata de toti cei care mi-au raspuns si fata de toti cei care au citit acest articol - sa scriu aici cum a fost.

Va multumesc tuturor.
Eu nu am avocat. Avocata bunicilor ( a partii adverse - in termeni juridici ), fiind o mama si o persoana de buna credinta, incearca sa rezolve aceasta problema pe cale pasnica, fara sa mai fie nevoie de proces.

Dumneaei mi-a propus sa mergem - eu si bunicii - la o mediere la cabinetul unui psiholog (s-ar putea sa fie mai mult decat psiholog, poate mediator?). Aceasta mediere va contribui - intr-un mod pe care nu-l stiu deocamdata - la incetarea procesului.

La mediere vor fi: avocata partii adverse, psihologul (despre care nu stiu daca nu cumva este si mediator), cei doi bunici si eu (tatal).

Daca bunicul nu vrea sa promita ca nu ma mai ponegreste in fata nepotilor, ma pot face si eu "rau" si pot lasa procesul sa continue. Se va ajunge la decizia instantei prin care bunicii isi vor vedea nepotii - cel mai probabil - un weekend la doua luni. Bunicul va fi foarte nemultumit; era obisnuit cu vizite mai dese. Instanta, la care el a apelat, ii va explica mai bine ca el este DOAR bunic si nu tata; nu poate fi pe picior de egalitate cu tatal. Desigur, va putea sa ma ponegreasca in continuare o data la doua luni dar, macar, nu ma va ponegri de cateva ori pe luna cum este posibil sa se intample daca eu fac pace neconditionata.

Sa ma lase inima sa fac asa? Sa-l las pe bunic sa cada in capcana pe care el insusi, in ciuda abilitatilor sale de afaceri, a intins-o?

Va multumesc.
AVLIL a scris:

Nu vad un mesaj bun catre copiii dv. sa interziceti legatura lor cu bunicul;


Daca bunicul mi-ar fi dat un simplu telefon prin care s-ar fi angajat doar la un singur lucru, si anume: sa nu ma mai ponegreasca in fata copiilor, i-as fi lasat pe copii sa iasa cu el. Dar n-a facut-o.

Eu, de fapt, l-am oprit DOAR pe bunic sa-si vada nepotii, nu si pe bunica. Bunicii i-am si dus odata nepotii la scara blocului din orasul in care locuieste (altul decat cel in care stau eu).

Cum am incercat eu sa inchei aceasta situatie

1. Am redus cererile mele catre bunic doar la doua: sa nu ma mai vorbeasca de rau in fata nepotilor si sa nu incerce sa ii ia de tot;

2. L-am sunat, dar nu mi-a raspuns.

3. I-am trimis doua scrisori;

4. Am vorbit la telefon cu bunica de multe ori (ea raspunde) si i-am explicat cerintele mele si ca nu astept decat ca - intr-o convorbire telefonica de 30 de secunde - bunicul sa-mi promita cele doua lucruri de mai sus;

5. M-am dus neanuntat pana in provincie - unde locuiesc bunicii - si i-am dus pe copii sa se intalneasca cu bunica (pe bunic eram suparat (aici las la o parte ca, din momentul in care am anuntat-o pe bunica despre faptul ca sunt cu nepotii langa blocul ei, i-au trebuit doua ore si 10 minute pana sa coboare la ei (bineinteles ca a refuzat sa-i cheme in casa))).

6. Copiii l-au rugat - la telefon - pe bunic sa indeplineasca cele doua cereri ale mele.

Dupa toate acestea, bunicul a ramas pe pozitia lui: nu m-a sunat. Era suficient macar sa-mi spuna la telefon: "Uite, nu le mai spun nimic rau despre tine. Pot sa-i vad?" Si raspunsul meu ar fi venit instantaneu: "Da."

