Mai am o lacrimă de plâns...
Pentru iubire
Încă nu-i măsură,
Să pot să-ţi spun
Acum cât te-am iubit.
Dar ai plecat
Angelică făptură.
Plecarea ta...
Atunci m-a risipit.
M-am adunat
În greaua-mi suferinţa...
M-am ridicat,
Ca drumul să-mi urmez.
Dar n-am putut
Oricât aveam voinţa.
ªi cum să pot
Când încă te visez.
Te caut iar...
Prin umbre şi prin flori,
În locu-n care
Braţele te-au strâns,
ªi vin aici...
ªi stau de câte ori
Simt că mai am,
O lacrimă de plâns.
Să nu lăsăm...
Să nu lăsăm iubirile să moară,
De lângă noi, ca timpul să le fure,
Căci moartea lor începe să ne doară.
Iubirea-i ca un vis
Venit din vreme,
Ca o licoare
Strânsă-n amintiri.
De măreţia ei
Avem
A nu ne teme,
Căci nu există
Viaţă,
Când nu mai
Sunt iubiri.
Prin amintiri, ce încă ne ţin minte,
Ne facem drum, cu pasi mărunţi şi goi,
Simţind arsura nisipului fierbinte.
Puterea de-al strabăte, există doar în noi.
Nu eşti învins
Când inima-i ranită,
ªi nici când ochii,
Lacrimi au
Prelinse.
Invins, eşti doar
Atunci
Când prea uşor,
Ai renunţat,
Definitiv la vise.
Iubire...
Ce e iubirea ? Dar cine poate şti.
Atâtea nume... pentru ea s-ar potrivi.
ªi de le-am pune toate la un loc,
Ea poate fi pe rând,
ªi ură,
ªi dragoste,
ªi joc,
ªi biruintă,
ªi tandrete,
ªi lacrimă,
ªi frumusete,
ªi dor nebun,
ªi gust amar,
ªi fericire,
ªi calvar...
Dar mai presus de toate,
Iubirea este viată, şi viata e iubire.
Doar noi putem, s-o facem
Să respire.
Iubirea e suflet in doi...
Mai este iubire?
ªi când o primim,
Mai ştim să şi dăm înapoi?
Ea, singură, moare
De-o ţinem in noi.
Iubirea e suflet in doi.
Nu faceţi iubirea
Plăcere de nuri,
De care uitaţi mai apoi.
Iubirea trăieşte
Prin harul divin.
Iubirea e suflet în doi.
E liniştea serii
ªi hrana de zi,
E simţul tăcerii din noi.
E frate şi soră
Părinţi şi copii.
Iubirea e suflet în doi.
De vreţi iubiri....
De vreţi iubiri
Să creşteţi,
Udaţi-le cu lacrimi.
Din dragoste
ªi vise,
Faceţi-le veşmânt.
ªi vorbe dulci,
ªi doruri,
Rostite fără pătimi.
Feriţi-le de ura
Ce naşte
Din cuvânt.
Plăpânde sunt,
ªi mor
La prima vorbă goală,
Lăsând să
crească-într-una,
Durerile din noi.
Ce rost
Să suferim....?
Iubirea e o boală,
Al cărei leac
E trainic,
Doar când suntem în doi.