--- off topic
Ca parinte precizez :
Va asigur ca am toata disponibilitatea ca ei sa aiba o relatie cat mai apropiata posibila.
O precizare pentru cine crede ca incerc sa-i departez, mama copilui a plecat de doua saptmani din tara , urmeaza sa se intoarca luna aceasta pentru 2-3 saptamani si sa plece in Iunie inapoi, apoi se v-a intoarce in August ... deci pana in toamna perioada in care nu va fi aproape de copil este de 40-50 zile. din punctul meu de vedere este doar un moft. Cat timp este in tara poate merge la domiciliul copilului oricand doreste si la orice ora, indiferent daca eu sunt sau nu acasa. Nu are nici o restrictie de nici un fel.
Singura problema care o vad este lipsa de incredere in mama, si pentru a-i castiga increderea nu cred ca o actiune in forta ajuta, doar imi saboteaza mie si terapeutului eforturile de a-i apropia.
Daca dupa luna August cand copilul ii va cunoaste familia, tot nu isi va dori sa mearga la mama in vacanta, atunci voi fi nevoit sa ma gandesc serios in a-l insoti in tara respectiva, pentru a-i inspira copilului incredere.
Scuze doamna AVLIL pentru "bulversarea" mea, totusi am luat in calcul sfatul dumeanvoastra, dar nu pentru vacanta de vara care urmeaza, este posibil ca in vacanta de iarna sa le facem o vizita.Sper ca linkul respectiv este pentru a-mi arata ca nu sunteti partinitoare in functie de sex. Nu doresc custodie unica, pana acum am reusit sa-i implic si pe bunicii materni sa-l ajute si sa-i simta aproape.
--- end off topic
Multumesc doamna AvAlinaBadea, pentru oprinia dumneavoastra.
Sunt bulversat de cele scrise de dumneavostra, nu-mi pot da seama cum puteti face asemenea afirmatii cu asemenea usurinta.
Daca un avocat dupa expertiza psihologica, care indica faptul caci copilului nu ii face bine actiunea care urmeaza sa o faca , el o face .... am indoieli in ce priveste latura morala a lui ... ma scuzati dar nu cred ca un avocat bun e neaparat si psihiatru si psiholog.
Totusi procesele cu minorii nu sunt trofee de pus pe perete, sunt traumatizante pentru copil. Dupa umila mea parere un avocat s-ar putea mandri cu procesele care nu au mai avut loc din maiestria lui, si a reusit sa faca partile sa se inteleaga fara a fi nevoie ca instanta sa aiba decizia
.
Ar fi interesant sa ne spuneti cate procese ati castigat impotriva expertizelor psihologice / sociale, avand de partea dumeavosatra doar propria expertiza/experieta.
Eu nu sunt nici psiholog / avocat asa ca las pe cei din domeniu sa ma indrume in a lua cele mai bune decizii. Psihologii sa-mi spuna ce e mai bine ptr el iar avocatii sa ma ajute sa indeplinesc ce e mai bine ptr el.
Nu am cerut sfaturi juridice psihologului, de asemenea polemica pe partea psihologica nu isi are rostul aici.
Clarificare : nu traiesc nici un sentiment de abandon, sunt mai fericit ca niciodata chit ca sunt si "gospodina" acasa.
Va multumesc pentru punctul dumneavostra de vedere in privinta legii.
Doamna AVLIL, apreciez solidaritatea materna, dar mie imi trebuiesc dovezi pentru a lua o decizie , este vorba de copilul meu.
Nu pot schimba psihologul care e si el femeie cu copii doar pentru ca nu e solidar cu fosta sotie, importante sunt rezultatele, Copilul este in terapie de ceva timp si rezultatele sunt mutumitoare, a luat 6 de 10 in ultima saptamana. E greu sa-i schimbi terapeutul copilului dupa ce ei si-au creat o legatura si copilul are incredere in terapeut, si sincer ii da numai sfaturi bune. Copilul vorbeste zilnic cu mama. Mama nu are program de vizita dar il poate vizita oricand doreste si il poate lua de acasa oricand poate, fara a fi nevoita a avea un program, care din punctul meu de vedere ii restrictioneaza relatia cu copilul nostru. In August cand v-a veni in tara, copilul isi va petrece timpul cu ei.