Bunicul a preferat insa sa apeleze la instanta. Eu, daca as fi rau, as lasa procesul sa continue. De ce? In vremurile bune bunicii se intalneau cu nepotii IN FIECARE WEEKEND. Apoi, mai recent, din doua in doua saptamani. In plus, intrucat bunicul circula mult si trece saptamanal prin orasul meu, mai venea si in vizite fulger in timpul saptamanii. Daca instanta va decide ca nepotii sa mearga la bunici UN WEEKEND LA DOUA LUNI (am gasit spete asemanatoare in care acesta era intervalul de vizitare), ce va face bunicul? Va fi o scadere drastica a timpului cu care era obisnuit. Este in defavoarea lui acest proces initiat de el, dar poate ca nu-si da seama. Daca mi-ar fi dat telefonul de 30 de secunde despre care am vorbit mai sus, ar fi putut sa se intalneasca cu nepotii mult mai des. Dar, ce sa-i faci? Daca este obisnuit sa se acopere cu hartii (vorba cinica: "Mortii se acopera cu pamant, iar cei vii cu hartii."), prefera sa aiba o hartie la mana care sa stipuleze ca are dreptul la un weekend la doua luni. Este om de afaceri si intelege repede ce pierde si ce castiga, dar probabil ca nu-i este usor sa CEARA ceva; prefera sa IMPUNA.

Ce-mi propuneti?

1. Sa constat ca bunicul este de neschimbat, ca n-am ce-i face, sa opresc procesul si sa-l las sa iasa cu nepotii - de cateva ori pe luna - si sa ma jigneasca in fata lor?

sau

2. Sa fiu "rau" si sa las procesul initiat de el sa-si urmeze cursul si apoi sa iasa cu nepotii o data la doua luni (asa cum, probabil, va hotari instanta)?


Pe ei i-ati intrebat ce cred cand le-ati intrerupt relatia cu bunicul? Sunt marisori. Ei sufera in urma acestui razboi orb?


Da, i-am intrebat. Copiii mi-au spus ca nu inteleg de ce bunicul nu vrea sa-mi promita ca nu ma mai vorbeste de rau in fata lor. Ei chiar l-au sunat pe bunic si i-au spus sa-mi raspunda la scrisori (la cele in care il rugam acest lucru). Copiii sufera cand bunicul ma ponegreste in fata lor. Ei imi spun - fara sa-i intreb - ce le-a zis despre mine. Le pare rau. Vor sa se intalneasca cu bunicul si vor sa fie bine si aceleasi lucruri le doresc si eu. Vi se pare absurd din partea mea si ca am o pretentie exagerata daca ii cer sa nu ma vorbeasca de rau in fata nepotilor? Este atat de greu?


Nu vad sa conteze cat gateste sau croseteaza bunica, daca in vizite copiii stau in oras sau in casa bunicilor.


Conteaza. Daca bunica nu poate face nimic, inseamna ca:

1. Copiii nu vor dormi in casa bunicilor, ci la hotel, singuri in camera, in timp ce bunica va dormi in casa ei, iar bunicul la hotel intr-o camera diferita de cea a nepotilor.

2. Vor sta multe ore singuri si vor putea sa se uite la televizor la ce vor ei si vor putea sa navigheze in Internet pe unde vor dori (nesupravegheati).

3. N-o va ajuta nimeni pe fetita la dus; nu le va spune nimeni vreo poveste inainte de culcare (dar nu numai atunci).

4. In timpul cat vor sta la hotelul bunicului, nu vor petrece prea mult timp cu bunicii; doar mesele vor fi comune. In rest, bunicul va fi ocupat cu afacerile lui (telefoane cvasi-permanente, intalniri cu parteneri si angajati, studierea e-mail-urilor, a documentelor firmei etc.), iar pe copii ii va incredinta soferului pentru a-i duce prin oras sau ii va trimite acasa la o fosta bona. Cand copiii vor sta prin hotel asteptandu-l pe bunic sa-si faca timp si pentru ei, vor avea ocazia sa admire pliantele de la receptie cu reclame la casele de toleranta, vor putea accesa nestanjeniti Internetul de la receptie, vor sta la TV...

