Următoarele fragmente sunt din Gabriel Boroi & Co,
Noul Cod de procedură civilă - Comentariu pe articole, p. 956 și 961, Editura Hamangiu, București, 2013.
Art. 497
În ambele situații, soluția pe care o poate da Înalta Curte consecutiv admiterii recursului și casării hotărârii este aceea a respingerii cererii ca inadmisibilă. Nu se precizează care cerere, dar se deduce că este vorba despre cererea de chemare în judecată, adică aceea care a prilejuit ca prin soluționarea sa să se depășească atribuțiile puterii judecătorești sau să se nesocotească autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești.
În primul caz, reglementarea pornește de la premisa că cererea de chemare în judecată a presupus, prin modul în care a fost concepută, ca instanța, pronunțându-se favorabil asupra ei, să depășească atribuțiile puterii legiuitoare sau a celei executive.
Altminteri, dacă prin cerere nu s-a solicitat aceasta, dar instanța a comis o asemenea greșeală de judecată, soluția respingerii ca inadmisibilă în locul casării cu trimitere spre rejudecare este absurdă și îngrădește dreptul la justiție.
Art. 498
Prin trimitere la art. 497 NCPC, art. 498, alin. (2) teza ultimă prevede că instanța care a admis recursul și a casat hotărârea va respinge însăși cererea ca inadmisibilă în două situații: în cazul în care judecata s-a făcut cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv de casare prevăzut de art. 488, alin. (1) pct. 4, și când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, motiv de casare prevăzut de art. 488, alin. (1) pct. 7. Reglementarea fiind aceeași, trimitem la comentariul de la art. 497.