Activitate Daniel Andronic

Multumesc pentru raspuns!

Momentan nu se intrevede posibilitatea despagubirii, eu unul nu tin neaparat sa mai locuiesc aici, am copilarit aici, mi-am trait sfarsitul de adolescenta in alte parti din Bucuresti...nu ma simt chiar atat de legat de acest loc, iar fratele cel mai mare sta de ceva timp in Cluj.

N-as vrea sa imbatranesc cu fratimiu mijlociu in casa si cred ca vanzarea apartamentului si impartirea sumei ne va ajuta pe amundoi sa ne gandim mai serios la viitor, ne da o sansa fiecaruia sa descoperim noi drumuri.

Fratele din Cluj spune ca nu-l intereseaza partea lui decat in cazul in care eu doresc sa plec, dar ma gandesc ca pana ajungem la o hotarare lucrurile se mai pot schimba.

Referitor la demararea succesiunii, fratele din Cluj deja a apelat la o mediatoare insa cel mijlociu a refuzat calea amiabila.

Va dati seama, nu cred ca doreste nimeni instrainarea neaparat, dar nu sunt alte solutii - eu nu mai am proiecte banoase ca in trecut si in cazul si momentul de fata parca nici nu mai pot spera la ele datorita lipsurilor.

Momentan locuiesc cu fratele mijlociu in aceeasi casa si mentionez ca relatia nu este tocmai una foarte buna: are un caracter dificil, stie el si pentru mine, refuza dialogul rational, este o persoana relativ impulsiva si chiar ma tem sa nu iasa mai multe probleme din acest episod care parca nu se mai termina odata.

Tatal meu se retrasese la tara cu cativa ani inainte de deces si avea buletinul facut acolo, si am inteles ca succesiunea trebuie inceputa de acolo.

Primaria de acolo nu are telefonul functional si probabil trebuie sa merg eu sau unul dintre frati sa demaram acest proces. Momentan nu imi permit sa fac acest lucru.

Presupun ca inainte de judecata sau de intelegere amiabila, trebuie facuta aceasta succesiune - nu?

Multumesc,
~ Daniel Andronic

Buna ziua,

numele meu este Daniel si am 27 de ani.

Sunt fratele natural al unor cetateni cu 10 si respectiv 15 ani mai mari.

Dupa ce tata a murit acum cativa ani, mama i.a urmat acum cateva luni, lasandu.ne pe noi 3 principalii mostenitori ai unui apartament de 3 camere din sudul Bucurestiului si ceva ce nu ma intereseaza personal prin judetul Vrancea.

Fratii mei ma trateaza ca si cum n.as fi adult, ca pe unul care nu se descurca, desi am lucrat pentru fiecare in parte, chiar i.am oferit de munca fratelui mijlociu acum cativa ani, si in general simt ca le.am tinut piept amundurora dpdv al virtutilor, si poate i.am intrecut intr.ale viciilor, dar nu vad care.i problema.

Cert este ca moartea mamei ma gaseste fara prea multe resurse financiare ca sa pot sa.mi apar si sa.mi obtin drepturile, mai ales ca, dupa cum am mai spus, obligatiile mi se pare ca le.am implinit cu varf si indesat.

Familia mea nu este de acord cu ideile mele despre viata, cu ceea ce vreau sa fac si unde vreau sa ma duc si ma constrang sa fac chestii pe care nu le doresc. Mereu sugereaza sau ma constrang pentru alternative, ceea ce mi se pare incorect.

Fratii, ca si parintii, sunt mai mult intr.o cearta decat in intelegere si unul din ei, cel cu care locuiesc, nu vrea sa rezolvam problema mostenirii.
Cand am incercat sa discut cu el rational raspunde cu acuzatii aiurea si care deviaza de la subiect.

Eu imi vreau partea mea remunerata in lei si sa ma mut singur cu chirie in timp ce imi caut cea mai buna varianta de a.mi castiga existenta pe viitor.

M.am saturat sa fiu sub influenta familiei si sa vad atata neincredere cand le.am produs bani si am incercat sa fiu bun cu toti. Nu astept si nu accept cadouri, cedari de mostenire in favoarea mea sau orice altceva catalogat drept bunavointa sau mila, vreau doar partea mea dupa Dumnezeu si lege si dreptate si sa ma pot defini singur ca om si sa fiu raspunzator complet de propria persoana, fara sa mai am ceva de impartit cu ei.

Ce pot face?

Apreciez orice raspuns util.

Multumesc,
~ Daniel