Activitate Lia pascu

Eu si sotul meu ne am asumat răspunderea sa o creștem pe nepotica noastră care are sindrom down, de la o luna.am fost sustinuti material de părinții fetiței. Implicarea afectivă a mamei pot spune cu retinere ca exista când o vizita, nu prea des .nu dormea cu ea noaptea dar ziua se ocupa de ea in general .Implicarea tatălui era 0.cand veneau împreună sa o viziteze ii reducea si mamei timpul acordat fetiței. A mers la cresa la gradi am trecut toti trei prin de toate fără ca părinții să se implice daca era bolnavă. Viteza de reacție a mamei era f .înceată. Imi spunea sa caut femeie sa ma ajute .am avut si femeie dar tot eu ma ocupam de fetița. Am plecat in 2016 cu fetița in germania .soțul meu care avea 63 de ani , lucra acolo , pt.ca fetița sa poata merge la grădinița sa avem si asigurare medicală. Înțelegerea făcută cu parintii a fost ca eu sa raman acolo cu copilul un an. Doi sau cat este nevoie ,ei avand o firmă nu puteau veni imediat .in prima faza au venit in vizita dupa 3 luni , si mama suna poate de 2 ori pe săpt.. sau ii ceream eu sa sune sa vada fetița
.nu au dat nici un semn ca au de gând să vină cumva acolo si atunci le am spus că noi ne întoarcem acasă de paște adică peste 4 luni .tatăl fetiței i a oferit cumnatului lui si fetei mele ( sorei lui ) 1500€ pe luna. Sa tina ei fetița in germania
Ei au refuzat si părinții. Copilului au plecat dupa 2 zile .a mai venit mama ei in febr.am mers si a facut teste medicale in heidelberg si la un centru de evaluare .totul a fost bine , fetița isteata , sănătoasă, integrată bine la o grădinița integrativa .a plecat mama si in aprilie am venit si noi 3 .ei au luat fetița. Au dus o a doua zi la o gradi si au lăsat o acolo fără acomodare , asa de mult ce le lipsise.de atunci copilul pe care îl vedem foarte rar , este mereu bolnav. Am crezut ca vom face o echipă sa o putem ajuta pe fetița sa evolueze. Nu a fost si nu este asa .ioana a fost si este atașată mult de noi si de srabunici .Este parțial verbală are 5 ani jumatate.chiar dacă cere sa ne vada probabil ca nu este luată în seama .tatăl , care este si fiul nostru Si care n a acceptat copilul de la nastere. A rupt legatura cu noi .de la 1 iunie până în 30 0ct.am avut o pe ioana intr o duminică 9 ore .atat .Este prea putin , poate eu plâng imi trece , dar copilul care a deschis ochii cu noi 4 ani oare nu suferă? Oare nu este bolnavă mereu si din acest motiv .? Cat a stat cu noi de ce era bine ? Se intampla ceva oare ? Bunicii nu au nici un drept sa stie ! Ce putem noi sa facem sa o putem vedea mai des .La 4 săpt.sau la 5.ne despart doar 140km si ne am oferit sa o aducem si s o ducem dar nu vor .