dreptul la viata de familie: o problema

carmendandu a scris:
Si totusi, cind un parinte nu mai permite celuilalt parinte sa vada copilul, si ii incalca astfel dreptul la viata de familie, parintelui lasat "pe dinafara" i se cere sa prezinte o hotarare judecatoreasca pentru a i se permite sa-si exercite in continuare dreptul la viata de familie.

E firesc sa fie asa… Instantele permit, celor care doresc – si isi exprima dorinta in fatza instantei - un program de vizitare (ca acest program e destul de aiurea, mai ales in unele cazuri, este alta discutie)…
Cand doi adulti se despart, cand au suficienta minte, se inteleg cu privire la cresterea copilului… De regula, nu se intampla astfel si – in special femeile (pt ca lor, de regula, li se incredinteaza minorii) – cauta sa nu mai permita fostului sot sa isi vada copilul… Trebuie sa existe o hotarare judecatoreasca deoarece altfel ar fi… ciudat de tot. Ea: “nu te las sa vezi copilul” El: "ba o sa-l vad! Intru cu fortza in casa!” Pe langa faptul ca ar speria copilul ar mai putea fi si acuzat de “violare de domiciliu”…
Politistii nu pot interveni in aceste cazuri decat in… favoarea ei… daca el nu are o hotarare judecatoreasca prin care i se permite sa-si vada copilul…

Nimeni nu va castiga la CEDO pe tema aceasta. Aceeasi lege (mai mult sau mai putin asemanatoare) exista in UE si nu numai: pentru a avea relatii cu minorul (dupa despartirea parintilor) trebuie sa existe o hotarare judecatoreasca in acest sens.
Nu se pune problema “prezumtiei de vinovatie” ci despre o oarecare “ordine juridica”… Cand adultii se cearta au de suferit copiii… O hotarare judecatoreasca mai limiteaza – sa zic asa – certurile dintre adulti…

carmendandu a scris: Nu ai nevoie de vreo hotarare judecatoreasca pentru a-ti exercita un drept fundamental, ci doar pentru a limita exercitiul acelui drept.

E drept fundamental… Unul dintre ei va obtine incredintarea minorului si celalalt dreptul de a pastra legaturile cu acest copil… Ca o “incredintare comuna” ar putea fi benefica in anumite cauze si conditii este altceva… Celui caruia nu i se permite sa isi vada copilul i se incalca dreptul fundamental in acest caz si de aceea trebuie sa ceara in instanta respectarea acestui drept de catre parintele care are copilul in incredintare. Asadar, hotararea judecatoreasca e in favoarea celui nedreptatit – si nu i se limiteaza dreptul, din contra i se apara. Ca timpul in care sta cu minorul e prea scurt e alta discutie…
Imaginati-va cum ar fi ca unul sa vrea divortul pt ca – orice! – iar celalalt, pe motiv ca vrea sa isi vada copilul sa nu se mai dea dus din viata celui care a dorit despartirea… Ar fi de-a dreptul absurd.

carmendandu a scris: Cum i se poate explica unui politist sau unui functionar de la Protectia Copilului ca el e tinut sa apere drepturile fundamentale ale copilului si ale parintelui

Nu ale “parintelui”, ale “parintilor”… Politistii – sau oricine altcineva – nu au de unde sti despre ce e vorba intr-un caz sau altul… Ei nu au dreptul sa creada “pe cuvant” o parte sau alta…
E prea mult de scris pentru un forum…

Banuiesc ca este in discutie cazul in care adultii sunt divortati… Daca sunt casatoriti exista si alte “nuante”…
In caz de divort e – as zice - fireasca limitarea la care va referiti…

trope_doi a scris:

Imaginati-va cum ar fi ca unul sa vrea divortul pt ca – orice! – iar celalalt, pe motiv ca vrea sa isi vada copilul sa nu se mai dea dus din viata celui care a dorit despartirea…

Lol, la asta nu m-am gandit :D.

