Alienare parentala

Buna ziua,

Este vorba de copilul din prima casatorie al sotului meu. Am avut mereu probleme cu mama lui dar de cand s-a nascut si fiul nostru lucrurile s-au agravat.
Fetita a incercat sa ne spuna mereu ca acasa la ea lucrurile pe care le primeste de la noi sunt aruncate sau i se spune ca nu sunt bune dar noi ne-am bazat pe buna credinta a mamei si am zis ca sunt exagerari de copil.
La inceputul verii micuta a inceput sa manifeste un comportament foarte contradictoriu, incepuse sa planga cand isi vedea tatal ca vine sa o ia dar cand ajungea la noi nu mai vroia sa plece de aici. Ne mai povestea insa ca acasa la ea bunicii ne vorbesc de rau si desi mama infirma acest lucru chiar eu am auzit-o de cateva ori in parc vorbind urat de sotul meu in fata copilului.
Intr-un week-end de la inceputul lui august cand sotul s-a dus sa ia fetita cea mica a facut o adevarata criza de nervi si panica si s-a tavalit pe jos ca nu mai vrea la noi iar din acel moment mama a refuzat sa ne-o mai dea pe motiv ca traumatizam copilul. Nu a mai raspuns ;a telefoane din acel moment si s-a externat la cerere atunci cand sotul a aflat ca cea mica a fost operata de polipi si era in drum spre spital. Prieteni si vecini ne-au povestit ca celei mici i s-a cumparat 7 papusi in ziua operatiei ca sa refuze sa-si vada tatal in cazul in care aceste ajunge la timp si ca zilnic i se face orice capriciu si i se cumpara multe jucarii pentru a refuza sa vina la noi.
Am fost informati ca la ea acasa bunica materna ii da in cotninuare in gura la masa desi copilul e mare si mananca singur, i se face imediat pe plac cu absolut orice si daca nu se intampla asta a ajuns chiar sa dea in ei. Inainte sa ii fie refuzat accesul la copil sotul meu a fost la un concurs de karate cu cea mica, fosta sotie si parintii ei si dupa concurs in asteptarea premiului fata s-a plictisit si a inceput sa tipe si sa dea in mama ei si in bunici de fata cu toata sala si nu s-a potolit decat acasa la noi.
Sotului meu nu i se mai raspunde la telefoane sau mailuri si celei mici i s-a schimbat scoala si nu stie unde sa o gaseasca.
ce putem face in aceste conditii? Am citit pe internet ca de cand cu noul cod civil Protectia Copilului are mai multa autoritate. Ne sfatuiti sa ne adresam lor pentru o mediere sau sa mergem direct in instanta? Ce ne poate ajuta sa vedem copilul mai repede si sa avem informatii despre el?
Momentan aflam vesti doar prin intermediul vecinilor si nu e satisfacator.
Ni se rupe sufletul si ca cea mica este asa intoarsa impotriva noastra dar suntem convinsi ca daca ar incepe sa petreaca din nou timp cu noi ar reveni la sentimente mai bune. Cand e la noi e un copil exemplar, dulce, afectuos si vesel iar cand e langa ei e total schimbata. Chiar si la telefon inainte, cand puteam vorbi cu ea era total schimbata daca buncii sau mama erau pe langa ea.
Am citit pe internet despre alienarea parentala si se aplica exact in cazul nostru dar nu am inteles daca e o forma de abuz recunoscuta de instanta din Romania sau doar sunt simple discutii.

Va multumesc pentru ajutor.