Ce cale să aleg: plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată sau urgentarea soluționării plângerii?

Am făcut plângere în calitate de persoană vătămată împotriva măsurilor și actelor de neurmărire penală ( art. 336 și urmarea C.p.p. ) ale procurorilor
de caz, adjunct șef de secție și șef secție din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și deși au trecut mai mult de 20 de zile, respectiv 33 de zile ( art. 338 C.p.p. ) nu am primit nici o soluție și/sau un exemplar al ordonanței și doresc să știu dacă în acest context o plângere adresată judecătorului de cameră preliminară este admisibilă ( în conformitate cu legea, care nu poate fi respinsă ca greșit îndreptată sau inadmisibilă ) având în vedere că speța ( în esență respingerea literalmente nemotivată a probei cu martori și ulterior și a celei cu înscrisuri la care se adaugă și cenzurarea accesului la propriul dosar, de către toți magistrații care au avut-o spre rezolvare ) este tergiversată de mai bine de 10 ( zece ) ani și în caz că e inadmisibilă care ar fi conform legii cale de urmat ?