5. Cand vor iesi in oras, fetita mea (7 ani) va merge singura la toalete publice; Bunica NICIODATA n-a insotit-o;

6. In toata perioada petrecuta impreuna vor manca numai de la restaurante si, la iesirile in oras, produse de fast food;

7. Daca vreunul dintre ei face febra, bunica nu stie sa faca nimic altceva decat sa anunte Salvarea;

Ce credeti? Este bine?



Nu asteptati sa va sune bunicul, trimiteti copiii la ei sambata; propuneti-le sa le lasati copiii de sambata pana duminica maine.


Daca le trimit copiii fara sa ma sune, inseamna ca sunt de acord sa se intample cele sapte lucruri - numerotate mai sus -, iar bunicul sa-si continue nestingherit opera de ponegrire a mea si de incercare de a-i desprinde de mine ("La 14 ani puteti sa va mutati la mine.").


Credeti-ma: vreau ca bunicii sa aiba o relatie normala cu copiii mei. Dar bunicii vor? Cred ca acestia ma considera in neregula si doresc sa-i influenteze pe nepoti spre un mod de viata si principii mult diferite de cele oferite de mine.


* * *

Avocata bunicilor, de buna credinta, ne-a aranjat ca marti (12 nov.) eu si bunicii sa mergem la mediere in cabinetul dumneaei. La aceasta mediere vor participa: avocata bunicilor, psihologul, bunicii si eu.

Inainte de aceasta, luni (11 nov.), voi merge cu copiii la acelasi psiholog pentru a-i vedea. Avocata bunicilor mi-a spus ca este bine sa fie vazuti inainte pentru ca bunicii sa nu invoce ca nu stiu daca nepotii sunt bine. Voi merge la ambele intalniri.

Sunt de buna credinta si vreau sa se solutioneze acest conflict care, dupa parerea mea, este prelungit de mandria si aroganta bunicului.

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri.
Martonze a scris:

Daca copiii nu vor sa mearga la bunici in vizita, pot spune acest lucru si nu-i ia nimeni cu forta.



Copiii mei vor sa mearga cu bunicii. Cum sa nu vrea? Bunicul este o sursa aproape inepuizabila de cadouri, dulciuri, distractii... Eu nu ma supar pentru asta; este frumos sa aiba si astfel de momente, sa se bucure si in acest fel de copilarie. Problema este in momentul in care bunicul intra intr-o stare euforica de genul: "Mai, nepoate! Langa mine o s-o duceti bine, o sa ajungeti departe. Pe tine te fac patron de hotel, iar pe tine directoare la fabrica. O sa ajungeti oameni mari." Sau, altadata: "Taica-tu o sa faca o nerozie, o sa ajungeti rau." In plus, bunicul are un stil aparte de umflare a penelor care ii face pe nepoti sa-l vada ca pe Superman.

Toate acestea (si altele) corodeaza imaginea pe care copiii o au despre mine, tatal lor. Eu ii pun si la teme, le mai pun si restrictii la TV (nu-i las sa se uite cu orele si nesupravegheati), le mai pun si reguli... Cu bunicul regulile parca dispar si ramane doar distractia,
mihaela corina a scris:

...in acest caz, este vorba de o mediere asistata de un mediator, de o tentativa de "mediere" in prezenta unui psiholog sau de o mediere asistata de un mediator in prezenta unui psiholog?!


Nu stiu sa va spun exact cum va fi medierea. Doamna avocat mi-a spus ca vom merge la cabinetul unui psiholog (cred ca de copii). In orice caz, indiferent cine va media, eu vreau sa merg. Poate mie mi se pare ca dreptatea este numai a mea; poate bunicilor li se pare ca dreptatea este numai a lor. Un om neimplicat emotional si cu experienta poate vedea mai clar ce este bine sa facem.

