Buna ziua,
Va multumesc mult pentru raspuns...Nici nu va imaginati ce mult conteaza pentru mine, în aceste momente, sa întrezăresc o luminiță la capătul tunelului si prin toate aceste răspunsuri primite, argumentate sau mai putin, prin aceste sfaturi, în definitiv de la niste persoane care nici nu ma cunosc, vad speranța si curaj.....Da, asta imi doresc si eu: în definitiv am trăit cu acest om 18 ani de zile, au fost multe momente frumoase, este tatăl copiilor mei, care au venit din dragoste, copiii au nevoie, evident, de mama si tata si asta e tot ceea ce-mi doresc: trezirea si continuarea de acolo de unde a fost bine; personal, voi face tot ce-mi sta in putere, atâta timp cât acest lucru nu ma duce la umilinta si lipsa respectului, fata de mine în primul rând, si apoi de cei apropiați mie...
Doamne ajuta!
Multumesc inca odată!
O zi bună !
Da, din pacate, pare absurd: traiesc cu soțul si, normal, ca în această formulă as dori sa continui sa o fac, doar ca uneori, cata diplomație ai vrea sa ai, lucrurile nu se prea potrivesc...
Sunt unele persoane care atâta perversitate, răutate si influență au asupra altora incat acestia din urma ii asculta orbește si nu mai vad evidențele, nu mai contează lacrimile si fricile copiilor sau ale partenerilor...Din pacate nu este locul si timpul tuturor detaliilor care sa vina in sprijinul a ceea ce am relatat în mesajele mele de mai sus, dar va asigur ca acestea ar putea lamuri dimensiunea răului ce ne amenință în prezent familia...
Si, da, spun din nou, e absurd ca un bărbat de peste 40 de ani, pe care l-am descris deja ca fiind puternic si fara prea multe temeri, sa fie totusi atât de slab în fața tanguielilor mamei . Inteleg ca fiecare dintre noi suntem sensibili la mame, si eu am o mama, dar atunci când aceasta intervine nefericit si nedorit în familie, cred ca ar trebui să știm si sa avem puterea sa o oprim.
Multumesc pt.parerea dv, aveti dreptate în felul dv dar intrebarile mele erau legate de custodia copiilor în cazul în care se va întâmpla nenorocirea...
O zi buna!
Multumesc frumos pentru lămuriri...Imi dau curaj, orice s-ar intampla mai departe...
Si da , vom avea unde locui, apartamentul în care stam acum fiind cumpărat după nuntă, dar din banii de pe un apartament ce a fost al meu si apoi l-am vandut...
Între timp, tot în timpul căsătoriei am achiziționat si o casa, casa ce se află încă în lucru si unde preconizam ca ne vom muta spre toamna...
Cred ca acestea vor fi supuse partajului si eu voi rămâne cu apartamentul...
Multumesc, inca o data!
Buna seara,
As avea nevoie de un raspuns/ sfat intr-o problema foarte grava..
Sunt căsătorită de 11 ani , am un băiețel de 10 ani si o fetiță de aproape 2 ani( fiind, încă, în concediu de creștere a copilului) si, de ceva vreme, în familia mea, au apărut unele discuții, nu foarte reconciliante, din contra, care, pe zi ce trece, par să ducă spre un divorț. Problema cea mai grava o reprezintă o terta persoană, si,anume ,soacra, ce intervine mereu în familia mea si, din pacate, nu foarte pașnic...Faptul că intervine acum, după atâția ani, nu este întâmplător ( mai având si in trecut tentative...), acest fapt petrecandu-se ca urmare a faptului că viata ne-a adus, din nou, în proximitatea ei....
Mentionez ca, astăzi, în urma unor noi discuții începute acum 2-3 zile, a venit în vizită si i-a spus fiului meu ca o sa-si ia fiul inapoi( adica acesta o sa divorteze de mine) si ca, mai mult, o sa-i ia si pe ei( copiii mei)...
Mentionez faptul că soțul meu este un om foarte puternic, cu un statut bine definit în societate, potent financiar ,.care e in stare de orice pt. a-si atinge scopurile ( si subliniez "orice", poate cu mici exceptii), în timp ce eu voi termina peste 2 luni concediul de crestere al micutei, voi intra , probabil, în șomaj, postul meu din vânzări desfiintindu-se, urmând să mă prezint în vara la examenul de titularizare( profesoratul fiind principala mea profesie) si sperând ca, din toamna, voi avea un umil post in invatamant...Concluzia: " nu mă ridic la nivelul soțului meu".
Mentionez, de asemenea, faptul că, în cei 11 ani de casatorie si 18 ani de relatie, n-am făcut nimic, dar chiar nimic, decât sa-mi respect soțul si , ulterior, copîii , sa am grija de ei si de casa, sa merg la serviciu...lucruri pe care le face o femeie responsabilă, care își dorește o familie împlinită, asta pentru cazul in care v-ați pune intrebari în legătură cu motivele soacrei de a ne dezbină sau posibilitățile pe care le-ar avea sa o faca, din acest punct de vedere...
Mentionez , de asemenea, faptul că spusele acesteia m-au șocat, m-au speriat foarte tare, stiind-o o persoană foarte rea si cu o mare influență asupra soțului meu...
Intrebarea mea este: poate obține sotul meu custodia copiilor în urma divorțului si care sunt circumstanțele în care ar putea-o face?
Astept cu foarte mare disperare ,nerăbdare si interes răspunsul dumneavoastra!
Multumesc anticipat!
avocatnet.ro explicăm legislația
