Pastorel Teodoreanu

Un membru de partid

Un membru de partid, membru de soi,
s-a jucat cu un razboi, şi acum sunt doi!

Gardul tarii fiind murdar, membrii mititei
au chemat si un corsar, pariem ca-s trei?

Un partid c-adversar, singur pe pamant,
da tarcoale la balcon: patru membri sunt!

Intr-o sala, tacut, sta si el.
S-au făcut cinci cu tot cu el!

Cinci membri de partid , uite-asa, intr-o doara,
ca să fie sase, ei au strigat o chioara!

Fara nume, un partid s-a ivit din noapte.
Cine e, nu au habar, dar cu el sunt sapte!

Vai, partidul din padure - vesel ca s-a copt -
s-a inmultit de tot cu toate, si de azi sunt opt!

Pe-nserate, pe o banca, speriat ca ploua,
a batut chiar El: uite-asa sunt noua!

Insuşi Nobil-Imparat s-a grabit sa vina
si, cum bine-ati remarcat, zece sunt la cina!

Dragii mei, sa duceţi vestea la surori si frati!
Iar de v-a placut povestea, invers numarati:

Zece membri de partid ...

Versuri scrise când era internat în Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe ªoseaua Viilor (în Bucureşti). Posibil să fi fost ultima lui epigramă. A murit după câteva zile:

Culmea ironiilor
ªi râsul copiilor
Să pun punct beţiilor
Pe ªoseaua Viilor !

Aici doarme Păstorel,
Băiat bun şi suflet fin,
Dacă treceţi pe la el,
Nu-l treziţi, că cere vin !

În clasa a V-a de liceu, li s-a dat la teză, de către profesorul de limba română, Fântânaru, să scrie despre epigramă. ªi cum Fântânaru savurase de multe ori vinul de Cotnari, Păstorel a scris doar atât în teză:

Dacă apa din fântână
S-ar preface-n vin Cotnar
Aş lăsa limba română
ªi m-aş face Fântânar.

Când le-a adus tezele, Fântânaru, ajungând la teza lui Păstorel, nu în sens peiorativ, ci admirativ, i-a spus: "Măgarule, unu la purtare şi zece pentru epigramă." :-/

La venirea ruşilor:

Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus şi-un tun;
Tunul rus
ªi rusul tun !

Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus !
Ca să completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza !

Statuii ostaşului sovietic:

Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atât de sus,
Ca să te vadă popoarele...
Sau fiindcă-ţi put picioarele ? B-)

Radioului (unde era invitat să intre prin str. Temişana, adică prin spate).

De un an şi jumătate
Mă băgaţi numai prin spate,
Pe când eu, întreaga viaţă
V-am băgat numai.... prin faţă !


Comuniştii îşi măresc rândurile cu o parte din legionari.

Căpitane,
Nu fi trist !
Garda merge înainte
Prin partidul comunist ! :O

După alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri: Votaţi soarele !

Nu credeam s-ajung vreodată
C-am să pot să fiu în stare
Ca făcând pipi pe garduri,
Să o fac direct în... soare !

Din Banat până la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării. B-)

Catren omagial către Caragiale.

Cu greu îmi vine să aştern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
ªi Caţavencu cel etern.... =D>

La Pelişor, palat transformat de regimul comunist în casă de creaţie.

Voi, creatori ai artei pure,
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiţi atenţi când va plimbaţi
Să nu călcaţi în ... ce creaţi ! :innocent:

Din coada versul ca sa sune
Aseaza-l bine pe picioare,
Adaugi patru rime bune
Si nu uita sa pui si sare.

Asadar, sarea nu-i suficienta? Iaca, ba!
Fie ea cit de atica, sare nu-i decit un condiment. Dozarea ei e un secret in bucataria literara.
Un cuvint de spirit, rostit in proza nu-si pierde nimic din valoare. Prezentat in versuri, se complica chestia. Catrenul, in special, nu suporta nici o licenta de forma. Patru versuri, patru rime. Sarea la urma. In caz ca rima iti repugna sau prezinta pentru domnia ta dificultati insurmontabile si tii totusi mortis sa te exprimi in versuri, scrie latineste. Prozodia latina te dispenseaza de rima. Dar cind glasuiesti intr-o limba vie si numai in patru versuri, e indispensabil ca ele sa fie cel putin corecte.

Gastronomice, Al. O. Teodoreanu, Editura pentru Turism, 1973, p. 34

Al. O. Teodoreanu, lui Nicolae Iorga:

Propagandistul
La Sorbona când se pune
Franţuzeşte să vorbească,
Tot franţuzu-n sine-şi spune:
Dulce-i limba românească!