Va multumesc pentru raspuns.
Va multumesc pentru raspunsuri.

Avocata bunicului, mama si om integru, mi-a sugerat sa particip impreuna cu bunicii la o mediere in cabinetul unui psiholog. Sunt de acord. Eu ii respect in continuare pe bunici, nu sunt absurd: doar mi-au fost socrii timp de 20 de ani. In plus, bunicii sunt destul de afectati de pierderea singurului copil.

Acest proces initiat de ei este, de fapt, in defavoarea lor. Daca instanta va decide vizitarea nepotilor un weekend la doua luni, bunicii vor fi dezavantajati. In vremurile bune veneau in vizita in fiecare weekend, iar mai tarziu la doua saptamani. Daca vor veni o data la doua luni, vor fi tristi. Nu stiu de ce au ales aceasta cale in locul unei discutii prietenesti si a unei promisiuni de a-mi respecta cele cateva dorinte de bun simt.

Presedinta mi-a spus ca, daca procesul va continua, baiatul - care are 12 ani - va fi chemat la judecatorie pentru audiere. Acest lucru este neplacut si se poate evita prin realizarea intelegerii intre mine si bunici. Eu asta doresc dar, din pacate, bunicul prefera ca, de multe ori, sa impuna cu forta dorintele sale.

Pana la urmatorul termen, peste doua saptamani, poate bunicul se va gandi mai bine si-mi va da un telefon (eu l-am mai sunat, dar nu mi-a raspuns) si va accepta cerintele mele care sunt atat de usor de indeplinit.

Va multumesc.
Astazi am avut primul termen si am cerut unul nou intrucat nu vazusem actiunea.

Bunicii solicita sa aiba legaturi cu minorii dupa urmatorul program:

1. Din doua in doua saptamani de vineri ora 18 pana duminica ora 18, la domiciliul bunicilor;

2. Alternativ, intr-un an o saptamana din vacanta de iarna care sa includa Revelionul si o saptamana care sa includa Pastele si apoi, in urmatorul an, o saptamana din vacanta de iarna care sa includa Craciunul la domiciliul bunicilor;

3. 30 de zile in perioada vacantei de vara, la domiciliul bunicilor;

4. In timpul saptamanii, la scoala sau la domiciliul meu.

---

Oare bunicii sunt la egalitate cu parintii in ceea ce priveste rolul pe care-l joaca in viata copiilor? Un weekend la bunici si unul la parinti? Este corect asta? Daca, spre exemplu, parintii sunt divortati si locuiesc separat, inteleg ca minorii sa fie, alternativ, un weekend la mama si unul la tata dar asa, cum se poate ca parintii sa imparta weekend-urile in mod egal cu bunicii? Am gasit o speta in Internet in care bunicii aveau un weekend la doua luni si, de fapt, de sambata de la ora 10 pana duminica la ora 18. Inceperea cu ziua de sambata era motivata de faptul ca este bine ca minorii sa-si faca temele pentru ziua de luni inainte de a pleca la casa bunicilor.

In cazul meu, voi imparti weekend-urile in mod egal cu bunicii? Dar, cu noii bunici - parintii noii mele sotii - cum ramane? Ei au vreun drept?

Apoi, in acelasi mod, zilele de Paste, Craciunurile si Revelioanele vor fi impartite egal intre mine - tatal copiilor - si bunici?

Apoi, 30 de zile - in perioada vacantei de vara - la bunici? Copiii mei, de 12 si 7 ani, n-au dormit NICIODATA in casa bunicilor. Bunica este un "caz" aparte si nu primeste pe nimeni in casa decat in situatii exceptionale (inundatii, tevi rupte etc.) Sotul ei, bunicul, NU DOARME ACASA LA EL ci la hotelul la care este patron. Deci, bunica doarme acasa la ea iar bunicul doarme la hotel. Si asta nu de o luna, doua, ci de vreo doi ani. Cum ii vor lua bunicii pe copii la locuinta lor? Care este locuinta bunicilor?

