Din acțiune reiese clar negru pe alb cum ca tatăl a vizitat copilul in București o singura data,știe in ce sector sta dar nu și adresa,așa justifica el,ceea ce denota faptul ca exista rea-credință.
Sunt stabilită in București din anul 2012,împreuna cu copilul.De doua ori acesta a vizitat copilul in anul 2012,după care nimic.
Aici am terminat i facultate și sunt masterand.Nu am cum sa fac dovada unui loc de munca întrucât tot timpul mi-L dedic creșterii fetițelor mele și școlii.
Familia și logodnicul ne susțin cu fonduri mai mult decât suficiente in toată creșterea și educarea atât a copiilor cât și a mea.
In ceea ce privește circumstanțele de schimbare de domiciliu,tatăl a fost înștiințat.Stie ca fetița este elev și mai mult decât atât este sportiva de doi ani afiliata unui club.Din 2012 și pana in 2017,unde a fost interesul tatălui asupra copilului?
Evident ,in a-și forma o noua familie și o casa,așa cum susține.Copilul nu este un obiect..
Din ceea ce cunosc,nu pot invoca excepția de necompetența teritorială întrucât nu sunt legal citată.
Buna ziua.
Sunt parte pârâta intr-un proces civil având ca obiect stabilire domiciliu minor și in subsidiar program vizitare minor.
Reclamantul,de care sunt divorțată din 2011,la momentul respectiv având o fetița de 1 an și 6 luni,ce a rămas in custodia mea definitiva,a introdus acțiune in stabilire domiciliu minor la adresa din hotărârea de divorț,respectiv alta localitate,Iasi ,fata de cea in care avem eu și fetița domiciliul din 2012,respectiv București.Mentionez ca reclamantul cunoștea foarte bine faptul ca avem domiciliul in București,însă a introdus acțiune in Iasi.
V-as ruga sa aflu dacă eu acum,la primul termen,trebuie sa fac întâmpinare pentru declinarea competentei instanței și pentru reaua credință a reclamantului,și sa specific faptul ca nu am fost legal citată,eu aflând din alte surse despre acest aspect,sau pot lasa ca instanța sa se sesizeze din oficiu pentru necompetența și declinare.
Va mulțumesc anticipat!