fata spune ca ii place viata pe strada si acel anturaj.nu mai merge la scoala deoarece a fost exmatriculata din cauza problemelor pe care le face. am fost angajata pana acum un an, cine credeti ca ma tine la serviciu eu plecand tot timpul ba la politie ,ba pe la spitale .am tinut-o in casa 6 luni si cand aprins un moment a fugit din casa cu tot ce aveam.oricat de mult as incerca sa vorbim cu ea ne spune ca ei ii place viata pe strada.pleca noaptea din casa ,viata mea este mizerabila,nu dorm ,nu mananc pt ca nu pot.pe ea nu o intereseaza si nici pe alta institutie a statului.m-a depasit situatia. as vrea sa existe un remediu. ma confrunt cu situatia de 2 ani si nu gasesc nici-o rezolvare.stie ca nimeni nu pate sa ii faca nimic ,nici politia nici eu si de aceea face ce vrea. traiesc cu frica .este copilul meu,il iubesc. nu l-am abandonat,nu l-am maltratat,am incercat din rasputeri sa fac tot posibilul sa ii fie bine dar fara rezultat, situatia tine de 2 ani fara oprire.vrea sa plece continuu de acasa. am obosit .....chiar nu mai pot
[ nu mai scrieti cu majuscule, multumesc]
Buna ziua! sunt mama singura,mi-am crescut fata in conditii absolut normale,m-am asigurat sa nu ii lipseasca hrana ,un acoperis deasupra capulu . nu am abandonat copilul niciodata nici macar cand tatal sau a fugit de responsabilitate. are 14 ani ,fuge tot timpul de acasa,se drogheaza,fura din magazine,din casa,eu nu mai pot merge la serviciu din aceasta cauza,efectiv sunt bodyguard.nimeni nu ma poate ajuta sa pot gasii o solutie privind situatia ei. am fost la protectia copilului dupa ajutor si mi-au explicat sa merg la psiholog. de 2 ani asta fac : psihologi.psihiatrie. problema cea mai mare este ca nu vrea sa mearga la scoala , are 14 ani si are doar 5 clase, nu vrea sa stea acasa, vrea sa mearga prin parcuri cu anturajul ei de prieteni dubiosi , loc in care consuma substante interzise. legea din romania chiar nu poate face nimic pt mine pt ca pe unde am fost si am discutat aceasta problema toti au ridicat din umeri chiar si la protectia copilului indicand sa merg la psiholog{lucru facut deja pana la indicatiile lor}.nu mai pot ,am ajuns sa imi fie frica de propiul copil, nu mai zic de integritatea mea sociala ,de starea mea de sanatate , de nevoile mele personale ,aceste lucruri nu mai conteaza.chiar nu ma poate ajuta nici-o autoritate din romania cu acest copil care nu mai are nici un remediu. va multumesc pentru atentie si astept un raspuns,un sfat un orice altceva in afara de chiar nu stiu.