Copil supus alienarii parentale: ce solutie considerati mai buna pentru copil?

Clar nu renuntarea la copil.
Cred ca din pacate dureaza niste ani insa puteti recupera copilul.
Parerea mea e ca parintele care alieneaza nu se va opri cand fostul partener dispare, nu, va indeparta copilul de orice relatie normala, viitoare sotie/sot, prieteni, etc.

Din pacate "tentatia" abandonului, din partea nerezidentilor barbati e (inca) destul de mare. Banuiesc ca e dureros, atat ptr copil cat si ptr tata, sa se priveasca prin pragul usii ca doi neputinciosi, fraza suprem-eliberatoare "Fugi si-l imbratiseaza pe tata!", nepogorandu-se ncicum din gura zeitei atotprotectoare dar din ce in ce mai putin atotputernica. Daca e inca greu (si este!), e si din cauza tatilor care nu au rezistat si nu au luptat.

De cele mai multe ori, nici nu prea apuci sa-ti privesti copilul, ca asa e cu parintii alienatori. Iar cand iti vezi copilul, atat cat sa te refuze precum i-a cerut mama lui, iti dai seama ca nu-i face bine ceea ce se intampla. Cata lasitate si lipsa de maturitate sa nu-ti asumi tu ca mama ca nu consideri oportuna pentru copil relationarea cu tatal denumiti de unii useri generic "clovn" "ratat" si sa pui aceasta responsabilitate pe umerii unui copil nevinovat!

Agpas, dvs chiar nu stiti nimic despre copiii? Orice copil se lauda cu parintii, se da mare, ca sa folosesc limbajul lor. Copiii isi spun unul altuia: uite ce bicicleta am, uite tableta, adiddasi am, mi-a luat tata, mama. Tatal meu e..., mama mea e..... De pe vremea cand se scria la sfarsitul catalogului numele parintilor si ocupatia acestora, copiii s-au laudat cu parintii lor. Copiii nu au valori abstracte, dar au nevoie sa se raporteze la parinti, acestia sa fie priviti ca "importanti" de catre colegi, si pe cale de consecinta si ei.
Vi se pare incredibil ca un copil de 9 ani intreaba si stie ce e ma-sa si ta-su? Dar in ce lume imaginati dvs ca traieste copilul? Copilul stie sa foloseasca telefonul si tableta, stie ce e aia card, net, la scoala invata limbi straine, se uita la tv, iar dvs ziceti ca el crede ca l-a adus barza?
In a doua parte a scrierii dvs iar va aparati cu copilul, iar va ascundeti in spatele lui. Am afirmat ca n-am nevoie de nimic de la fostul cu referire la ajutor in cresterea copilului, cum altfel? Ce ar urma sa ma ajute pe mine personal fostul sot? Zau asa, sunteti vesnic pe langa subiect din obsesia de a demonstra cum altii gresesc si dvs aveti intotdeauna dreptate.
Am mai scris ca copilul pleaca in week-end-uri cu tatal, dar ca se mai si intoarce, mai pune si intrebari, mai si povesteste. Ciudat, nu? Asta e, uite ca copilul nu e cazut pe spate ca pleaca la program, ca are curiozitati si intrebari, nu e doar de "aratat" ca un trofeu. Inteleg ca dvs imaginati ca acel copil e un fel de fraier care ramane la nivelul de povesti si acadele toata viata si ii poti spune orice, ca el doar crede. De aia va zic ca habar n-aveti nimic despre copii, nici macar ce fel de intrebari poate pune. Aflati, macar de pe forum, ca multi copii pun intrebari si nu dintre cele simple, ci din contra, unele extrem de incomode, si in loc sa va preocupati exclusiv despre programul de vizitare, crezand ca asta inseamna ca-l duceti in parc si ii luati o inghetata, incercati sa imaginati un dialog cu copilul. Va spun eu, ca acel copil, daca a ajuns deja la scoala, nu o sa va intrebe unde e casa lui Mos Craciun, ci o sa va intrebe lucruri extrem de incomode. Pregatiti-va sa raspundeti, de acum incolo, la intrebari precum: de ce nu vorbesti cu mama, cat costa bicicleta pe care o vreau si de ce nu mi-o cumperi, de ce la Gigel mama face si tata face si la el, mama zice si tata raspunde, de ce v-ati despartit, cine a vrut etc.
Noutate agpas, copilul nu e entertainment, nu e comiod, nu e usor, nu te menajeaza, nu se gandeste ca ai avea probleme, nu-i pasa ca esti obosit etc. Copilul vrea raspunsuri si solutii. Si intrebarile si cererile lui sunt foarte la obiect, si nu sunt doar despre Alba ca Zapada, si nici nu merge cu imbroboditul. Dar pentru a fi pregatit de un dialog cu copilul si pentru a-i oferi raspunsuri la intrebarile lui trebuie sa fi parinte, nu doar titular al dreptului de vizitare.

În nici un caz sa nu renunțați la copil deoarece copilul se va considera părăsit și trădat. Alienarea unui copil mic este ușor de făcut. Cu cât copilul crește lucrurile se vor schimba, dar până atunci trebuie să fiți aproape de el.
Dacă vizitele sunt tensionate, vă sfătuiesc să scurtați timpul vizitei și să-l faceți extrem de plăcut pentru copil. Mergeți la copil cu tot felul de mici cadouri (jucării, dulciuri, lucruri sau informații care îl interesează pe copil etc). Comprimați totul astfel încât copilul sa nu simtă tensiunea dintre părinți ci să simtă esența, faptul că-l iubiți și că sunteți aproape de el.
Copilul are nevoie/simte nevoia unei imagini ideale despre părinții săi, nu de o imagine urâtă. Părintele care procedează la alienare va fi judecat în viitor de către copil.