Sunt foarte mult, multe de scris despre acesti ultimi 7-8 ani. Intentia mea e sa aflu ce cai mai pot exista in aceasta situatie, de acum
Iata reactia mamei (divortate si fara ajutorul/implicarea fostului sot) imediat dupa ce am postat prima oara:
"Sunt multe de scris referitor la faptul ca a fost diagnosticat de la varsta de 2 ani cu hiperkinetism , iar la 10 ani cu ADHD sub tratament cu Stratera pana la 14 ani , cand a refuzat sa-l mai accepte .
Plus faptul ca a avut la varsta de 12-15 ani , 5 psihologi cu terapie individuala sau de grup (mama+fiu) , concluzia acestora fiind “ criza de adolescenta” , iar copilul a refuzat sa mai participe la aceste sedinte .
La varsta de 13 ani , in urma unui acces de furie (violenta verbala si fizica+ distrugeri de bunuri) a fost internat la Spitalul de psihiatrie, iar concluzia mediucului psihiatru a fost aceeasi cu cea a psihologilor , sfatuindu-ma sa nu-l mai aduc in astfel de locuri .
Adolescentul are un IQ mare , a invatat testele psihologice si are deja raspunsuri pentru medici si persoane care ar putea sa-l interogheze/ consulte .
Si ar mai trebui specificat faptul ca dpdv genetic nu poate fi diagnosticat deoarece nu i se cunosc parintii , iar atat pentru psihologi cat si pentru psihiatri este un amanunt destul de important pentru a putea trage concluzii .
Cred ca le este greu celor care doar citesc aceste scurte istorisiri sa inteleaga prin ce am trecut , trecem si vom trece ."
Multumesc pentru sfaturi!
Cu alte cuvinte, trebuie facuta iar solicitare catre Protectia Copilului (a "n-a" oara) si, in cazul unui nou episod de agresivitate, solicitare la 112 (Politie -> Salvare -> Spital Psihiatrie).
Adolescentul refuza constant sa interactioneze cu politistul de proximitate, medicul psihiatru, psiholog etc.
Cum putem actiona pentru a reazolva acesata situatie in care, de ani de zile, un adolescent isi agreseaza, ameninta mama si bunica? Mai mult, apar si episoade in care distruge bunuri.
Mentionez ca:
1. Adolescentul se afla in ingrijirea mamei (divortata) si locuieste in apartamentul bunicii
2. Au fost apelate, in nenumarate randuri, Protectia Copilului, Politia, Scoala, Salvarea etc
3. Apogeul atins in urma evenimetelor, a fost in Justitie, unde Protectia Copilului, cu acceptul mamei si al adolescentului, a solicitat institutionalizarea adolescentului. Justitia a apreciat ca adolescentul trebuie sa ramana in situatia anterioara.
4. Agresiunile (fizice si verbale), amenintarile, distrugerile, vagabondajul, abandonul scolar si familial au continuat.
5. Reapelare la ajutorul Politiei a fost cu rezultatul: "nu avem ca sa-i facem, il putem doar amenda si tot mama va plati".