Stimata doamna "ibiza", puteti fi va rog putin mai explicita in ceea ce afirmati? Adica care ar putea fi motivele legale pe care s-ar putea baza cineva cand ar face o asemenea acuzatie? OK, acuzatii se pot aduce multe (doar e o tara libera,nu-i asa?), dar pot fi ele demonstrate in conditiile art. 215 CP? Nu am prezentat ca adevarate fapte mincinoase, nu am folosit nume sau calitati mincinoase, toate actele prezentate au fost adevarate (asa cum am mai spus), tot ce am declarat in contract a fost adevarat, in conditiile contractului nu am fost intrebat si nu mi s-a cerut sa declar daca am de gand sa-mi parasesc serviciul sau sa plec din tara (deci nu vad cum am indus sau mentinut in eroare o persoana cu prilejul inchierii unui contract). Si am plecat din tara ca sa muncesc pentru bani mai multi (pentru a plati printre altele si creditul) si nu pentru a nu mai plati.
Sa inteleg deci ca toti cei care au facut un imprumut si nu l-au restituit la timp sau deloc (iar Romania e plina de astfel de cazuri), iar acum muncesc prin strainatate pentru a aduna bani, pot fi acuzati de inselaciune si pot infunda puscariile romanesti?
Si cum adica sa vand din bunuri si sa platesc o parte din datorie? Pai stiti ca acum, odata nerespectate conditiile contractului de imprumut, mi se cere sa platesc toata suma odata? Ca treaba cu ratele a cazut? Poate ca m-as putea intelege cu ei, dar in situatia in care ma aflu nu-mi permit sa-mi parasesc slujba si sa vin in tara pentru a ma tocmi. Daca nu ma duc o zi la munca, raman pe drumuri si mor de foame, d-apoi sa mai si platesc! Daca vor produsele inapoi (prin executare silita), eu le dau cu placere, dar ei vor si dobanda si penalitati, si mai presus de toate vor bani nu produse. Asa ca ar putea sa astepte sa le dau banii. Dar de aici pana la acuzatia de "inselaciune" eu cred ca e cale lunga.
Cu ceva timp in urma am cumparat niste bunuri cu plata in rate, de la un magazin, contractul de imprumut fiind facut cu o IFN. Fara giranti, fara altceva. Toate actele, toate datele prezentate au fost adevarate (adeverinta de salariu, factura de utilitati etc.).
Pana sa ajung sa platesc prima rata, mi s-a oferit "sansa" de a munci in strainatate "pe bani buni". Mergand pe principiul "cine nu risca, nu castiga", mi-am dat demisia de la locul de munca si am plecat in strainatate la "mult visata slujba", cu gandul ca voi trimite bani in tara pentru a plati ratele.
Numai ca nu a fost chiar asa. Acum, sunt nevoit sa muncesc in strainatate, pentru un salariu din care abia reusesc sa ma intretin.
Intre timp, in tara, neplatind ratele, am primit somatii de plata, amenintare cu proces civil si executare silita, dar si amenintarea cu proces penal pentru "inselaciune". Eu le-am adus la cunostinta ca, indata ce voi dispune de suficienti bani (castigati prin munca in strainatate, pentru ca in tara n-am nici o sansa,mor de foame), voi achita intreaga suma plus dobanda si penalitatile, dar ca momentan nu dispun de nici o avere materiala sau vreo sursa financiara care sa-mi permita sa restitui banii.
Este posibil oare ca cele prezentate mai sus sa fie interpretate ca "INSELACIUNE"? Avand in vedere situatia justitiei din Romania (procurori si judecatori incompetenti, sau arhiaglomerati cu dosare, care nu dau 2 bani pe viata si libertatea unui om) mi-e frica ca ma pot astepta la orice, mai ales dupa ce am vazut, auzit si trait chiar niste experiente triste prin judecatorii si tribunale. Nu am cazier penal, suma imprumutata este mai mica de 10000 ron (dar probabil cu dobanda si penalitati este pe la 20000 ron). Oricum, din cate am auzit, astia care imprumuta bani (banci, ifn etc.) nu ies niciodata in pierdere, pentru ca isi asigura imprumuturile. Asa o fi?