Fata vrea sfat juridic, nu consiliere psihologica.
Probabil am nevoie de amandoua...
Dupa atatea sfaturi, imi dau seama ca, in sfarsit, cineva incearca sa ma invete ceva cu adevarat, nu doar sa ma certe. Desi nu ma cunoasteti si nu va cunosc, tot ce citesc aici ma face sa cred ca exista si altfel de oameni in lumea asta.
Inca ma gândesc la o alta posibilitate pe langa cea expusa. Inca incerc sa ma automotivez sa mai stau inca putin. Macar pana fac 18 ani si imi voi permite sa ma angajez undeva cu carte de munca si ma voi putea intretine singura. Inca sper sa se schimbe ceva intre timp.
Buna ziua! Observ ca toata lumea imi spune sa raman acasa. Si eu inca mai caut un motiv cat mai bun pentru a ramane si a nu pleca atat de curand, dar nu prea il gasesc.
Poate credeti ca sunt doar un copil imatur care pur si simplu vrea sa plece in lume si sa fie liber. Nu sunt un copil imatur. Sunt inca un copil din punct de vedere al varstei, dar sunt poate chiar prea matura pentru varsta pe care o am si mi s-a spus asta de prea multe ori. Vreau sa fiu libera, dar nu in felul care credeti. Pur si simplu vreau sa fiu libera si responsabila. Inclusiv acum mama ma intreaba daca am scris si daca am invatat pentru a doua zi. Inteleg ca o preocupa acest lucru, dar eu sunt constienta ca trebuie sa imi fac temele si sa imi invat lectiile.
Vreau sa fiu stapana pe propria-mi viata si sa pot demonstra tuturor ca s-au inselat in privinta mea. Parintii imi spun de multe ori ca sunt incapabila, dar cum pot fi incapabila daca am intrat la liceu cu o medie de 9,79? Cum pot fi incapabila daca inclusiv acum am medie mare, fara sa dau "cadouri" profesorilor, cum poate fac alti elevi? Cum pot fi incapabila daca stiu sa gatesc, sa spal, sa calc, sa fac curatenie? Cum pot fi incapabila daca atunci cand nu reusesc sa fac un lucru, ma ambitionez mai tare pana imi reuseste?
Alte persoane imi spun ca nu voi reusi in viata daca fac ce am facut pana acum. Cum pot spune unii oameni ca am facut rau tot ce am facut pana acum? Pentru ca mi-am pierdut virginitatea poate prea devreme? Pentru ca nu am asteptat pana la 18 ani? Sunt atatea copilite de 10-11-12 ani care deja nu mai sunt virgine. Nu sunt nici prima, nici ultima. Acest lucru se intampla cand simti ca vrei sa se intample, nu la o varsta bine fixata. De ce am facut rau tot ce am facut? Ca am avut momente in care nu mi-am ascultat parintii? Toti copiii fac asta. Ca am luat niste pastille? Si acum regret ca le-am luat pentru ca mi-au facut mai mult rau decat bine. Dar pana nu am dat cu capul de pragul de sus, nu l-am vazut pe cel de jos.
Am vise mari, ambitie foarte multa. Sunt sigura ca pot fi capabila sa ajung unde mi-am propus si fara prea mult ajutor. Am nevoie de ajutor, dar nu foarte mult. Parintii nu ma vor sustine dupa ce voi termina liceul. Sunt constienta ca dupa aceea oricum trebuie sa ma descurc singura. Pana atunci nu mai e mult. De aceea stiu ca pot pleca fara sa regret.
Imi va fi dor de parintii mei, dar cred ca imi va fi mai bine fara ei.
Chiar vreau sa raman acasa, dar aici nu mai am prea multe care sa ma retina.
O zi frumoasa va doresc! Va multumesc pentru toate sfaturile si gandurile dumneavoastra!
Inteleg ce vreti sa spuneti si stiu ca ar trebui sa ajungem la un consens cumva, dar nu prea mai e de discutat. Eu cu mama mea vorbesc strictul necesar si atat.
Ti-au dat voie sa te vezi in continuare cu el, deci nu au fost împotriva.
Nu am voie sa ma vad cu el absolut deloc. Ne vedem pe ascuns.
Si referitor la pedeapsa pentru notele mici... Sunt clasa a 11-a. Nu mai este la fel de usor ca in clasele 5-8. Asteapta mult prea mult de la mine. Nu pot lua numai note de 8, 9 si 10. Sunt la un liceu de prestigiu, asteptarile sunt mai mari de la profesori, materia foarte multa si grea, si imi este mai mult decat imposibil sa ma mentin numai in aceste note, la toate materiile.
Buna seara! Numele meu este Diana si am 17 ani impliniti in iunie 2014.
Voi incepe prin a va spune despre ce este vorba, apoi voi pune intrebarile de rigoare.
