va rog, spuneti-mi ce lege permite strainilor sa cumpere teren agricol persoana fizica si, sau juridica.
Cum putem stopa instrainarea pamantului stramosec, pentru ca m-am speriat cand am vazut la stiri, cum un italian a ucis la "vanatoare" CINCI MII de CIOCARLII !
Buni investitori au mai venit in Romania !
Nu sunt fanatic, dar stiu ca la sfarsitul anilor '90 niste "investitori" straini au venit cu salariul lor pe o luna si au cumparat apartamente in Bucuresti, le-au renovat frumusel si prin anii 2006-2009 le-au vandut romanasilor cu una suta mii euro, acum un roman de'al nostru va muncii o viata si jumatate pentru a cumpara o locuinta. Complicitatea romanilor cu ceva carte juridica este foarte mare !
Generatia actuala este raspunzatoare pentru viata si statutul social al nepotilor si stranepotilor ce vor veni. Conditia de sluga va fi viitorul romanilor, pe pamantul stramosesc.
Imi aduc aminte in anul 1990 ce tare in "boaca" era un maistru de la "Semanatoarea", a murit de mult ca vai de mama lui, ar trebui sa ne gandim totusi ce am fost acum 70 de ani si unde am ajuns.
Sincer să fiu, chestia cu 5.000 (cinci mii, scriu şi în litere) de păsări mi se pare aberantă. Ciocîrliile nu zboară în stol, precum graurii sau vrăbiile. Prin urmare, presupunînd că a împuşcat chiar şi cîte două dintr-un foc, tot trebuia să tragă 2.500 de cartuşe.
O cutie de cartuşe poate avea în ea 100 de bucăţi, ceea ce înseamnă că ar fi trebuit să tîească după el cam 25 de cutii, fiecare cu dimensiunile de 10x10x8 cm, în greutate totală de aprox. 75 de kilograme. Iar păsările, presupunînd că fiecare are cel puţin 100 de grame, ar fi cîntărit 500 de kilograme.
Pentru a vîna 5.000 de păsări, ar fi trebuit să tragă cam 7 ore, într-un ritm de o împuşcătură la zece secunde. Rambo ar fi invidios pentru o aşa performanţă.
Pot doar să presupun că era vorba despre stoluri de ciocîrlii sinucigaşe, care, în loc să-şi ia zborul (aşa cum firesc le-ar fi dictat instinctul de supravieţuire), au decis in corpore să se arunce vitejeşte în bătaia puştii.
Ceea ce-mi aduce aminte de un banc de pe vremea Plumbuitului. Un poet de curte, exasperat de ratările primului vînător al ţării, i-a ticluit pe loc nişte versuri:
Dibaci e vînătorul,
ţinţeşte şi doboară,
dar raţa geto-dacă,
chiar împuşcată, zboară!
inteligenta abordarea subiectului propus de mine, dar era de asteptat ca subtilitatea cu care am abordat "vanzarea de Neam si Tara" de catre comunisti, tipicul avocatesc i-a in derizoriu, trebuia sa dau si numele ciocarliilor, greutatea, culoarea ochilor si conform distinsului dumneavoastra coleg de breasla si mentor, Adrian Nastase, sa le numar si ouale.
Temeinice va sunt cunostintele in maetrie de armament, cred ca stiti cu ce munitie au fost ucisi revolutionarii la Cluj si poate stiti si cate focuri s-au tras si cate gloante au nimerit vreun clujean ?
Ce buni mai sunt avocatii la bancuri !
Acum douasecisicinci de ani, se spunea ca cel ce spune nu patea nimic, pe cand cel ce asculta lua de la cinci ani inchisoare sau munca obligatorie fortata la mina.