La intrebarile mele postate in urma cu trei ani in sub. de aici:
www.avocatnet.ro/content/for... ,
eram avertizata printre raspunsuri ca imi poate face rau. Intr-adevar, e pe cale sa imi faca.
Inainte de a ma referi la acest rau, mentionez ca cei doi copiii refuza sa isi insoteasca tatal la domiciliul lui pentru desfasurarea progr de vizita din anul 2009 (dupa ce s-au deplasat la domiciliul parintilor tatalui lor din februarie 2009 pana spre sfarsitul anului) când au afirmat că motivele pentru care nu mai voiau să se deplaseze împreună cu tatăl erau următoarele: primul motiv exprimat de copii a fost că erau obligaţi să doarmă la prânz în casa bunicilor paterni sau în casele rudelor acestora împreună cu tatăl lor şi, împotriva voinţei lor, cu o altă persoană de sex feminin faţă de care tatăl lor îşi manifesta afecţiunea prin diverse gesturi ,,ruşinoase”, aşa cum le numeau copiii, în văzul acestora, nu numai în interiorul casei, ci şi în afara acesteia, în plimbări, în parc; un alt motiv exprimat de copii este că se simţeau neglijaţi, singuri, fie fiind lăsaţi cu rudele tatălui (,,cu tataie care fumează mereu” ), fie duşi în vizite pe la acestea şi chiar hrăniţi de prieteni ai acestora; dacă ei îi cereau tatălui să îi aducă acasă mai devreme sau să doarmă acasă, li se spunea că programul se încheie la orele 18 şi că dacă i-ar aduce mai devreme, eu ,,aş face scandal”; că rudele tatălui îi întrebau pe copii unde eram eu şi de ce nu i-am însoţit.
După aceste lucruri, copiii nu au mai vrut sub nici o formă să-şi însoţească tatăl, ascunzându-se prin colţurile casei, sub masă ca să nu-i pregătesc.
Situaţia aceasta s-a repetat de atunci în fiecare sâmbătă din program şi în vacanţe şi se menţine în prezent, copiii devenind tot mai vehemenţi în această privinţă, refuzând de fiecare dată să plece cu el şi comunicându-i direct acest lucru, însă invitându-l pe el să intre. La început tatăl a acceptat să îşi petreacă programul de vizită cu copiii în domiciliul meu, în camera lor, stând 4-5 ore cu ei, uneori poate chiar mai mult. Cu timpul, însă, cu cât copiii s-au mărit şi şi-au menţinut refuzul de a-l însoţi acasă la el, tatăl a devenit periodic agresiv, reproşându-mi mie că îi influenţez în acest refuz, că îi ameninţ chiar şi exercit asupra lor presiuni fizice şi psihice, ca ii bat!, că sunt traumatizaţi de mine, că eu fac scandaluri şi mă comport necivilizat atât cu copiii, cât şi cu el, că nu îi pregătesc, inclusiv psihologic, în vederea deplasării lor cu el. Ca urmare a acestor reproşuri pe care le exprimă de faţă cu copiii (care îi răspund imediat că nu este adevărat şi că eu întotdeauna îi las pe ei să hotărască acest lucru), tatăl lor ajunge la jigniri, în unele dăţi la lovituri asupra mea, tot în prezenţa copiilor, situaţii care se sfârşesc cu revenirea după câteva zeci de minute la domiciliul meu a fostului soţ însoţit de la unul până la trei agenţi de poliţie care să constate la cererea fostului soţ, că eu nu respect hotărârea judecătorească.
Acest lucru s-a repetat de nenumărate ori, fapt care a dus la intimidarea, chiar sperietura copiilor; au fost dăţi în care a trebuit să însoţesc echipajul de poliţie la secţie, împreună cu copiii, căci nu avea cine să-i supravegheze acasă, pentru procese verbale, declaraţii, etc.
Această atitudine se manifestă la copii în ultimul timp cu ocazia fiecărei vizite a tatălui şi se accentuează cu fiecare insoţire a lui de către persoane străine sau agenţi de poliţie, lucru despre care chiar ei îl întreabă de ce e necesar sau de ce procedează aşa. În dimineata sambetelor copiii ma intreaba daca aceea e sambata de vizita, daca raspunsul e negativ, rasufla usurati ("ce bine!"); in preajma orelor 10 ale sâmbetelor respective, starea de spirit a copiilor se schimbă, sunt neliniştiţi, se întristează, mă întreabă cât va sta tatăl şi dacă va mai veni iar însoţit de cineva, în prezenţa tatălui sunt stânjeniţi, îi dau răspunsuri scurte şi pleacă repede din holul casei, lasându-l singur, iar după plecarea tatălui (care refuză tot vehement să intre în casă), copiii revin la activităţile lor anterioare, se liniştesc şi se comportă normal. În ultimul timp mi-au spus adeseori că au obosit să se tot repete situaţia aceasta, că simt că sâmbăta la ora 10 dispar toate bucuriile pe care le avem împreună în restul timpului.
