Draga Ramona,
Eu nu sunt avocat si nu iti pot da sfaturi juridice, mai ales ca problema ta nu e juridica. E mai degraba psihologica, afectiva.
E normal sa nu-ti placa ideea de a-ti lasa copilul in continuare cu tatal sau si cu parintii lui, din moment ce nu te mai leaga de acel barbat sentimentele de odinioara. Dimpotriva. Din ce spui tu rezulta ca ce simti pentru el nu e deloc pozitiv, ceea ce e, inca o data spun, absolut normal, altfel ati fi inca impreuna.
Dar nu mai esti singura acum. Exista si copilul, iar el are drepturi, nevoi si interese care trec cu mult peste preferintele tale. Are nevoie de tatal sau biologic (si asta nu are legatura cu relatia cu tatal adoptiv) si are nevoie de bunici, de toti bunicii. Eu unul mi-as da ani din viata ca sa-mi mai vad vreunul din bunici traind si sa mai stam odata de vorba.
Inainte de a asmutii avocatii in sanul familiei, gandeste-te bine, eventual vorbeste si cu un psiholog (daca ori fi la noi vreunii buni). Da, barbatul acela nu mai merita sa fie cu tine dar copilul merita sa-si cunoasca ambii parinti, buni ori rai, si are nevoie de toti cei care il iubesc. Sunt parinti care isi neglijeaza copilul si celalalt incearca pe orice cale sa-i faca sa-i acorde atentie copilului, sa-l viziteze, sa vorbeasca. Iar tu vrei sa-i tai legaturile cu tatal sau?
Am mai intalnit cazul ca iti spune pe nume dupa vizitele la bunici. E normal daca te gandesti putin: bunicii iti spun pe nume cand vorbesc despre tine, nu iti spun mama, desigur. Iar copilul asociaza numele tau cu tine. Nu inseamna ca il invata prostii. Crezi tu ca micutul te iubeste mai putin daca iti spune pe nume?
Mai gandeste-te. Eu nu m-as impotrivi dorintei lor de a-si vedea fiul si nepotul, caci e o dorinta pornita din dragoste. Impotrivirea ta din ce vine oare?