Sunt in proces de divort cu sotul meu. De la data depunerii cererii de divort (6 luni), fata noastra locuieste exclusiv la mine. El nu i-a cumparat mai nimic si nici nu a trecut pe la ea. El a solicitat si primit in instanta efectuarea unei expertize psihologice, eu fiind acuzata ca am alienat-o pe fata impotriva lui.
Telefonic, in diversele discutii cu ea, el ii reposeaza ca ca eu i-am spalat mintea, ca eu o invat sa nu mearga la el, etc. Mereu fata i-a spus ca aceste lucruri nu sunt adevarate.
Acum cateva zile, o suna pe fata si ii zice: "vezi daca nu vrei sa vi pe la mine, te duce mata la psiholog. Pe ala nu o sa mai poti sa-l minti ca pe mine". Fata i-a spus ca nu vrea, iar el i-a raspuns :"nu e treaba mea, e a lui mata".
Bineinteles, fata nu isi doreste nici contact cu el si nici sa mearga la psiholog, doar de dragul artei. Ea isi doreste un tata care o intelege, o respecta pe ea, pe deciziile ei si pe mama ei.
Intrebarea mea este: a cui este responsabilitatea ducerii copilului la psiholog (atat timp cat avem drepturi egale, nefiind pronuntata nicio hotarare de divort/custodie/domiciliu)?
Eu cand am acceptat aceasta evaluare, m-am gandit ca la o situatie normala, in care amandoi explicam copilului cum stau lucrurile, nu aruncam responsabilitatea in carca celuilalt.