Este obligatorie participarea la şedinţa de INFORMARE asupra medierii, nu medierea insăşi (din această pricină am editat si titlul topicului)
Medierea (ca şi sexul) presupune LIBERUL CONSIMŢÃMÂNT al părţilor (altminteri e viol).
Legiuitorul vă trimite insă la informare. Poate vă convinge! (unii cred că aş fi impotriva medierii doar pentru că nu pot să susţin... violul ăsta legislativ)
În urma informării, puteţi accepta medierea... sau nu. Este libertatea dvs. (câtă o mai fi, până ce ne vor obliga să probăm ca ne-am schimbat şosetele, ca o condiţie specială pentru a mai călca prin instanţa de judecată).
ªi este tot libertatea dvs. sa refuzati o mediere făcuta de ...soţul avocatului celeilalte părţi. #-o
Asemenea situaţie naşte în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea mediatorului.
Ca să nu zic direct că ar trebui să-i lipsească cuiva destulă ţiglă de pe casă să accepte o mediere de asemenea gen. (ce-i asta? subvenţionarea familiei avocatului advers? că doar informarea e moca, medierea e pe bani).
In sprijinul celor afirmate si de colegii @romascanu cat si @avocat_lascoschi, va confirm ca avem de a face cu un conflict de interese.
Exista in momentul de fata plangeri depuse la Consiliul de mediere, de catre justitiabili, tocmai in sesizarea acestei practici. Fireste ca plangerile vor fi solutionate in respectarea art.38, privind raspunderea disciplinara cat si a codului de etica si deontologie profesionala a mediatorilor.
Sotul mediator, in acest caz, inteleg ca este doar "tiparitor" de procese verbale, dar cum o sa procedeze cand partile vor accepta medierea propriu zisa? Le explica ca trebuie sa refuze medierea intrucat, celalalt sot este avocat in speta respectiva?
2.5. Secretul profesional - confidentialitatea
Prin însasi natura misiunii sale, mediatorul este depozitarul secretelor partilor
implicate în procedura medierii si destinatarul comunicarilor de natura confidentiala.
Fara o garantie a confidentialitatii, încrederea nu poate exista. Prin urmare, secretul
profesional este recunoscut ca fiind deopotriva un drept si o îndatorire fundamentala si
primordiala a mediatorului .
Mediatorul trebuie sa respecte secretul oricarei informatii confidentiale de care ia
cunostinta în cadrul activitatii sale profesionale. Aceasta obligatie nu este limitata în timp.
2.6. Conflictul de interese, conform codului deontologic al mediatorului
Mediatorul trebuie sa refuze preluarea unui caz daca stie ca exista împrejurari care lar
împiedica sa fie neutru si impartial, precum si atunci când constata ca drepturile în
discutie nu pot face obiectul medierii.
Mediatorii vor face cunoscute toate conflictele de interese potentiale sau existente de
care sunt, în mod rezonabil, constienti. Comunicarea conflictelor de interese se face atât
catre partile în conflict cât si, daca este cazul, entitatii care a referit cazul. Daca partile nu isi
dau acordul expres privind participarea sa, în continuare, mediatorul, într-o asemenea
situatie, este obligat sa renunte la solutionarea respectivului caz.
"Intovarasiri" de acest gen exista intre avocati si mediatori (colegi, prieteni, soti, parti ale unor intelegeri de colaborare de tipul "o mana spala pe alta", etc.), deci nu se limiteaza la situatia in care intre cei doi exista o relatie ... matrimoniala.
Partile pot avea cunostinta de situatie (cand e evidenta, de tipul celei descrise de dumneavoastra), insa de cele mai multe ori nu au de unde sa stie. Avocatul partii va indruma intotdeauna clientul catre un mediator "prietenos", sau va reveni in biroul unui mediator care i-a lasat impresia unui oarecare avantaj ulterior, chiar si daca acest avantaj ar fi reprezentat doar de profesionalismul mediatorului in cauza. Nu e nimic de judecat aici, toti revenim la profesionistii care ne-au lasat o buna impresie, indiferent ca este vorba despre medici, avocati, frizeri, vanzatori, etc. Nu va suparati pentru asociere, nu vreau sa jignesc pe nimeni si nu ma refer la termenul de "profesionist" in sens juridic.
Se considera ca informarea nu se face aplicat pe speta in cauza, mediatorul nu cunoaste amanunte, ci doar descrierea succinta a conflictului. Informarea are, cu alte cuvinte, un caracter general, prezentandu-se de catre mediator informatii legate de cadrul legal, principii, rol al mediatorului, drepturi si obligatii ale partilor, reguli aplicabile in procedura, efecte juridice al acordului de mediere. Sigur ca scopul mediatorului este sa convinga, deci din aceasta perspectiva, avand in vedere ca ulterior nu va putea fi mediator pentru partile respective, nu ar trebui sa se implice de la bun inceput.
Avand in vedere ca informarea nu obliga la mediere, iar procedura nu obliga partile sa parcurga medierea cu acelasi mediator cu care au facut informarea, se poate tolera sau nu situatia, cu conditia sa o cunosti. De cele mai multe clientul nu are de unde sa stie daca domnul avocat si doamna mediator (sau invers) merg sau nu in weekend impreuna. Si nu intotdeauna daca merg in weekend impreuna sunt mai putin profesionisti in carierele lor, individuale de altfel.
Nu ai cum sa faci informarea altfel decat neutru, nu prea vad cum ai putea favoriza vreo parte. Le spui despre ce e vorba, le raspunzi la intrebari si le eliberezi hartia. Cu profesionalism, desigur. Aici nu se tolereaza abateri.
Daca partile doresc, in urma informarii, sa intre in mediere, e musai sa le recomanzi sa apeleze la un alt mediator. Din acest motiv, e bine este sa-i spui clientului in cauza de la inceput ca avocatul lui iti e sot, prieten, fost coleg de facultate, etc. Sunt niste alegeri care tin de etica pe care toti le avem de facut in profesie, indiferent daca suntem mediatori sau nu. De ce nu l-ar putea incunostiinta avocatul pe client despre aceasta situatie? Sigur ca ar putea sa o faca si el si sa ii lase clientului libertatea de a decide. Ar fi chiar mai corect sa o faca el, inainte sa puna clientul pe drumuri pana in biroul mediatorului. Insa de cele mai multe ori, clientul nici macar nu vine personal, ci il trimite pe avocat sa il reprezinte, atunci cand vrea cu orice pret sa ajunga in instanta. E lipsit de etica in acest caz sa informezi avocatul sau sa ii eliberezi certificatul ori procesul-verbal? Oricum el stie de la bun inceput ca va merge in instanta, doar nu ne imaginam ca il va convinge mediatorul ca la el e mai bine si mai frumos. Nu vorbim vorbe, vorbim "din viata".
Putem discuta mult despre moralitate, dar cine detine adevarul absolut? E imoral sa faci informarea pentru clientii unui avocat pe care il cunosti? Eu nu cred, pana la urma daca un avocat va reveni de 10 ori la tine in birou pentru ca i-ai lasat o buna impresie, tot vei ajunge sa il cunosti. Va fi etic sa il refuzi dupa aceea?
avocatnet.ro explicăm legislația
romascanu, moderator
ContSters299584