Problema era ca fosta sotie isi dorea ca, copilul sa-si petreaca toata vacanta de vara la ei.
sa-l duc in Iulie si sa se intoarca ei in August. Sa o luam logic ... eu am 3 saptamani de vacanta in vara asta, ziua mea de nastere e in Iulie, In August vin ei aici si copilul isi va petrece timpul cu ei. Moral si frumos ar fi sa ne gandim ca eu nu sunt parinte doar in timpul anului scolar, si poate vreau ca in concediu sa fie si el cu mine (sper sa-mi iertati egoismul). deci daca calculam si presupunem ca imi iau concediu din 1 iulie pana in 21 ... ar trebui sa duc copilul acolo in 21 ca ei sa se intoarca in 1 august. Pentru mine nu are sens.
Banii nu sunt o problema, doar lipsa de comunicare intre parinti.
Oricum pregatirea pentru a vizita domiciliul mamei se pregateste la terapie, e bine ca el sa inteleaga si sa-si doreasca sa meaga acolo.
Nu am nimic contra in a-si petrece o parte din vacanta in alta tara, sau chiar sa-si schimbe domiciliul acolo dar el trebuie sa isi doreasca asta. Nu e important ca eu imi doresc ca el sa ramana cu mine ... asta e cea mai mica grija a mea daca el isi doreste altfel. Topicul era ... daca e posibi sa il scoata cu forta din tara, pe partea cu ajutatul lui sa mearga acolo cu placere lucram la terapie... si nu exclud ca sa ma duc cu el acolo pentru o saptamana (am 3 rude in tara respectiva la distante relativ mici de domiciliul mamei), dar nu acum , trebuie sa astept ca psihologul sa-mi spuna ca e pregatit pentru asta.
Hai sa incercam sa schimbam sexele (poate e un defect profesional si intalniti doar tati care isi urmaresc numai orgoliile personale) ... si eu sa fiu mama si tatal e plecat din tara :) ... parca lucrurile stau putin diferit asa ... eu fiind saraca parasita cu copil :)
Partea buna a povestei asteia e ca am reusit dupa 3 zile de incercari esuate sa ajungem pe aceasi lungime de unda si sa inteleaga ca e mai important ce simte copilul decat ce ne dorim noi.
Imi joaca mie feste logica ? daca ar fi plecat in Japonia ... ar fi posibil ca o instanta sa ma oblige pe mine sa duc copilul in vizita la sotul care a plecat de bunavoie acolo ? - sper ca a fost doar un exemplu ptr a intari suveranitatea instantei :) ... sper sa nu fi exsitat un precedent.
Citeam caz in care un parinte era casatorit cu un cetatean strain si vroia sa-si dua copilul acolo, si nu putea face asta ca celalalt parinte nu era de acord(din rea intentie). Si dumeneavostra imi spuneti ca un copil cetatean roman poate fi obligat sa-si paraseasca tara?
[editat citat- nu mai citati mesajele anterioare, folositi butonul "raspunde", multumesc]
Imi place cum ganditi, dar in lumea reala e mai greu de facut asta, nu e la indemana oricui sa sa se urce in avion cu un copil doar pentru a-i face mofturile mamei.
Copilul a avut relatii normale cu fosta sotie cat timp a locuit in tara, si nici acum nu ar refuza sa se intalneasca cu ea, doar ca nu isi doreste sa mearga acolo.
Sfatul dumeneavostra e in contradictie cu sfatul psihologului de a-l menaja pe copil sa-si revina dupa recenta despartire, si mi-a recomandat ca subiectul plecarii din tara sa-l amanam pentru o perioada te timp sa reuseasca sa treaca peste trauma despartirii.
Orice copil are nevoie de amandoi parinti, si ar fi recomandat ca ei sa se inteleaga, si in caz de divergente sa apeleze la un specialist / mediator in a rezolva problemele ... nu la justitie :)
Nu stiu daca dumneavostra veti fi amenintata cu tribunalul chiar veti mai face lucrurile asa cum le-ati descris aici.
Ea oricum are planificata o excursie in tara in August pentru 3 saptamani. Tot circul este ca ea vrea sa duc eu copilul in Iulie acolo, cu o luna inainte ca ei sa vina in tara.
Scuzati , dar pentru mine nu are nici o logica graba respectiva.
Eu nu doresc sa-i cunosc familia :) .... consider ca ar fi spre binele copilului pentru a-i fi mai usor sa-i viziteze ... una e sa mergi la cunostinte alta e sa mergi la necunoscuti.
oricum ... cred ca discutia poate continua pe un site de psihologie, apelez la specialisti ptr a lua deciziile, nu ma cosider priceput la toate :)
Daca el isi va dori, va merge cu tot sprijinul meu.
Intrebarea initala este daca ma poate obliga instanta sa duc / las copilul sa plece din tara fara ca el sa-si doreasca asta.
Peste tot copilul spune acelasi lucru , nu vrea sa mearga la maica-sa in strainatate.
