Maria20211 a scris:
Știu, e complicat puțin dar nu stiu daca am explicat bine .
Nu, nu este complicat.
Este importantă însă
ordinea deceselor atunci când vorbim despre mai multi decedați.
Și apoi este important să cunoaștem ce rude avea DEFUNCTUL (respectiv defunctul nr. 1, defunctul nr. 2 etc. - când vorbim despre mai mulți defuncți).
Povestea rudelor trebuie spusă
prin raportare la defunct. (copilul defunctului, fratele defunctei etc). Altmineri, riscăm să nu ne înțelegem (căci mai sunt pe lume „frați”
ai cuiva, dar nu despre ei este vorba).
Câți copii a avut „bărbatul” din poveste? (zis și „tatăl lor”, adică bunicul dvs. dacă am ințeles eu bine). Am numărat trei.
Nu ne interesează cu cine i-a făcut! (mai exact LEGEA nu este interesată de acest aspect). Dacă un defunct a avut copii cu nevasta dintâi, alții cu nevasta de pe urmă și alții cu amanta, dar i-a recunoscut, adică îl au pe el ca
tată în certificatul lor de naștere, atunci
toți copiii sunt
ai defunctului și au drepturi
egale la moștenirea lui. Punct. Restul „telenevelor” de viață nu mai au importanță.
Deci, pe „bărbatul” din speță (bunicul dvs.) l-au moștenit COPIII lui - aceia care erau în viață în clipa decesului lui. Sau, dacă vreunul dintre copiii lui era deja decedat, atunci la moștenirea lui/a bunicului vin nepoții în viață - nepoții lui de fiu predecedat (prin reprezentare, în locul părintelui lor).
Partea din moștenire culeasă de COPIII în viață ai defunctului, va fi apoi (la decesul lor) moștenită (prin retansmitere) de către moștenitorii fiecăruia dintre ei. (dacă această parte mai există, căci nu-i musai să fi fost păstrată). Mai simplu spus, partea din moștenire culeasă de către tatăl dvs. de la tatăl lui va merge ...la dvs. (și alți copii ai tatălui dvs. dacă mai sunt și la soția lui supraviețuitoare, dacă avea).
A doua persoană decedată (care vă interesează, căci nu știu dacă a fost chiar a doua ...în ordinea „înmormântărilor” din poveste) este sora
bună a tatălui dvs. (adică soră cu tatăl dvs. atât după mama, cât și după tată).
Dacă ea nu a avut copii, atunci ne uităm să vedem ce alte rude ale ei erau
în viață în clipa decesului ei.
Mamă în viață avea? (despre tată, ne-ați spus că era deja decedat)
Dacă nu mai avea niciun părinte în viață, atunci la moștenirea ei vin FRAȚII și SURORILE ei (
ai/ale defunctei) care erau
în viață in clipa decesului ei, indiferent dacă aceștia erau „
buni” sau dacă erau doar
după mamă sau doar
după tată.
În acest caz este puțin mai complicat
modul în care se face impărțirea moștenirii, dar vocație/
chemare la moștenire au
TOTI frații și surorile defunctei sau nepoții de frate/soră predecedați
ai defunctei.
Vă rog să observați că eu nu am folosit deloc cuvântul „
vitreg/ă”.
De ce?
Pentru că atunci când ne raportăm la DEFUNCT/Ă întrebarea este dacă ea (defuncta)
avea sau nu avea frate/soră. (X era sau nu era frate/soră
cu defuncta?)
Dacă găsesc cel puțin un ascendent comun (mama, tata sau amândoi), atunci defuncta
avea (frate/soră după mamă, frate/soră după tată sau frate/soră bun/ă).
Dacă nu găsesc un ascendent comun, atunci
n-avea.
De exemplu, fata babei și fata moșului din povestea lui Ion Creangă nu aveau ... soră. Ele erau cu adevărat „surori vitrege” - adică
un alt fel de a spune că ele
nu erau surori, fiindcă nu aveau în comun nici mamă nici tată. Și prin urmare nu s-ar fi moștenit una pe alta.
De cele mai multe ori, în limbajul obișnuit, se folosește în mod greșit cuvântul vitreg/ă. Și de aici multe complicații.
Nepotul din povestea dvs. era sau nu era nepot
al defunctei?
Era.
Ne-ați spus că
mama lui era
soră după tată cu defuncta. (mătușa dvs.)
Și, prin urmare,
are drept la moștenire după mătușa lui, dacă mama lui nu mai era în viață la momentul decesului surorii ei. Sau, dacă mama lui era în viață, atunci acesta și-a moștenit sora și, mai departe, copilul ei o moștenește pe mama lui.
Sper să mă fi făcut înleleasă. În birou vorbesc și ... desenez totodată (arborele genealogic).