toti cu care vorbesc imi spun ca o sa se intoarca si o sa ne impacam. iar daca o vrea sa se intoarca, eu cum sa mai pot sta in aceeas casa cu o astfel de persoana care mi-a aratat cat rau poate sa imi faca?
iar custodie comuna? ea in bucuresti cu copilul, eu in oradea singur. cum creste copilul ala tot pe drumuri?
sa continui viata fara ea si fara copil pare a fi cea mai buna solutie, dar cum, cand seara de seara ma uit pe pozele cu bebe si ma apuca crizele si ma consum....
problema este: cum pot sa demonstrez ca tot ce a facut ea a fost un teatru planuit dinaine? ca a facut toate astea sa imi arate mie ca e mai tare si ca si-a luat copilul si m-a facut de ras peste tot?.
iar lumea, familia, toti mi-au spus sa o uit de la inceput, dar dragostea a fost mare , si cum am scris, imi era mila de ce o sa ajunga daca o las asa.
Pentru cine vrea sa imi citeasca povestea, va rog sa imi scuzati greselile gramaticale.
Incepand din luna iulie locuiesc impreuna cu concubina si copilul (6luni are acum), in Oradea, in chirie, iar eu sunt in concediu de crestere a copilului
pentru ca ea nu a lucrat niciodata, nu a terminat nici liceul, a abandonat in clasa a 10-a.
Ca sa putem suporta chieltuielile cu bebe am hotarat sa lucrez fara forme legale iar ea sa aibe grija de copil, pentru ca ea nu putea sa lucreze deoarece
este bolnavicioasa, mereu prin spital, si nu are nicio calificare.
Timpul trecea, datoriile cresteau, ea a trebuit sa isi faca analize, a fost internata in spital sa isi scoata fierea, eu nu puteam lucra ca stateam cu
copilul cat era ea plecata, copilului ii trebuia lapte, pampers, etc.
Am discutat cu ea am stabilit sa reducem cheltuielile cat putem pentru ca asa ne ingropam in datorii. A fost deacord, pana cand am fost sa fac piata
si din lista nu am luat ce consideram ca nu e necesar (suc, mezeluri, dulciuri). Cand am ajuns acasa, scandal, cearta, iar toata cearta ajungea la "iau copilul
si plec la mama la bucuresti". S-a repetat de cateva ori aceasta cearta.
La inceputul lunii noiembrie a insistat sa plece la bucuresti sa isi faca buletinul, sa isi ia fisa medicala de la medicul de familie si sa isi faca un RMN
ca acuza dureri iar medicii de aici nu stiau ce sa ii faca. Cand s-a intors, dupa o saptamana, a venit nervoasa, a inceput cearta de cand a ajuns acasa, si ca deobicei
a ajuns la "fii atent la mine ca o sa iau copilul si o sa plec". Seara am primit o invitatie sa mergem la sat la un gratar, chiar daca era nervoasa am intrebat-o daca
mergem, iar ea dintr-odata s-a schimbat si bucuroasa a zis sa mergem.
A doua zi, totul ok, gratar, bautura (nu mai bausem alcool de 2 luni), distractie. Cand am ajuns acasa trebuia sa merg la alimentara sa fac piata. Dinou in lista
era suc, mezeluri, dulciuri. Am incercat sa ii explic ca nu sunt necesare, ca nici nu are voie ca are regim, iar s-a transformat in cearta si s-a ajuns la "iau copilul
si plec la mama" iar eu i-am spus ca, "ca tata al copilului o sa fac orice e necesar sa obtin copilul daca tu chiar ai de gand sa pleci. Merg peste tot prin tribunale
sa obtin copilul", si am plecat la magazin. Pe drum ma suna mama ei, plangand, ma intreba "ce ai? ai innebunit? ca m-a sunat M**** ca ai amenintat-o ca o omori si
ii este frica si plange". Cand am auzit am ramas socat, am vorbit cu mama soacra la telefon, i-am explicat ca a fost un mic conflict, nu am amenintat pe nimeni, nu fac
rau la nimeni, doar ma cunoaste de atata timp.
Cand am ajuns acasa, in casa doi politisti ma intrebau "unde ai fost ca fata asta de aici plange si a sunat la politie ca ai plecat de acasa, nu stie unde, si
cand te intorci o sa o omori". Eu eram cu painea intr-o mana, si cu portofelul si tigarile in cealalta mana si am ramas mut la usa nu stiam ce se intampla. I-am poftit
in bucatarie sa discutam. Ei m-au vazut ca miroseam a alcool si nu mi-au dat dreptate. Tot imi spunea de fata cu ea ca "ea are tot dreptul sa plece daca nu suntem
casatoriti, daca nu ii dau bani sa plece inseamna ca o tin cu forta". S-au convins ca nu sunt violent si au plecat.