Mai adaug faptul ca ambii copii au rezultate excelente la activitatile de invatamant si cele extra-scolare, ca sunt doi copii sanatosi, inteligenti, isteti, cu mult bun-simt, veseli, grijulii, iubitori, au intre ei si cu mine o legatura extraordinara, iar aceste lucruri nu le afirm doar eu, mama lor, ci educatorii, invatatoarea, psihologul scolii, bunica, rudele, vecinii, colegii mei, cunostintele, alti parinti din parc de pilda, chiar doctorii pe care ii consultam cand e necesar. Singurul care ii vede traumatizati, lipsiti de dezinvoltura, tematori de mine, influentati, speriati, "viitori clienti pe usile psihologilor" este tatal lor.
Menţionez că nu m-am opus legăturilor tatălui cu copiii în nici un fel (de necesitatea cărora sunt, dimpotrivă, conştientă, chiar eu cerându-i adesea să încercăm să gasim o soluţie ca acestea să se poată desfăşura în situaţia în care copiii nu vor să-l însoţească singuri la domiciliul lui sau in alta parte); in nici una din cele 2 sambete din luna in cei 3 ani de la pronuntarea hotararii nu am lipsit vreodata de acasa, desi tatal intarzie deseori, spre prelungirea nelinistii copiilor, fara sa anunte vreodata; că tatăl îi însoţeşte pe copii aproape zilnic de la grădiniţă, respectiv de la şcoală spre casă, ocazii cu care, însă, copiii îşi menţin atitudinea destul de rece, de distantă faţă de el. A participat întotdeauna la zilele lor de naştere sau onomastice, la tăierea tortului, la serbările şcolare sau de la grădiniţă de orice fel, ne-a însoţit la unele cumpărături de produse pentru copii, la locurile de joacă, etc., inclusiv o zi în timpul concediului meu si al copiilor pe litoral în vara anului 2011. De asemenea, tatal e permanent instabil in atitutinea fata de mine, fie este mult prea atent (cadou de Craciun, martisor, flori), fie mult prea violent (palme, mana rupta, pt care am certificat ML).
Si acum sa revin la raul de care vorbeam la inceputul mesajului: am fost audiata in urma cu cateva zile in urma plangerii depuse la parchet in care sunt acuzata de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului. In timpul declaratiei mele, avocatul partii adverse l-a sunat pe agentul de politie care ma audia (avocat care l-a insotit pe fostul sot la domiciliul meu si al copiilor intr-una din sambetele din programul de vizita - probabil pe post de martor? - insa acesta a stat in scara blocului, nu a urcat cu clientul sau la usa apartamentului - etaj 1- cum au procedat cei doi martori adusi cu 2 luni in urma acestui eveniment - total straini mie si copiilor, dar si tatalui dupa cum a marturisit chiar el). Dl avocat a cerut agentului in conv telefonica respectiva nr dosarului si numele procurorului care a trimis dosarul catre sectia resp de politie si l-a anuntat pe agent ca nu e de competenta lor audierea cazului si inregistrarea declaratiei mele, precizand ca aceasta competenta le revine politistilor de la sectia X din orasul Y (oras invecinat, unde isi are domiciliul tatal), catre care reclamantul a inaintat de asemenea acelasi dosar. Precizez ca cei care m-au audiat sunt agenti ai singurei sectii de politie din orasul in care locuiesc eu si copiii. Eu am lasat declaratia mea la sectia de politie, si am aflat ca vor fi audiati si cei doi martori.
Ce ma sfatuiti sa fac? Inteleg din textul de lege ca pot face inchisoare intre 1 luna si 3 luni daca voi fi gasita vinovata, ori 2 martori straini care au “binevoit” sa se deplaseze la un domiciliu strain unde locuiesc niste straini (eu si copiii), nu se vor da in laturi de la a NU spune adevarul – copiii i-au spus tatalui ca nu vor sa mearga cu el, dar ca daca vrea, poate intra el sa vorbeasca cu ei – sau de la a declara ca mama le-a interzis sa plece cu tatal sau chiar i-a lovit pe copii, poate si pe tata, si pe martor, cine stie! incat sa fiu gasita vinovata.
Am fost sfatuita in ultimele zile de diverse persoane ca ar fi bine sa deschid propria-mi actiune in instanta, in paralel cu aceasta cercetare. Asa este?
Multumesc oricui isi face timp sa citeasca si ma poate ajuta cu un raspuns!
avocatnet.ro explicăm legislația
