Daca notiunea de conventie civila a fost eliminata din Legea 53/2003 (Codul Muncii nou), aceasta se regaseste in continuare atat in Codul Civil, cat si in Legea 571/2003 Codul Fiscal.
O persoana fizica poate exercita o anumita activitate si prin incheierea unui contract civil de locatiune a lucrarilor (serviciilor), sau conventie civila de prestari servicii, in temeiul art. 1470 alin. (1), art. 1413 din Codul civil.
Astfel, potrivit art. 1470, “exista trei feluri de locatiuni a lucrarilor:
1. aceea prin care persoanele se obliga a pune lucrarile lor in serviciul altora;
2. aceea a carausilor si a capitanilor de corabii, care se insarcineaza cu transportul persoanelor sau a lucrurilor;
3. aceea a intreprinzatorilor de lucrari.”
Daca, in ceea ce priveste ultimele doua categorii, care cu siguranta pot incheia conventii civile, distingem , ca regula, potrivit reglementarilor complementare, intre:
1. Comerciantii - persoanele fizice, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, inregistrate la ORC in a caror raza teritoriala isi au domiciliul sau resedinta, pentru a desfasura activitati economice, astfel cum este prevazut in OUG 44/2008, aceste activitati fiind, din punctul de vedere al logicii formale, specie a genului reprezentat de faptele de comert, la randul lor specie a faptelor de natura civila, definite enumerativ dar si generic in prevederea art. 3, respectiv art. 4 din Codul comercial , cu modificarile si completarile ulterioare;
2. Liber profesionistii, care pot desfasura activitati reglementate de legi speciale, activitati ce intra in categoria faptelor de natura civila, gen in raport cu faptele de comert si care sunt cunoscute sub denumirea de meserii sau profesii cu drept de libera practica – cele desfasurate de medici, avocati, experti contabili, notari, arhitecti etc., care se iau direct in evidenta fiscului (declaratia 070).
Pana aici, nimic deosebit.
Problema posibilitatii incheierii de conventii civile priveste insa “persoanele care se obliga a pune lucrarile lor in serviciul altora”, altele decat cele care intra in categoriile de mai sus.
Este o problema de actualitate, solutionata doctrinar astfel: “chiar daca dispozitiile Legii nr. 130/1999 privind unele masuri pentru protectia persoanelor incadrate in munca , care reglementau conventiile civile de prestari servicii, au fost abrogate , iar art. 101 din Codul muncii a fost modificat, in sensul ca nu se mai prevede o durata minima a contractelor cu timp partial, exista inca unele situatii in care aceste contracte (conventii) reprezinta singurul act juridic ce permite exercitarea unor activitati profesionale.”
Astfel de contracte (conventii) civile, in contextul reglementarilor actuale, pot fi incheiate conform normelor dreptului comun numai pentru activitati ce au un caracter ocazional (de circumstanta), si care exclud subordonarea prestatorului muncii fata de beneficiarul acesteia.
Exista, de altfel, mai multe acte normative speciale care prevad prestarea muncii in baza conventiilor civile (denumite uneori „contracte de colaborare”).
Ce se intamplă însă în situatiile nereglementate expres care, de asemenea, presupun activitati cu un caracter ocazional (de circumstanta), si care exclud subordonarea prestatorului muncii fata de beneficiarul acesteia?
In lumina precizarilor de mai sus, ajungem la un raspuns cat se poate de clar: pentru orice alte prestatii ale persoanelor fizice, care exclud subordonarea prestatorului muncii fata de beneficiarul acesteia si au un caracter ocazional (de circumstanta), fiind realizate uno ictu (dintr-o data) si nu în timp (deci cu executare succesivă), se pot incheia conventii civile.
Trebuie precizat ca si pentru elaborarea unor studii, lucrari din diverse domenii sau pentru desfasurarea unor simpozioane, cursuri etc. se poate apela la colaboratori - altii decat comerciantii sau liber profesionistii (cadre didactice din invatamantul superior, cercetatori stiintifici, magistrati sau alti specialisti) - , pe baza unor conventii civile.
Conventiile civile se incheie in scris si vor cuprinde datele de identificare ale partilor, denumirea sau obiectul lucrarii, conditiile de calitate pe care trebuie sa le indeplineasca lucrarea, termenul de predare a acesteia, suma cuvenita colaboratorului pentru lucrarea efectuata, precum si modul de plata.
La veniturile obtinute pe baza conventiilor de mai sus, se refera art. 78 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prin utilizarea expresiei “venituri din alte surse”, primite de persoanele fizice din activitati desfasurate pe baza contractelor/conventiilor civile, incheiate potrivit Codului civil, altele decat cele care sunt impozitate conform cap. II din Codul fiscal , conform optiunii exercitate de catre contribuabili. Optiunea de impunere a venitului brut se exercita in scris, in momentul incheierii fiecarei/fiecarui conventii/contract civil si este aplicabila veniturilor realizate ca urmare a activitatii desfasurate pe baza acestei/acestui conventii/contract.
Cod Fiscal, art. 78 - Definirea veniturilor din alte surse
(1) Venituri primite de persoanele fizice din activităţile menţionate la art. 52 alin. (1) lit. a) - e) [pe noi ne intereseaza d) venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil ], în cazul în care contribuabilul a exercitat opţiunea de impozitare a acestor venituri potrivit prevederilor art. 79. Opţiunea de impunere a venitului brut se exercită în scris, în momentul încheierii fiecărui raport juridic/contract şi este aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a activităţii desfăşurate pe baza acestuia.
ART. 79 - Calculul impozitului şi termenul de plată
(1) Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut. (2) Impozitul calculat si retinut reprezinta impozit final. (3) Impozitul astfel retinut se vireaza la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a fost retinut.