. Eu nu vreau sa devin asistent maternal ca sunt constient ca nu se poate in cazul meu, vreau doar sa ii iau acasa de sarbatori, eventual vara in vacante intr-un concediu iar la sfarsit de saptamana sa ii pot scoate si eu in oras la o pizza si sa le cumpar ce au nevoie aici ma refer la incaltaminte si imbracaminte. Pana acum m au pus sa le cumpar haine cu metru adica sa le masor o haina de a lor si incaltamintea. Bineinteles ca am mai cumarat si nu s au potrivit una e cand il imbrac si vad si ei daca le vin hainele si incaltarile respective, sa i si aleaga ce le plac si alta cand le cumpar asa la metru si Dumnezeu cu mila.Nu odata mi s a intamplat sa le cumpar si nu le a venit sau le erau mari sau mai mici. Eu am discutat cu ei si acest lucru in legatura cu serviciu si ca nu ii pot adopta sau lua in maternal si ei au inteles acest lucru. Stiu ce inseamna sa ajuti cu adevarat un copil ca eu am mai ajutat inainte 2 copii - baieti - tot asa de pe la varsta de 14- 15 ani timp de vreo 6 - 7 ani, acum sunt majori dar erau din familie mai necajite ca sa zic asa nu erau copii institutionalizati. Cu unu din copii care i am ajutat am ramas prieteni pe viata, are servici unde castiga destul de bine, iar celalalt a plecat in Suedia si nu a mai dat nici un semn de viata, ba mai mult mi a zis ca sunt un strain pentru el. Pe atunci aveam servici aici in Iasi nu eram plecat ca acum. Alegerea va fi doar a lor ce vor face eu daca pot sa ajut am sa ajut ca si eu am fost candva ajutat de o persoana din afara familiei. care acest ajutor a contat enorm de mult pentru mine si am constientizat ce mult conteaza un ajutor. Vreau sa stie ca exista cineva care tine la ei si le pasa de viata lor. Multumesc pentru raspuns
Din luna iulie 2015 m am hotarat sa am grija de 2 copii de la un centru de copii. Am fost la un centru de copii si l am cunoscut pe X de 14 ani si pe sora acestuia Y de 13 ani. Am facut cerere pentru a deveni persoana de sprijin la DGPC din luna iulie, am fost lasat sa vizitez copii la centru fara posibilitatea de a-i scoate in oras 2 luni apoi nu am mai fost lasat sa i vad decat sub supravegherea unui asistent de la centru pe motiv ca nu a venit confirmarea la cererea de persoana de sprijin. Mentionez ca eu sunt sofer pe TIR, fac curse in toata Europa, sunt plecat 3 - 4 saptamani apoi 1 - 2 saptamani sunt acasa. Altceva ce este cu totul halucinant cei de la centru unde sunt copii au zis ca le am OFERIT PREA MULT. Ceea ce este adevarat ca le-am oferit o groaza de dulciuri, le am cuparat telefoane, pizza, rechizite, imbracaminte, incaltaminte etc. Le am platit 3 cursuri de innot unde au invatat sa innoate, piscina fiind la 500 metri de centru de copii. Din septembrie nu ma mai lasa sa ii vad. sa ii vizitez si nu primesc nici un raspuns nici pana in ziua de azi la cererea de persoana de sprijin. Am fost in audienta atat la directoarea adjuncta care am inteles ca e prietena buna cu directoarea de la centru de copii cat si la directorul general. Ei zic ca nu e nici o problema sa am arabdare si pot vizita copii la centru. Cand ma duc la centru directoarea de acolo zice ca nu a foat informata ca pot vedea copii si nu ma lasa sa ii mai vad. Am dus toate actele necesare cerute de ei inca din luna august dar nimic. Directoarea de la centru a facut mai multe abuzuri asupra copiilor cand plecam in cursa le confisca telefoanele si alte bunuri cand veneam acasa le inapoia efectiv i si bate joc de mine si copii. Am facut o cerere ca vreau sa i-i iau acasa de sarbatori prin programul IA-MA ACASA DE SARBATORI si directoarea mi a zis ca nu crede ca am vre-o sanasa sa ii iau acasa. Acum am facut si o sesizare la Consiliul Judetean si astept raspuns. Mentionez ca eu am 42 de ani nu sunt casatorit, am apartament in Iasi, iar mama are 71 de ani a fost asistenta medicala si are casa la tara. Nu am avut niciodata probleme cu legea nici eu nici parintii mei si nici chiar bunicii. Ce sa fac sa pot avea grija de acesti copii in continuare ? Mentionez ca ei s au atasat de mine foarte mult si eu de ei si vreau sa ii ajut si dupa varsta de 18 ani. Acest lucru le am zis si celor de la centru dar se pare ca nu ii intereseaza decat salarul si alte beneficii de copii ca sufera nu le pasa deloc. Credeti ma ca nu mai stiu ce sa fac si unde sa mai merg. Nu vrea sa renunt la acesti copii ca ii consider ca si copiii mei.Mentionez ca am venit aproximativ 1000 euro pe luna.Ceea ce mi au lasat de inteles ca nu pot sa scot copii in oras sau sa ii i-au la mine este ca sunt persoana singura ceea ce nu cred ca poate fi cu adevarat un motiv. I i iubesc asa de mult incat as incerca sa i-i adopt dar sunt constient ca cu serviciul care i-l am nu exista nici o sansa. Multumesc mult .