Fiica mea abuzata psihic de tatal vitreg

Nu sunt specialist, sunt mama si cred ca nu e doar abuz psihic, ci si fizic, cu acceptul dvs., din pacate.

Incercati sa fiti, daca se poate, un factor de echilibru intre ei, sa ii aratati fetei calitatile sotului dvs.(daca are), lucrurile bune pe care le face pentru familie(daca exista), ajutorul pe care il reprezinta acest barbat pentru dvs. si intreaga familie si cat de greu v-ar fi singura cu doi copii, cate sarcini ar trebui sa preia chiar ei, copiii.
Sunt mama unui adolescent si spun din experienta ca la varsta aceasta merge destul de greu comunicarea parinte- copil, iar cand e vorba despre parinte vitreg si mai si.
Daca accentuati pe faptul ca ii vrea binele, certand-o pentru ca fumeaza, ca se gandeste la sanatatea ei, deci ii pasa de ea, ca si dvs. va temeti din acelasi motiv de efectele fumatului, si ii dati ceva timp sa se gandeasca la asta, poate vede lucrurile altfel.
Si amintiti-i ca este inca un copil, care trebuie sa aiba incredere in parintii ei si respect pentru acestia. Si atentie la anturaj si la ce face, acordati-i timp, stati de vorba, aflati ce o framanta, ce probleme are, mergeti la scoala, tineti legatura cu dascalii, poate asta vrea, sa va atraga putin atentia facand ce nu e voie.

Cat despre barbatul din viata dvs., repetati-i cu fermitate ceea ce ne spuneti aici, si anume faptul ca ambii copii sunt sufletul dvs. in egala masura, si daca va vrea partener, va are cu totul, sunteti de neseparat. Si sub nicio forma nu acceptati violenta sotului asupra copiilor. Ce se intampla nu este in regula. A stiut ca aveti un copil si a acceptat. Sa se straduiasca mai mult sa ii explice cu blandete, prieteneste, ce crede el ca e bine pentru ea, si nu ii mai permiteti sa o alunge de acasa. Asigurati fata ca este iubita si dorita in familie. Asigurati-va sotul ca va are fie pe toti trei, fie pe niciunul.
Daca s-au spus lucruri grele, atunci el ca adult, sa ierte, sa aiba rabdare cu fata, si sa va straduiti amandoi sa fiti egali cu cei doi copii. Daca toata lumea intelege cum stau lucrurile, poate reusesc sa comunice si ei doi.

tot ce mi-ati spus am incercat sa discut cu amindoi dar degeaba ea ca ,copil intelege dupa mintea ei dar la el nu mai este doar educatie este de acuma ura o ura imensa care depaseste si intelegerea mea nu mai inteleg ce are si ce nu are pur si simplu a zis ca vrea sa dispara

Recomandarea mea este sa mergeti toti trei impreuna la un psiholog. Specialistul va va ajuta sa aflati motivele acestei situatii, de ce tatal vitreg se comporta asa, cum sa indreptati situatia. Comportamentul fetei este o reactie la viata de familie dezechilibrata din punct de vedere emotional, in care nu se regaseste si nu stie cum sa-i faca fata, la comportamentul tatalui vitreg si la comportamentul dvs: fugitul de acasa, faptul ca simte ca trebuie sa se apere singura pentru ca nu gaseste un sprijin in dvs, fumatul, etc sunt doar simptome, semne ale problemei. Va recomand sa apelati la specialist pana nu e prea tarziu.

am fost dar degeaba doamna psiholog la care am fost a luato tare pe ficamea si ia zis ca daca era a ei o smotocea de nu se vede si ca e la un liceu prost si ca e foarte indisciplinata si ficamea nu a mai vrut sa mearga la ea vorbea psihologul mai mult decit trebuia sa vorbeasca pacientul eu stiu ca atunci cind mergi la psiholog el trebuie sa asculte sa vada unde e problema dar sincer asta nu ne-a ajutat deloc.sotul a crescut intr-o familie unde educatia sa facut doar cu paru asa ca si el vrea ca educatia sa se faca cu acesti copii la fel

Imi pare rau ca ati avut asa o experienta neplacuta la psiholog, iar felul in care a vorbit doamna psiholog nu-mi arata decat ca exista si "uscaturi" printre specialisti. Si in acest domeniu, ca in orice profesie liberala, este nevoie de recomandari. Daca sunteti din Bucuresti, pot sa va recomand eu o doamna psiholog pe care o cunosc personal. Ar trebui sa mai insistati cu privire la consilierea psihologica. Poate sa solicitati chiar la DGASPC din judetul dvs.