Un bun prieten mi-a mai trimis o interesanta Decizie a C.A. Cluj. Poate fi gasita aici:
[ link extern ]
Aceasta decizie intereseaza suspendarea executarii autorizatiei de construire. Interesanta in aceasta decizie este motivarea, conform acesteia Primarul este "autoritate unipersonala" care sta in judecata in "nume propriu", ceea ce in opinia subsemnatului reprezinta un nonsens juridic.
Intr-adevar Legea 50/91 retine, la art. 4, emiterea autorizatiilor de construire ca fiind apanajul primarului, insa aceasta prerogativa este exercitata nu in numele functiei (dupa cum eronat retine C.A. Cluj), ci in numele subiectului de drept public care este unitatea administrativ teritoriala.
Legea 215/2001 statueaza:
Art. 21. - (1) Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu.(...)
(2) În justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.
La art. 1 alin. 2 lit. e din cadrul aceleaiasi legi se retine: autorităţi executive - primarii comunelor, oraşelor, municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului Bucureşti şi preşedintele consiliului judeţean;
Deducem, lecturand legea administratiei publice locale, ca primarul nu este o autoritate "unipersonala""capabila si competenta" ci autoritate executiva, subsumata, prin efectul functiei, subiectului de drept public.
Este aberant sa ceri unui cetatean sa se judece cu "autoritatea unipersonala" in conditiile in care aceasta NU ARE BUGET si nu poate achita nici macar eventuale cheltuieli de judecata ori despagubiri, autoritatea executiva reprezentand parte integranta a subiectului de drept public, neavand calitate procesuala "in nume propriu".
Defapt, prin acest tip de hotarari, nu se asigura "aflarea adevarului", ci perpetuarea unui sistem corupt, incompetent, care emite acte pentru si in favoarea potentatilor vremii, poporimea fiind tinuta sa se judece cu subiecte de drept imaginate, care, chiar subsecvent obtinerii unei hotarari favorabile, nu pot fi executate silit.
Ne intrebam, pe buna dreptate, daca, observand ce scrie aici:
[ link extern ]
mai putem sa ne legam de paiul din ochii celor de la I.C.C.J., ori al celor din C.S.M., clamandu-ne mari reformatori ai justitiei.
P.S.
Personal cred ca si aceasta decizie trebuie publicata in culegerea de practica a curtii.