As dori sa va cer un sfat.
Recent, eu si sotia mea am decis sa interzicem accesul bunicii materne la copilul nostru in varsta de 5 ani.
Am luat aceasta decizie in urma comportamentului nepotrivit din punctul nostru de vedere al acesteia fata de copil, comportament constand in adresarea pe un ton ridicat in mod repetat si corectii fizice (palme date copilului).
Recent, totul a culminat cu un scandal monstru la care au asistat si parintii mei si in urma caruia am decis ca prezenta bunicii materne este nociva familiei si copilului, din punct de vedere psihic. Aceasta a locuit la noi in ultimele 3 luni perioada in care relatia ei cu copilul a fost una destul de tensionata, reactiile acestuia reflectand clar ca nu se simte confortabil cu prezenta ei. Totul a culminat cu o cearta cu noi in urma careia bunica materna a plecat de la noi.
In momentul de fata consideram real riscul ca aceasta sa ne actioneze in instanta daca nu ii vom permite accesul la copil in baza legii. Sub nicio forma insa noi nu putem accepta acest lucru. In ce ma priveste cel putin, m-as simti ca facand o crima morala impotriva copilului meu permitandu-i acestei persoane sa aiba relatii cu el.
Ca si istoric, bunica materna este divortata de peste 30 de ani, divort pe care l-a castigat la acel moment. Totusi, pentru ca situatia financiara nu permitea, sotia mea a crescut de la 6 ani la varsta de 15 la bunici in provincie. Din acest punct de vedere, nu exista niciun argument in opinia mea care sa o recomande pe bunica paterna ca avand calitati sau experienta de crestere si educare a unui copil cum de asemenea, nu cred ca o recomanda nici pentru ideea de familie si socializare.
Din fire, este o persoana litigioasa. A reusit sa se certe cu toata lumea practic, de la conflicte verbale cu vecini, cu fratele, cu noi ca familie si cu parintii mei, pana la litigii in instante de judecata: procesul de divort si mai recent doua procese in care este implicata pe spete imobiliare cu un vecin si cu a 2-a sotie a tatalui ei, in legatura cu o mostenire.
Istoric de asemenea, am remarcat la ea manifestari care ma duc spre ideea ca ar avea unele probleme psihice, agravate de un traumatism la cap suferit in urma cu circa 10 ani si de niste probleme cu circulatia sangelui si irigarea creierului (pentru care are tratament medicamentos). De asemenea, e o persoana religioasa la modul exagerat in opinia mea, facand adesea referire la comunicari pe care le are cu lumea divina.
In urma ultimelor intamplari care au cauzat cearta cu mine si sotia mea am primit amenintari verbale de razbunare.
Ne temem pentru siguranta copilului in primul rand fapt pentru care am simtit nevoia sa anuntam la gradinita in mod expres ca singurii care iau copilul acasa suntem doar noi parintii, indiferent de imprejurari.
In aceste conditii, ce actiuni legale putem intreprinde pentru evitarea contactului dintre bunica materna si copil si ce sanse ar avea o actiune a ei in instanta de a-si exercita dreptul legal de a-si vedea nepotul ? Confruntarea cu acesta ar fi cred elocventa in privinta reactiilor lui dezaprobatoare la adresa lui, insa fiind vorba de un copil de 5 ani nu stiu cum pot sta acestea in picioare in instanta.
In ce ne priveste, suntem dispusi sa luam orice masuri legale pentru izolarea bunicii de copil. Ce ar fi de ajutor in acest sens? Un certificat medical care sa ateste eventualele.probleme psihice pe care le banuim ? Poate fi analiza unui psiholog pediatru relevanta din punct de vedere legal in recomandarea ca bunica si copilul sa aiba contact sau nu ? Pot acestea si eventual alte documente fi cerute de noi in instanta in scopul aducerii de probe ca bunica isi poate exercita drepturile fara a periclita cumva psihic si fizic copilul? Este opinia celorlalti bunici relevanta ca eventuali martori ai comportamentului bunicii respective (mentionez ca in trecut au mai fost de fata la o cearta dintre mine si ea in urma cu circa 6 ani)?