Activitate Seasky

Am intrebat care e viziunea ei, ce alte soluții propune [avand in vedere ca spune ca vizita la psiholog (pentru "refuzul copilului de a ma vedea") o va traumatiza] , pentru ca eu sa reiau legătura cu copilul. Raspunsul e ca nu e important punctul nostru de vedere ci sa intelegm trairile copilului si sa "vedem ce ne spune". Caci face alegeri pe bază de sentimente și sa ii respectam trairile. Adica la 4 ani jum ai copilului încearca sa evite psihologul spunând ca va traumatiza copilul si va cere in instanta audierea acestuia (copilul nefiind incurajat si lasat sa ma vada de cateva luni). Mama cere custodie exclusiva.

andravicol a scris:

Seasky a scris:

Mă denigrează peste tot, spune că am probleme psihice, în trecut m-a șicanat cu un ordin de protecție pe care l-a pregătit anticipat, mi-a dat voie până a început pandemia, să văd copilul doar în locuri impuse de ea (acestea fiind si motivele pentru care am facut acțiuni in instanța) a avut și martori mincinoși la toate procesele dar le-a și pierdut fiind obligată la cheltuieli de judecată. Cu toate acestea, pentru că e ținut ascuns copilul și va face demersuri în continuare să nu o văd alienarea parentala se produce și va produce daune iremediabile.

Mama pare sa aiba comportament de persoana cu tulburare de personalitate (Cluster B - borderline sau narcisistic). Timpul nu va rezolva nimic, din contra. Totul e o strategie pentru indepartarea copilului.

Cred ca dnl Albu se referea la postarea inițială.

Mulțumesc tuturor pentru intervenții.
Problema este cât se poate de reală și îmi doresc ca alături de alți oameni să pot schimba ceva, pentru ca nimeni să nu mak treacă prin asta. Încă ceva ce nu poți combate și cred ca nu acorda nimeni atenție în instanță e ca dacă unul din părinții alienatori, spune că mersul la psiholog poate traumatiza copilul, atunci nimeni nu intervine. In exemplul meu, am propus, pentru simplul fapt ca mama copilului o ține langa ca nu vrea copilul, sa mearga cu ea la psiholog pentru ajutor si replica a fost tranșanta si evidentă inspre rea voință : considera ca mersul la psiholog e traumatizant si în functie de cum va fi copilul pe viitor, nu exclude aceasta posibilitate; insa între timp nici mie nu-mi permite relația, nici de ajutor nu se cauta. Ce oameni... ce părinți. Cine poate prelua aceste cazuri si sa le dezvăluie in media cu niste campanii de informare asupra populației? Poate reușim sa ne ajutam copiii, viitorul acestei omeniri.

Liliana Gradinaru a scris:

Are ordonanta, cu asta incepe subiectul.

Adrian ALBU a scris:

Trebuie să solicitați printr-o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale stabilirea unui program de vizitare provizoriu, valabil până la soluționarea dosarului de fond.

Buna ziua, sunt in situație similară. Am obținut in instanță prin ordonanță program de vizitare, cu preluare minor de vineri pana duminica și jumătate din vacanțe, care nu e respectat de mama si aceasta ascunde copilul spunând ca refuză acesta să mă vadă. Curând începe și procesul de fond prin care cer păstrarea a ceea ce a fost acordat prin ordonanță. Din toate documentarile făcute, următorul pas e punerea în aplicare a hotărârii cu un executor. Sunt îndrumat însă să renunț la aceste proceduri căci nu sunt înspre binele copilului și înțeleg că este un vid legislativ și că dacă se ajunge ca părintele debitor să nu se achite de obligații și spune că refuză copilul să mă vadă nu i se poate întâmpla nimic ci maxim va primi penalități din partea instanței. Nu vreau să descurajez. Pentru reușită însă ar trebui să existe o colaborare perfectă între executor, avocat, dgaspc, psihologul de la protecția copilului pentru ca lucrurile să funcționeze și bineînțeles de mintea luminată (factor deciziv) a mamei care să înțeleagă ca e bine să permită copilului reluarea legăturilor sufletești și a relației cu tatăl. De la începutul pandemiei mi-a fost ascuns copilul și abia după 5 luni mi-a fost acceptată vizita într-un singur weekend, apoi mi-a fost blocat iar accesul dându-se vina pe copil. Dgaspc a început monitorizarea programului de vizită și după singura dată în care am fost împreună la domiciliul copilulului, vor sa scrie in raport că refuză acesta legătura, deși a fost ținut într-o camera și nici o secundă încurajat să ne vedem și nici accesul nu ni s-a permis ci am fost pus să îl strig din ușă. Sunt sfătuit inclusv de poliție să renunț la plângeri și executări și să las timpul să le rezolve pe toate. Adică să abandonez copilul prin acceptare și să nu mai duc nici un război mai departe și să mă impac cu ideea că îl voi mai vedea peste câțiva ani când va crește. După cele 5 luni in care nu am putut să îl văd nici prin video, când m-a văzut (la singura vizită permisă de mamă, în curtea căreia erau și alte persoane cu copii, venite pentru a-i folosi ca martori cât și pentru a-i distrage atenția) copilul tot a exclamat bucuria că a venit tati și am reușit să petrecem puținul timp acordat, împreună.
Se pare că nu contează pentru nimeni că am arătat că e atașat copilul și că e fericit în prezența mea și petrecem timp frumos împreună și nu există lege care să intervină complet și tranșant în astfel de situații. Totul e lăsat la mâna instituțiilor adiacente de instanță iar încălcarea hotărârii dacă e reclamată și se transformă în plângere penală, se închide, pentru că e vorba de o mamă. Mă denigrează peste tot, spune că am probleme psihice, în trecut m-a șicanat cu un ordin de protecție pe care l-a pregătit anticipat, mi-a dat voie până a început pandemia, să văd copilul doar în locuri impuse de ea (acestea fiind si motivele pentru care am facut acțiuni in instanța) a avut și martori mincinoși la toate procesele dar le-a și pierdut fiind obligată la cheltuieli de judecată. Cu toate acestea, pentru că e ținut ascuns copilul și va face demersuri în continuare să nu o văd alienarea parentala se produce și va produce daune iremediabile.



