Activitate Silvia Alina

Adalbert Gabriel Gazdovici a scris:

Unu. Cerea din 2001 a tatalui d-voastra nu putea sa fie respinsa legal pentru ambele motive. Daca i-a respins cererea ca inadmisbila pentru ca sub vechiul Cod civil era regula unanimitatii pentru actiunea in revendicare atunci fondul nu a mai fost analizat, chiar daca in motivarea hotararii s-a facut copy-paste dupa ce au zis fiecare dintre parti.
Doi. Fara sa vada toate actele de care vorbiti d-voastra nici un om cu scaun la cap nu va poate da o solutie de genul aveti/n-aveti sanse. Din ce ziceti d-voastra asa s-ar parea, ca aveti sanse, insa intotdeauna oamenii vad in propriile lor acte ceea ce vor sa vada.
Trei. Ati scris ca in 2001 s-au judecat vecinul cu tatal d-voastra, asa ca tatal nu l-a ingaduit vreo 20 de ani pe vecin ci a stat pasiv, chestiune diferita. E vorba asadar aici de posesie cat se poate de generatoare de efecte juridice DACA si alte conditii ar fi indeplinite, dar se pare ca nu sunt.
Patru. Acesta e un forum in care discutam. Problema d-voastra e complexa si necesita munca si examinarea tuturor inscrisurilor de care vorbiti si poate si alte inscrisuri, eventual o expertiza extrajudiciara, si nu poate fi solutionata aici.

Vecinul chiriaș a avut o gașcă de țepari la fel ca și el care au avut un plan murdar și bine pus la punct.
Au adus tot felul de motive tocmai pentru a încurca instanța și pe oricine ar fi încercat să afle adevărul!
Au folosit intimidarea, amenințarea, tupeul, nesimțirea și abuzul psihologic asupra tatălui meu care era unul și ei erau mulți. Tata era tânăr, doar cu soția, și ea extrem de tânără (20 de ani), aveau în grija doi copii extrem de mici (2 ani respectiv bebeluș). Bani erau puțini, tata se mai ducea și la un serviciu dur fiind și singurul cu venit în familie multi ani.

Acești hoți au știut sigur că dacă ticluiesc un plan foarte încurcat, nu va avea nimeni timp să îl descâlcească. Acest dosar este ca un labirint când totul este așa de simplu la fața locului.
Doi chiriași nu au mai vrut să evacueze locul pe care stăteau fără drept, vrând să se facă proprietari peste noapte.
Părinții mei au dus greul, iar ei doar au fost oportuniști de ocazie.

Mulțumesc pentru răspuns și timpul acordat!

Buna ziua!
Tatăl meu a avut grija de o bătrână (necăsătorită și fără copii) din anul 1992 și până în decembrie 1997, iar înainte de a muri, pe 16 mai 1997, bătrâna i-a făcut testament tatălui meu pe toate bunurile mobile și imobile ce se vor găsi la decesul ei. La decesul ei, tatăl meu prin certificatul de legatar fiind moștenitor universal a moștenit un teren de 800 de m.p și o casă de locuit cu 3 camere.
Cele sunt menționate au fost cumpărate de bătrâna in anul 1958 (prin contract de vânzare-cumpărare autentificat) in indiviziune cu doi soți. Terenul total cumpărat a fost de 2300 de mp și au revenit bătrânei 800 și soților 1500.
Terenul de 800 de mp este despărțit la jumătate de o uliță, iar bătrâna a locuit pe 300 unde e și casa, iar pe partea de 500 (cea despărțită) avea două case aiurea pe care avea doi chiriași.
Înainte cu 9 luni de a muri bătrâna (in 1997), unul dintre chiriași a dat-o in judecata cu o chitanță de mana (falsificată) pentru confecționarea act și a susținut că bătrâna i-a vândut o bucata de teren de 300 mp și casa in care locuia cu chirie. I s-a respins acțiunea evident primind titlul de posesor precar al imobilului. Bătrâna a susținut până a murit că nu a vândut un cm de pământ la nimeni.
In 2001, tatăl meu îl cheamă în judecată pentru revendicare care i se respinge pe motiv că nu a făcut ieșirea din indiviziune, deci nu are drept exclusiv pentru revendicare fara chemarea și celorlalți coindivizari. De acord până aici!
Și i se mai respinge din cauza diferitelor motive absolut halucinante pe care le aduce tipul care stătuse cu chirie înainte și care avea o chitanță de mana din 1980 (falsificată).
Motivele halucinante sunt faptul că niște șmecheri care au vrut să cumpere o bucată de 300 de mp situata între aceste doua parcele luate în indiviziune (cea de 800 și cea de 2300) și care nu avea acte pe acea bucata, au luat-o pe bătrână la notar cu actele ei de proprietate și au pus-o sa semneze un contract de vânzare-cumpărare cum că ar fi cumpărat de la ea, dar în realitate nu era al ei terenul acela. In acel act era trecut la delimitările teritoriale, vecinul chiriaș și prin semnarea acelui act, bătrâna recunoștea/dovedea calitatea de proprietar al chiriașului. De noaptea minții!
Daca in anul 1993 a vândut acel teren care nu era al ei cuiva și ea avea 800 mp, de ce in anul 1997 la moartea ei au rămas tot 800 mp pe care i-am moștenit tatăl meu și care exista la locul faptei și azi nelocuiti decât de acest chiriaș că între timp celălalt a murit, dar tot nu folosește nimeni terenul.
In anul 2003 s-a făcut ieșirea din indiviziune legal și autentificat, dar tatăl meu nu a mai intentat proces având altele pe cap.
El plătește impozit de atunci și până în zi de astăzi pe cei 800 mp și chiriașul susține că și el plătește impozit pe 300. Se poate asta?
Vreau să îl dăm în judecată și să descâlcim povestea, pentru că nici cadastru nu putem să facem de atunci!
Avem șanse de câștig?
Vecinul putea sa își facă uzucapiune cu acea chitanță dacă tatăl meu l-a îngăduit vreo 20 de ani? Putea să facă această uzucapiune și fără să fie anunțat și tatăl meu pentru dezmembrare sau mă rog, să nu mai plătească impozit pe 800???