Dupa ce au plecat, eu m-am dus la mine in camera sa fumez o tigara, sa ma calmez. Ea a venit la mine, cu copilul in brate si mi-a zis "vezi pot sa plec oricand,
maine dimineata sa imi dai bani de tren sa plec la mama la bucuresti". In momentul ala m-am enervat, m-am dus la ea in camera si am luat laptopul (3000 lei) l-am adus
la mine in camera si l-am spart. M-am dus iar la ea in camera, am luat telefonul (500lei) si l-am spart. Aceste doua bunuri au fost cumparate de mine, inainte sa
locuiesc cu ea, iar telefonul inca platesc abonament pe numele meu la el.
Cand m-a vazut ca am spart telefonul, a aruncat copilul in pat si a fugit la usa, a alunecat pe hol, a deschis usa si a iesit pe scara tipand in gura mare
"ma omoara, omoara copilul", au iesit vecinii pe scara speriati, eu am ramas socat. A sunat iar la politie de la vecini le-a spus ca am batut-o ca am innebunit.
Cand mi-am dat seama ce se intampla si ce urmareste, am sunat pe cumnata-mea ce locuieste aproape, sa vina sa ma ajute, ca nimeni nu ma crede ca miros a alcool.
A ajuns politia, m-a intrebau ce i-am facut la fata asta. Eu le-am raspuns, "nu vedeti ca se preface, nu este lovita, nici nu am atinso". A ajuns si salvarea,
a constatat ca are o julitura pe spate (cred ca s-a julit cand a fugit spre usa si a alunecat). Nu au gasit urme de lovituri sau violenta pe corpul ei. Politia ne-a dus
la sediu, a convinso pe ea sa nu depuna plangere (asta e meseria lor, sa convinga lumea sa nu depuna plangere), mi-a spus sa ii dau bani sa plece si sa nu ma apropii
de ea pana pleaca.
A doua zi i-am dat lu fratele meu bani sa ii cumpere bilet si sa plateasca curieratul pentru bagajele cu lucruri ce le trimite la Bucuresti, si toata ziua am stat
cu cumnata si m-am consumat, iar ea a plecat cu copil si cu toate lucrurile ei si ale copilului la bucuresti.
Dupa ce a plecat, pe zi ce trece am descoperit cate datorii mi-a facut pe aici, si am ajuns la concluzia ca a fost invatata de cineva sa ma prinda intr-o zi
baut (sa nu imi dea dreptate nimeni) si sa inceapa tot teatrul pe care l-a facut ca sa plece cu copilul.
Ce este de facut acum? ea nu are bani sa inceapa procesul pentru custodia copilului, eu la fel. De atunci copilul este in Bucuresti, eu in Oradea, nu l-am vazut,
nu stiu sigur daca sta cu parintii ei, sau prin alta parte, nu stiu in ce conditii creste, bani sa ma duc sa il vad nu am. Toate discutiile mele cu ea prin mesaje se rezuma
la "copilul nu va fi niciodata al tau, sa imi trimiti pensie alimentara".
Eu am demonstrat la toata lumea ca sunt capabil sa am grija de copil, cat mama copilului era plecata, primesc indemnizatie de crestere a copilului, bani cu care pot
sa intretin copilul si pe mine 2 ani.
Mama copilului a fost cu probleme de cand am cunoscut-o, bautura, droguri, distractie, fite. Am luat-o pentru ca tineam mult la ea si imi era mila de ea sa apuce pe
alte cai. Cat a stat cu mine s-a schimbat. Cat a durat sarcina s-a schimbat si mai mult. Insa din punct de vedere financiar nu a invatat niciodata ca nu poate cheltui mai mult
decat are, ca trebuie sa dea si inapoi.
Acum, din cate am inteles, copilul sta la socrii, ea s-a angajat la o tipografie (nu o mai doare nimic), si de 3 ori pe saptamana, copilul sta in grija la o femee
pe care nu o cunosc (nasa la sora ei din bucuresti), pentru ca toata lumea din familia ei lucreaza.
Ce pot face?
1. Sa ma imprumut de bani sa umblu prin tribunale sa obtin custodia copilului? sunt sanse sa il castig? procesul dureaza mult din cate stiu si tot timpul asta copilul
nu pot sa il iau de la bucuresti. Iar daca pierd copilul, pierd tot si o sa fiu ingropat in datorii. Iar daca o sa il castig, la fel o sa fiu ingropat in datorii si nu o sa
mai am bani sa cresc copilul. Toata lumea imi zice ca copilul merge la mama, mai ales ca este bebelus.
2. Sa las totul in urma si sa imi iau viata de la capat.
avocatnet.ro explicăm legislația
