Devolutiunea legala a mostenirii
Prin devoluţiune succesorală se înţelege determinarea persoanelor chemate să moştenească patrimoniul unei persoane fizice decedate. Determinarea persoanelor chemate să moştenească poate fi făcută prin lege, prin testament sau prin contract.
Legiuitorul acordă vocaţie succesorală rudelor apropiate ale defunctului, care pot să fie: din căsătorie, din afara căsătoriei, din adopţie; în plus de rude soţul supravieţuitor, iar în lipsa acestora statului.
Pentru a evita fărâmiţarea excesivă a moştenirii legea foloseşte clasa (ordinul) de moştenitori şi gradul de rudenie cu cel care lasă moştenirea.
Legiuitorul împarte pe moştenitori în mai multe grupe, denumite clase sau ordine, chemate la moştenire într-o anumită ordine Codul civil român în art. 669-675 împarte rudele defunctului în patru clase de moştenitori, care sunt enumerate în următoarea ordine de preferinţă:
- clasa descendenţilor în linie dreaptă-Clasa I (copii, nepoţi, strănepoţi, stră-strănepoţi, etc), la infinit fără limită de grad;
- clasa ascendenţilor privilegiaţi-Clasa a II-a (părinţii defunctului, din căsătorie şi din afara căsătoriei) şi a colateralilor privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii acestora);
- clasa ascendenţilor ordinari-Clasa a III-a (bunicii, străbunicii defunctului etc);
- clasa colateralilor ordinari-Clasa a IV-a (unchii şi mătuşile, precum şi verii primari ai defunctului).
Deosebit de clasele de moştenitori enumerate de Codul civil, între moştenitorii legali figurează şi soţul supravieţuitor, chemat la moştenire de legea nr. 319/1944. Soţul supravieţuitor este chemat la moştenirea defunctului în concurs cu fiecare clasă de moştenitori, având un drept distinct.
În cazul când nu există moştenitori din niciuna din cele patru clase de moştenitori şi nu există nici soţ supravieţuitor al defunctului, iar defunctul nu a dispus în mod valabil de bunurile sale nici prin testament, moştenirea devine vacantă şi se cuvine statului potrivit art. 680 C. civil.
Ordinea în care rudele din aceeaşi clasă sunt chemate la moştenire este determinată de gradul de rudenie, prin care se înţelege intervalul ce desparte două naşteri sau generaţii.
Codul civil imparte mostenitorii in patru clase mari. Clasa I de mostenitori cuprinde descendentii defunctului si anume copiii, nepotii, stranepotii s.a.m.d, fara a se impune o limita in grad. Clasa I de mostenitori, atunci cand exista, exclude toate celelalte clase mai indepartate.
Clasa a II-a de mostenitori este alcatuita din ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati. Primii sunt reprezentanti in fapt de parintii defunctului, iar urmatorii de fratii si surorile defunctului, pana la gradul al IV-lea inclusiv. Gradul al patrulea – cand se refera la frati si surori – include deci pe frati, copiii si nepotii fratilor.
Clasa a III-a, a ascendentilor ordinari, include bunicii, strabunicii, stra-strabunicii defunctului s.a.m.d., indiferent de gradul lor.
In fine, clasa a IV-a a colateralilor ordinari, include unchii si matusile defunctului, verii primari si fratii si surorile bunicilor defunctului.
Rudele sunt chemate deci la mostenire in ordinea claselor, ceea ce inseamna ca daca exista fie si numai un mostenitor din clasa I, atunci nici una dintre celelalte clase nu poate veni la mostenire. In lipsa clasei I de mostenitori sau in situatia in care reprezentantii acesteia sunt nedemni (deci nu pot veni la mostenire) sau au renuntat la aceasta, va veni la mostenire clasa a II-a de mostenitori. Dupa acelasi principiu, clasa a IV-a de mostenitori va mosteni numai daca lipsesc toate celelalte clase.