Activitate sara0202

Stoica Ioana a scris:

Avand in consideratie faptul ca tatal sufera de o afectiune psihica , si nu ar crea un climat de securitate copilului , minorul va fi incredintat dumeavoastra.

Intreaga sa dezvoltare emotionala ar fi periclitatata daca acesta ar creste langa un parinte care manifesta agresivitate , violenta , stare de instabilitate psihica .(orice mijloc de proba e incuviintat in acest sens , chiar si proba testimoniala.)

in legatura cu ce ati scris mai sus: parintii mei (sau unul dintre ei), pot veni ca martori in cazul unui proces? Pentru ca au fost 2 sau 3 situatii in care ei au fost martori, intr-un fel sau altul, la crizele lui. De ex, la un moment dat, in timp ce mergeam toti 3 la cumparaturi cu masina, a inceput din nou sa urle si sa devina incoerent si a inceput sa conduca foarte foarte repede desi eram pe un drum aglomerat, iarna, polei...In acest timp a sunat-o pe mama mea si ii urla in telefon ca ne indreptam spre ei (450 km distanta), ea incerca sa il convinga sa se calmeze si sa se intoarca acasa. A fost o experienta groaznica si pentru mine si pentru copil, conduce cu viteza peste limita legala si daca observa ca nu ii mai spun nimic sau nu mai incerc sa il calmez, punea frane bruste, etc...

intr-un caz de genul acesta, mai greu de dovedit, pentru ca nu a avut loc vreun abuz fizic care sa lase urme (in general stie cat si pana unde sa mearga pentru a nu lasa urme), mama mea poate fi chemata ca martor?

va multumesc mult pentru raspunsuri!
in mod normal, nu as fi foarte ingrijorata, insa mai sunt cateva lucruri pe care trebuie sa vi le spun;
sotul meu este o persoana cu o influenta foarte mare si cu posibilitati financiare mari....si daca pana recent nu as fi crezut ca aceste doua lucruri au importanta in cadrul unui proces, cazul real al unor prieteni de familie m-a facut sa imi fie foarte, foarte teama
desi mama a putut demonstra un venit stabil din afacerea ei proprie, are si o locuinta potrivita pentru cresterea copiilor, nu are probleme psihice, vicii iar copiii sunt relativ mici (3 si 5 ani), tatal a castigat custodia intr-un oras mic de provincie fara ca cineva sa isi poate explica ce s-a intamplat;

Din acest motiv nu vreau sa fac pasul asta pana nu stiu foarte clar la ce sa ma astept...

In ceea ce priveste pensia alimentara si celelalte drepturi, desi este vorba de sume mari, eu sunt pregatita sa renunt la orice pretentie daca asta imi garanteaza custodia definitiva a copilului...

Multumesc inca o data pentru raspunsuri.

Buna ziua,
dupa o casatorie de aproximativ 4 ani jumatate, suntem foarte aproape de punctul de a divorta. Vina este a amandurora, insa din punctul meu de vedere, sotul s-a schimbat extrem de mult in ultimele 6 luni si nu pot continua in acest mod. A devenit foarte nervos si abuziv -verbal, emotional-, are crize de nervi in mod periodic, desi in public este o persoana exceptionala, ma jigneste, inclusiv de fata cu copilul nostru de 3 ani, imi da de inteles ca nu e de acord cu prieteniile mele (putine, care au mai ramas) si ca nu doreste sa primesc vizite acasa, -pe scurt, viata alaturi de el, mai ales in conditiile in care un copil este martor, este imposibila.
Am incercat sa gasesc o cale de comunicare sau o solutie, insa dupa 6 luni ma declar invinsa.

Acum intrebarea si grija mea cea mai mare:
- poate obtine custodia copilului nostru?
De fapt, acesta este singurul argument si singura amenintare pe care o aduce in discutie atunci cand ii spun ca ar fi mai bine pt toata lumea sa divortam.
Imi reproseaza ca nu am lucrat de cand am nascut copilul (desi inainte ma intretineam singura, am studii superioare si chiar din momentul nasterii pana acum eu figurez cu carte de munca in firma pe care o detine--nu stiu cat ma ajuta acest lucru)...
In momentul acesta cand vad ca o rezolvare pe cale amiabila nu este posibila, incerc sa ma gandesc la lucrurile care pot discredita o mama intr-un asemenea proces; nu am vicii, am avut grija de copil din prima zi pana acum, eu o hranesc, eu o culc, eu ii stiu toate tabieturile, etc...

Are vreo importanta in cazul procesului faptul ca el mai are un copil dintr-o relatie fara casatorie -in urma cu aprox 10 ani- copil pe care nu il viziteaza, caruia nu ii plateste pensie alimentare si de care nu mai stie nimic de 3-4 ani? Are vreo importanta faptul ca el are inca un divort la activ?

Cum as putea solicita o evaluare psihologica a lui? Am dreptul? Pentru ca am impresia, confirmata si de cativa prieteni apropiati, ca problemele la el au devenit de natura psihica...

Parintii mei ma sustin si sunt dispusi sa ne ofere mie si copilului tot ce avem nevoie pana imi voi gasi si eu un job, lucru pe care l-am amanat pana acum ca urmare a hotararii comune luate de mine si de sot...

Ma intereseaza foarte putin partajul lcururilor, pensia alimentare sau alte aspecte materiale; ce conteaza este custodia copilului...

Multumesc mult!