Si psihologul a zis ca inca nu e pregatit sa merga in vizita la ea, mai ales ca despartirea e de putin timp.
Nu i-am invitat la mine acasa :) ... i-am invitat in tara sa cunoasca "familia" fostei sotii copilul, sa devina prieteni si sa-l faca sa-si doreasca sa ii viziteze. Si nu imi este greu sa-i vad impreuna ... ma chiar bucur :) si ii doresc si ei tot binele din lume.
Sunt in aceeasi situatie ca tatal de care spuneti dumeavoastra, dar diferenta este caci copilul este prieten cu viitoarea partenera, lui chiar ii place de ea si chiar a spus ca ar fi frumos sa stea cu noi.
Incerc foarte mult sa-l menajez , si sper sa nu aiba probleme comportamentale, cu lacrimi in ochi scriu ca la scoala e un elev foarte bun, e bursier, si profesorii au numai cuvinte de lauda la adresa lui, toata lumea il lauda si e placut surprinsa de el, sper ca prin terapie sa corectam orice posibile deviatii.
Singura chestie care ma nelinisteste este mama care crede ca are numai drepturi dar nu si obligatii (am mai citit si alte posturi unde parintele fara domiciliul copiluilui are numai drepturi).
Multumesc pentru raspunsuri, intre timp copilul a mai fost la o sedinta de terapie, pentru mine e important ca el sa fie cat mai bine mai ales ca incep perioadele tezelor, si dupa terapia de astazi copilul mi-a spus ca nu vrea la mama lui ca nu are incredere in ea (l-a mintit de nenumarate ori) si ca simte ca nu tine la el.
Este o problema ca eu sa incerc sa-l conving, pentru ca e marisor si ultima data cand i-am spus mi-a replicat "vrei sa scapi de mine?".
Apropos colegului de forum care crede ca noi suntem OK ... se insala amarnic... chit caci copilul e cu mine nu este o "victorie" este o indatorire parinteasca pe care o indeplinesc cu multa placere, dar in acelasi timp sufar cand vad caci copilul o suna seara si maica-sa il pune 15-30 minute sa astepte sa poata vorbi cu ea. Deci cel putin un parinte sufera in rand cu copilul.
Ce e stupefiant e ca exista drepturile Parintelui care nu locuieste cu copilul, si nu exista drepturile copilului care e privat de un parinte, in afara de cele materiale :)
Am deschis acest topic pentru a ma linisti eu in primul rand, fiind langa copil trebuie sa-l protejez de orice e rau inclusiv de grijile mele, sa-l ajut cu scoala (unde se descurca foarte bine) si sa-i asigur toate necesare unei dezvoltari sanatoase, inclusiv sa-l ajut sa comunice cu mama cat mai mult posibil.
Suntem divortati, avem un baiat de 11 ani care locuieste cu mine (are domiciliul la mine). Fosta sotie nu are program de vizita, este custodie comuna.
Fosta sotie a parasit tara si si-a inceput o relatie in strainatate (inca nu sunt casatoriti). Ea doreste ca eu sa duc copilul acolo in vizita sa-si pastreze legaturile cu copilul ca este dreptul ei , problema este caci copilul nu isi doreste sa meraga la ea. Ei nu au o relatie tocmai apropiata, si increderea in ea este foarte mica.
Eu sunt de acord sa mearga la ei ... dar numai dupa ce vin ei prima data in tara sa-i cunoasta noua familie. si sa-l ajute sa-si doreasca sa isi petreaca vacanta cu ei, incerc sa fac ce e mai bine pentru copil, si nu consider oportun sa-l trimit sa locuiasca intr-o casa si familie cu o luna vechime, ea neavand nici un venit.
Exista vreo modalitate de a-l forta pe copil sa mearga la ea ?
Exista posibilitatea ca eu sa cer un porgram de vizita, in care sa cer sa raman in tara copilul ?
Imi este foarte greu ca daca ea incerca sa ma forteze sa fac un lucru si nu ma lasa sa-l fac cum cred eu mai bine (Copilul merge la terapie la psiholog, si ma gandeam sa vorbeasca psihologul sa-l ajute sa-si doreasca sa-si viziteze mama).
Nici nu stiu ce sa fac :sorry: , poate sunt subiectiv, dar simt ca mama lui incercand sa-i faca bine ii face numai rau(din egoism).
La telefon mi-a spus ca daca nu-l sa cer custodie unica si ea poate fi fericita in alta familie - nu-mi pot imagina cum poate gandi asa o mama ?!?!
avocatnet.ro explicăm legislația