Pe de alta parte, vorbind serios acum, art. 8 alin 4 si 5 din Legea 272/2004 prevede ca elementele constitutive ale identitatii unui copil sunt cetatenia, numele si relatiile de familie. Daca se constata ca un copil este lipsit, in mod ilegal, de elementele constitutive ale identitatii sale sau de unele dintre acestea, institutiile si autoritatile publice sunt obligate sa ia de urgenta toate masurile necesare in vederea restabilirii identitatii copilului.

Deci daca un parinte este impiedicat sa aiba relatii cu copilul lui, institutiile si autoritatile publice sunt obligate sa ia urgent masuri "in vederea restabilirii identitatii copilului".

Pe de alta parte, institutiile si autoritatile publice - in speta politia si Protectia Copilului -, desi obligate sa ia masuri in regim de urgenta, nu o pot face, intrucit nu exista o hotarare judecatoreasca definitiva.

Aici lucrurile se bat cap in cap. Contradictia ar disparea daca s-ar accepta principiul ca un drept fundamental se prezuma ca fiind pe deplin exercitat daca nu exista o hotarare definitiva care sa dispuna contrariul.

PS1. Respectarea exercitiului deplin al dreptului la viata de familie nu presupune ca parintele trebuie sa se intalneasca cu copilul la domiciliul celuilalt parinte. In consecinta, ideea expusa de dumneavoastra nu e un contraargument. Dar, repet, mi-a placut :).

PS2 Pe nerespectarea dreptului la viata de familie (art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului), Romania a pierdut destule procese la CEDO - ca urmare a incapacitatii statului roman de a apara eficient acest drept. Daca doriti, va pot pune la dispozitie spete si jurisprudenta.

PS3 Prin "parinte" intelegeam oricare dintre cei doi parinti. Imi cer scuze daca exprimarea a putut parea partizana.

Lol!!! Cum ziceti dv – dar incercati sa nu mai cititi pe diagonala…

Spetele la care va referiti au cam alt obiect: exista hotarari judecatoresti in care ori nu li s-a dat dreptul unor cetateni sa-si vada copiii (fara justificare temeinica) ori nu se deranjeaza autoritatile sa ajute la punerea in executare a hotararii etc, dar exista o hotarare intr-un sens sau altul... Ma indoiesc ca poate fi cu referire la ceea ce doriti dv… Dar, un exemplu, n-ar strica – macar s-ar putea discuta la obiect.

Daca unul dintre parinti nu permite vizitarea minorului se cheama ca incalca dreptul parintelui ramas pe “dinafara” – ori, acest al doilea parinte are nevoie de o hotarare judecatoreasca, deoarece nu se apuca sa-si bata fostul partener de viata pentru a-si vedea copilul. Oricine se considera lezat intr-un drept al sau e liber sa se adreseze justitiei… Daca nu se adreseaza justitiei politistii nu au de unde sti care-i problema omului, cu adevarat… Poate mama copilului, ca exemplu, nu permite apropierea tatalui din cine stie ce motive serioase – pe care, deocamdata – n-a reusit sa le probeze…

carmendandu a scris:
Respectarea exercitiului deplin al dreptului la viata de familie nu presupune ca parintele trebuie sa se intalneasca cu copilul la domiciliul celuilalt parinte

Bineinteles ca nu, dar daca parintii nu se inteleg este necesara si obligatorie o hotarare judecatoreasca in care sa se specifice ce si cand si unde si cum… In rest, va pot placea multe, dar daca nu vedeti padurea din cauza copacilor mergeti la CEDO – sa vedeti ce-o sa le placa lor! Am oferit unele exemple – sa scriu totul despre acest subiect ar fi cam prea mult pentru forum… Insa puteti cumpara un tratat de dreptul familiei si va lamuriti pe deplin. Iar daca si dupa ce-l studiati mai sustineti ceea ce sustineti… :slap:

Mergeti la CEDO cu ceva de genu’, sa va convingeti ca interpretati eronat (in cazul prezentat) dispozitiile art. 8 la care trimiteti…:D
Daca sperati la “custodie comuna” mai aveti ceva de asteptat…

:surrender: Distractie placuta.