Am o relatie cu un baiat major(19 ani) de aproximativ 2 ani, mai exact din ianuarie 2013. Ne intelegem foarte bine, am ajuns de-a lungul acestei perioade sa tinem extrem de mult unul la celalalt si avem foarte multe planuri de viitor impreuna. Daca stau sa ma gândesc mai bine, toate planurile mele de viitor il includ pe el, iar toate planurile lui de viitor ma includ pe mine.
Dupa o anumita perioada, am intretinut relatii sexuale, cu consimtamantul meu, bineinteles. Parintii mei au aflat si au facut un scandal-monstru si au amenintat ca se duc la politie(eu aveam deja 16 ani, eram constienta ca nu se poate intampla nimic, fiind totul cu acordul meu). Dupa multe rugaminti, discutii, certuri si altele, am ajuns la un acord: eu cu prietenul meu ne vom vedea doar in incinta apartamentului nostru(al parintilor mei, implicit si al meu) sub stricta lor supraveghere si vom inceta (teoretic) orice raport sexual pana la împlinirea varstei de 18 ani. Daca incalcam acest acord, pana la varsta de 18 ani ni se rupea orice legatura.
O perioada de timp ne-am vazut doar in locuinta noastra, apoi, treptat, parintii ne-au dat voie sa iesim la plimbare. Aveam perioade in care nu aveam voie sa ne vedem sau sa cominicam deloc, daca luam vreo nota sub 8 la scoala. Mi se lua telefonul, mi se taia accesul la internet si aveam voie sa ies neinsotita doar la liceu, sau altundeva doar cu parintii.
In multele perioade in care nu aveam voie sa ne vedem sau sa comunicam, ne vedeam pe ascuns si vorbeam cu ajutorul unor prietene.
Anul acesta, in februarie, am reluat legaturile sexuale(si eu, si el doream aceasta). Nedorind sa raman insarcinata, am fost la un medic care mi-a prescris anticonceptionale. Timp de 3 luni jumatate am luat pastilele respective, fara ca parintii mei sa stie. Intr-o seara, am fost neglijenta, si mama mea le-a gasit. Am incercat sa discut rational cu ea, dar degeaba. Ii spuneam sa se calmeze si sa inteleaga ca am luat acele pastile tocmai din grija de a nu ramane insarcinata la o asemenea varsta. Cu toate ca i-am spus ca eu am dorit sa iau acele pastile, fara nici un fel de constrangere, ea mi-a sunat prietenul si a inceput sa tipe la el spunandu-i ca m-a obligat aiurea sa iau acele pastile, ca puteam sa mor, si alte lucruri asemanatoare. Mi-a interzis sa mai am vreo legatura cu el.
Acest lucru s-a intamplat acum 3 saptamani. De 3 saptamani mi s-a luat telefonul si accesul la internet. Nu am voie sa merg altundeva decat la liceu si inapoi acasa. Daca vreau sa merg altundeva, trebuie sa fiu insotita de mama mea(tatal meu fiind plecat). Eu acum folosesc reteaua de internet a unei prietene-vecina binevoitoare care stie toata povestea.
Noi ne vedem dimineata, inainte de ore, cate 10 minute, o data sau de doua ori pe saptamana. Mai vorbim la telefon din când in când, cu ajutorul colegei mele de banca. Este foarte greu de suportat situatia, tinand cont ca ne vedeam de cel putin 3 ori pe saptamana si vorbeam zilnic la telefon cateva ore.
Mi-a propus sa ma mut la el imediat ce se intoarce din voiaj. Nu exista posibilitatea sa mai discut cu parintii mei pentru ca sunt de neinduplecat. Inca nu am implinit 18 ani si chiar as opta pentru varianta cu mutatul la el. Am posibilitatea de a-mi termina liceul, apoi de a face facultatea dorita. Am posibilitatea de a ramane langa persoana pe care o iubesc si de care am cea mai mare nevoie. Am posibilitatea de a fi stabila material, tinand cont ca in timpul liber, cat este el plecat, imi pot lua un job part-time pentru a ne completa venitul oricum substantial.
Am inteles ca pot da o declaratie la politie, cum ca plec, de buna-voie si nesilita de nimeni, de acasa. Sunt foarte sigura de aceasta decizie. Sunt destul de matura pentru a constientiza riscurile si grijile pe care le voi avea.
Stiind ca am peste 16 ani, el nu poate fi acuzat de seductie sau de intretinere de relatii sexuale cu un minor, atata timp cat eu am fost de acord.
Stiu ca daca parintii depun plangere, din oarece cauze pot ajunge intr-un centru de plasament. Stiu ca parintii pot veni sa ma ia oricând de acolo, dar exista vreun lucru care ii poate impiedica sa faca asta? Exista vreun mod, LEGAL, prin care eu, la varsta de 17 ani si putin, pot pleca de acasa fara repercursiuni?
Repet: Sunt constienta de ceea ce voi avea de "indurat" daca voi reusi sa plec de acasa.
avocatnet.ro explicăm legislația