Martonze a scris:

De unde ştiţi ce va consemna monitorizarea?Au deja un model prestabilit????

Buna ziua, sunt in situație similară. Am obținut in instanță prin ordonanță program de vizitare, cu preluare minor de vineri pana duminica și jumătate din vacanțe, care nu e respectat de mama si aceasta ascunde copilul spunând ca refuză acesta să mă vadă. Curând începe și procesul de fond prin care cer păstrarea a ceea ce a fost acordat prin ordonanță. Din toate documentarile făcute, următorul pas e punerea în aplicare a hotărârii cu un executor. Sunt îndrumat însă să renunț la aceste proceduri căci nu sunt înspre binele copilului și înțeleg că este un vid legislativ și că dacă se ajunge ca părintele debitor să nu se achite de obligații și spune că refuză copilul să mă vadă nu i se poate întâmpla nimic ci maxim va primi penalități din partea instanței. Nu vreau să descurajez. Pentru reușită însă ar trebui să existe o colaborare perfectă între executor, avocat, dgaspc, psihologul de la protecția copilului pentru ca lucrurile să funcționeze și bineînțeles de mintea luminată (factor deciziv) a mamei care să înțeleagă ca e bine să permită copilului reluarea legăturilor sufletești și a relației cu tatăl. De la începutul pandemiei mi-a fost ascuns copilul și abia după 5 luni mi-a fost acceptată vizita într-un singur weekend, apoi mi-a fost blocat iar accesul dându-se vina pe copil. Dgaspc a început monitorizarea programului de vizită și după singura dată în care am fost împreună la domiciliul copilulului, vor sa scrie in raport că refuză acesta legătura, deși a fost ținut într-o camera și nici o secundă încurajat să ne vedem și nici accesul nu ni s-a permis ci am fost pus să îl strig din ușă. Sunt sfătuit inclusv de poliție să renunț la plângeri și executări și să las timpul să le rezolve pe toate. Adică să abandonez copilul prin acceptare și să nu mai duc nici un război mai departe și să mă impac cu ideea că îl voi mai vedea peste câțiva ani când va crește. După cele 5 luni in care nu am putut să îl văd nici prin video, când m-a văzut (la singura vizită permisă de mamă, în curtea căreia erau și alte persoane cu copii, venite pentru a-i folosi ca martori cât și pentru a-i distrage atenția) copilul tot a exclamat bucuria că a venit tati și am reușit să petrecem puținul timp acordat, împreună.
Se pare că nu contează pentru nimeni că am arătat că e atașat copilul și că e fericit în prezența mea și petrecem timp frumos împreună și nu există lege care să intervină complet și tranșant în astfel de situații. Totul e lăsat la mâna instituțiilor adiacente de instanță iar încălcarea hotărârii dacă e reclamată și se transformă în plângere penală, se închide, pentru că e vorba de o mamă. Mă denigrează peste tot, spune că am probleme psihice, în trecut m-a șicanat cu un ordin de protecție pe care l-a pregătit anticipat, mi-a dat voie până a început pandemia, să văd copilul doar în locuri impuse de ea (acestea fiind si motivele pentru care am facut acțiuni in instanța) a avut și martori mincinoși la toate procesele dar le-a și pierdut fiind obligată la cheltuieli de judecată. Cu toate acestea, pentru că e ținut ascuns copilul și va face demersuri în continuare să nu o văd alienarea parentala se produce și va produce daune iremediabile.

Alexandru 112 a scris:

Divorț. Ce pot face dacă fosta soție refuza sa îmi dea copilul la telefon.?dosarul e pe rol dar încă nu sa dat primul termen? Sunt disperat. Nu știu nimic de copilul meu