Inteleg argumentatia dvs. Si totusi, cum explicati (si cum interpretati) prevederile art. 8 alin. 4 si 5 din legea 272/2004, prevederi identice cu cele din art. 7 si art. 8 din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului?

Cat priveste CEDO si viata de familie, va invit sa cercetati, de exemplu, cauza Amanalachioai vs Romania.

Cu permisiunea dvs, daca cititi in engleza, va pot oferi, printr-un link, si sensul pe care CEDO il da notiunii de "viata de familie".

Citez din cauza data de dv ca exemplu:
La originea cauzei se afla o cerere (nr. 4.023/04) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Valentin Amanalachioai (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 5 noiembrie 2003 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
(… )
7. La data de 27 ianuarie 2001, reclamantul si-a dat acordul pentru ca D. sa isi petreaca vacanta scolara la bunicii sai materni, sotii D. (bunicii), in varsta de 62 de ani la data respectiva, in satul Oncesti, comuna Barsana, in judetul Maramures.
(… )
13. Prin ordonanta presedintiala din data de 1 martie 2001, judecatoria a admis actiunea reclamantului si a dispus ca bunicii sa inapoieze copilul tatalui sau. Aceasta a constatat ca reclamantul isi daduse acordul numai pentru ca D. sa isi petreaca vacanta la bunici, ca ea frecventa gradinita in Botosani si ca, in orice caz, acestia nu au formulat o cerere reconventionala pentru a obtine incredintarea copilului.

Acestea fiind faptele e clar ca nu exista o hotarare judecatoreasca (pct-ul 7)… si politia doar a discutat cu bunicii (iar in cazul relatat de dv este vorba de “celalalt parinte” – diferenta perfecta intre cele doua cauze) – copilul din cauza CEDO a fost lasat la bunici in vacanta, nu a ramas cu mama in vederea unui divort si etc… cererile accesorii…
Respectivul a cerut mai apoi in instanta incredintarea, a obtinut-o, bunicii au facut apel etc s.a.m.d. In cauza expusa de dv initial ce a facut cel care pretinde politistilor sa intervina acolo unde nici macar el nu s-a deranjat sa intervina – pentru a-si valorifica dreptul fundamental despre care afirma ca ii este incalcat?

Oamenii din cauza CEDO s-au batut mai intai in hotarari judecatoresti – si mai apoi cu pietre… Deci e asa cum am scris: ce ar contesta la CEDO cel din povestirea dv? A epuizat toate caile de atac in RO? Ati observat ca cel din povestea CEDO a apelat la un executor judecatoresc, nu la un politist comunitar? In plus, ceea ce e esential: disputa e intre unicul parinte in viata si bunicii copilului… Ori, in cazul prezentat de dv este vorba despre doi parinti care nu se inteleg cu privire la copil…

Codul familiei:
Art. 100 alin. 1 si 3
Copilul minor locuieste la parintii sai (... )
In caz de neintelegere intre parinti, instanta judecatoreasca, ascultand autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta a implinit varsta de 10 ani, va decide tinand seama de interesele copilului.
Sublinierea imi apartine…

Art. 103
Parintii au dreptul sa ceara inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept.
Instanta judecatoreasca va respinge cererea, daca inapoierea este contrara intereselor copilului. Acesta va fi ascultat, daca a implinit varsta de 10 ani.
(sublinierea imi apartine)
Indiferent la care parinte se afla copilul acesta e tinut cu drept – ca doar ii e parinte, nu bunic, nu matusa, nu coleg de gradinita…

Altfel spus: e mai mult decat necesara o hotarare judecatoreasca atunci cand parintii nu sunt suficient de intelepti sa se inteleaga cu privire la copiii lor minori – si prin hotarare judecatoreasca nu se “limiteaza” dreptul unuia in ceea ce priveste viata de familie, ci i se respecta – cu limitarile inerente despartirii dintre adulti…
Nu se prezuma nici vinovatie, nici nevinovatie…