Bunica, pe langa faptul ca are multe ciudatenii, este si bolnava si nu poate sta in picioare decat foarte putin. Nu-i ii ia pe copii in brate, ii mangaie rar si numai cu varful degetelor, are o mare frica de microbi si de mizerie (asa cum o vede ea). Nu le-a facut NICIODATA un ceai, un ou fiert, o mancare, nu le-a dat NICIODATA un medicament cand au fost bolnavi (asteapta sa vin eu chiar si cand Nurofenul este langa ea)...

Cum pot acesti bunici sa-i ia pe nepoti la locuinta lor? N-au dormit acolo NICIODATA si, in scurtele vizite in care au fost (de cate 10 - 15 minute) au fost invitati numai intr-o camera unde sa-i admire papagalii (are 4) cu care se mandreste. Nu poate concepe ca nepotii sa-i alerge prin casa sau sa puna mana pe ceva. Este pericol de CONTAMINARE.

Ce inseamna o iesire a bunicilor cu nepotii?

Merg la un Mall si stau la masa - la un fast food - mult timp unde bunica - o mare gurmanda si pofticioasa - mesteca incet - cam o ora - diverse feluri de mancare. In acest timp, nepotii termina repede de mancat si se cam plictisesc. Daca fetita (7 ani) are nevoie la toaleta, bunica NU O INSOTESTE la toaleta publica. Acolo colacele sunt, de multe ori, murdare. Ce poate face fetita? Sa se aseze pe colac? Cine o ajuta? Bunica NICIODATA nu s-a dus cu ea la toaleta si nici bunicul. Ce mai ramane? Sa se duca cu ea - asa cum s-a mai intamplat -fratele ei. Este normal acest lucru?

In parcuri bunicii nu merg cu nepotii. Bunica are spondiloza, osteoporoza, nu poate sta mult in picioare, vrea sa deguste in liniste felurite mancaruri, vrea sa nu piarda telenovelele preferate... Bunica doreste sa iasa cu nepotii NUMAI la restaurante si nu la oricare, ci la fast food-uri. Desi bunicul are foarte multi bani (este om de afaceri cu hotel, fabrica de dulciuri si birou de expertize), este si putin zgarcit: nu-i duce pe copii la restaurante cu fete de masa si cu ospatari, ci la fast food-uri unde copiii mananca tot felul de kitch-uri umflate cu E-uri.

Eu trebuie sa asist neputincios la impartirea IN MOD EGAL a timpului liber al copiilor mei intre mine, TATAL LOR si bunici? Cu ACESTI BUNICI?

Sunt de acord ca bunicii trebuie sa aiba o relatie cu nepotii, respectiv cu copiii mei, dar am cateva dorinte:

1. Sa nu le mai spuna copiilor lucruri urate despre mine si despre sotia mea;
2. Sa nu-i mai invite ca, la 14 ani, sa plece cu totul la bunici;
3, Sa nu-si petreaca timpul prin restaurante (doar din cand in cand);
4. Sa nu le mai dea sa manance produse de fast food;
5. Sa nu-i mai corupa prin daruri scumpe si nepotrivite (iPhone, tablete PC, console de jocuri...);
6. Sa nu incerce sa le schimbe sistemul de valori pe care eu il promovez;
7. Sa o insoteasca bunica pe fetita mea la toaletele publice, atunci cand sunt impreuna;
8. Sa-i primeasca pe nepoti IN CASA LOR atunci cand ii iau cun ei si nu la hotel; sa nu-i duca sa doarma la hotel, ci IN CASA BUNICILOR;
9. Sa se consulte cu mine inainte de a incerca sa schimbe ceva in modul lor de viata;
10. Sa nu-i lase cu orele, nesupravegheati, la televizor si pe Internet.

Vi se par absurde dorintele mele?

Va multumesc.