Opinie personala: Copiii ar trebui sa aleaga singuri, dupa ce ajung suficient de mari, daca vor sa fie religiosi sau nu, exact cum pot alege daca tin cu partidul X sau cu partidul Y, nu sa aleaga parintii pentru ei. Codul civil prun dispozitiile art. 486 lasa la dispozitia oricaruia dintre parintii care exercita in comun autoritatea parinteasca (asa-zisa custodie comuna) si nu se inteleg privitor la exercitarea ei o cerere prin care instanta de judecata stabileste in interesul superior al copilului ce trebuie facut.
Articolul 486
Neînțelegerile dintre părinți
Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.
corina25caval
Utilizator 1din 1 utilizatori consideră acest răspuns util
Multumesc pentru raspuns!Sunt de acord cu dumneavoastra ca fiecare are libertatea de a decide,dar copilului i s-au insuflat de la varsta de 3ani niste idei total eronate,un exemplu:daca crezi in religia ortodoxa vei muri!Eu am discutat in repetate randuri cu fostul meu sot dar a fost in zadar.
E adevarat ca mori si daca crezi si daca nu crezi. Toti murim.
Puteti face in instanta cereri, insa sunt de parere ca umorul ar ajuta mai mult. In plus, depinde ce varsta are copilul acum, ce crede el, poate un psiholog ar fi mai de ajutor sa va invete cum sa procedati decat un avocat.
Daca insa apelati la instanta, cereti ajutor juridic, dar luati seama la riscul de a starni un nesfarsit razboi juridic. Poate o mediere? E negociere?
Desigur ca o negociere, mediata sau directa ar fi mai de folos insa cand vine vorba despre religie experienta imi spune ca nimic nu prea ajuta, sunt mai multi cei care se lasa de heroina decat cei care se lasa de religie. In plus, in Romania, indoctinarea religioasa nu numai ca nu este asimilata abuzului ci este o activitate octorita de stat si platita de la buget.
E dificil sa dai sfaturi insa cand am fost intr-o situatie similara am ignorat complet adversitatea cu celalat parinte, am ignorat indoctrinarea si mai ales sfaturile psihologilor (vreo doi erau destul de religiosi si nu vedeau nimic rau in religie) si am ales sa-mi petrec cat mai cu folos fiecare minut din fiecare ora pe care l-am putut petrece cu copilul meu, discutand cu el, explicandu-i ce stiu eu despre lume, viata si univers, glumind cu el, jucandu-ne impreuna, razand impreuna, citindu-i, uitandu-ne impreuna la desene animate si filme, ascultand muzica, desenand impreuna, s.a.m.d.
Am descoperit ca pentru noi nu exista solutie mai buna.
corina25caval
Utilizator 2din 2 utilizatori consideră acest răspuns util
Multumesc frumos pt raspuns!Mediere nu am cu cine,din pacate!Cred ca suntem singura natie de pe pamant care nu ne putem intelege dupa un divort.Mentionez ca locuiesc in Spania iar aici oameni divortati merg si in vacante impreuna numai de dragul copiilor!