Din nou nu se mai platesc contributii pentru indemnizatia de somaj tehnic
Incepand cu luna februarie 2010, pe durata intreruperii temporare a activitatii angajatorului ( somaj tehnic ), dar nu mai mult de 90 de zile, angajatorul si salariatii sunt scutiti de la plata contributiilor de asigurari sociale datorate. Pe durata suspendarii CIM salariatii beneficiaza de indemnizatia de minimum 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat, prevazuta la art. 53 alin. (1) din Legea 53/2003 – Codul muncii, fara a fi afectata calitatea de asigurat a acestora (conform OUG nr. 4 din 5 februarie 2010 privind reglementarea unor masuri de protectie sociala pentru anul 2010, publicata in M. Of nr. 93 din 10 februarie 2010).
Contributii de asigurari sociale in sensul OUG 4/2010
Prin sintagma "contributii de asigurari sociale", in sensul OUG nr. 4/2010, ce reglementeaza somajul tehnic in 2010, se intelege:
• contributia de asigurari sociale,
• contributia de asigurari pentru somaj,
• contributia de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale,
• contributia la fondul de garantare pentru plata creantelor salariale,
• contributia pentru asigurari sociale de sanatate, inclusiv contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate datorate, potrivit prevederilor legale, atat de salariatii care beneficiaza de indemnizatia de minimum 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat, prevazuta la art. 53 alin. (1) din Legea 53/2003 – Codul muncii – cu modificarile si completarile ulterioare, cat si de angajatorii acestora, pentru respectivii salariati.
Somaj tehnic = neimpozabil 90 de zile
Totodata, indemnizatiile de care beneficiaza salariatii, platite din fondul de salarii pe durata intreruperii temporare a activitatii angajatorului - somaj tehnic - nu vor fi incluse in veniturile salariale si nu vor fi impozabile, pentru o perioada de cel mult 90 de zile, in anul 2010, in intelesul impozitului pe venit, in conformitate cu prevederile Codului fiscal.
Diana
Potrivit art. 52 alin. 1 lit. d) din Codul muncii[1], contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in cazul intreruperii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, in special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.
Intr-un atare caz este vorba de un „somaj tehnic", evident cu caracter temporar2.
Prin suspendarea contractului individual de munca se intelege suspendarea prestarii muncii de catre salariat si a platii drepturilor de natura salariala de catre angajator.3
Initiativa suspendarii contractelor individuale de munca apartine angajatorului. Nu se poate spune ca acesta este lipsit de posibilitatea de a apela la concedieri in cazurile in care sunt motive economice, tehnologice sau structurale, dar el poate lua prima masura daca doreste sa reia activitatea si sa o continue cel putin in aceleasi conditii de rentabilitate. Desigur, se are in vedere si pastrarea fortei de munca. Sunt firesti aceste drepturi, intrucat angajatorul are dreptul sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii.4
Prin intreruperea temporara a activitatii se intelege acea intrerupere temporara si partiala a activitatii generata, de exemplu, de:
-inlocuirea, modernizarea sau repararea utilajelor;
-reorganizarea unor subunitati (sectii, ateliere, etc.) sau chiar a formatiilor de lucru;
-anularea sau lipsa comenzilor, pierderea unor clienti;
-schimbari esentiale la nivelul managementului.
Caracterul „temporar” al intreruperii activitatii la care se refera textul de lege a fost definit si de Curtea Constitutionala, care prin Decizia nr. 24/20035 a apreciat ca „intreruperea temporara a activitatii …nu este imputabila salariatilor si nu se identifica cu situatiile in care unitatea isi inceteaza activitatea datorita falimentului ori isi reduce personalul ca urmare a reorganizarii”.
Intreruperea temporara nu este una accidentala – cum ar fi situatia in care angajatorul nu poate asigura pe durata zilei de lucru, partial sau total, conditiile necesare realizarii sarcinilor de serviciu.
„Perioada suspendarii nu este limitata; ea va dura pana la incetarea cauzei care a determinat-o. Angajatorul fara nicio restrictie, stabileste de cand incepe suspendarea si cand se termina.”6
Asa cum dispune art. 49 alin. (3) din Codul muncii, pe durata suspendarii contractelor individuale de munca pot continua sa existe alte drepturi si obligatii ale partilor decat prestarea muncii si plata salariului, daca acestea sunt prevazute prin legi speciale, prin contractul colectiv de munca aplicabil, prin contracte individuale de munca sau prin regulamente interne.
In acest sens art. 53 din acelasi act normativ dispune ca exista obligatii reciproce intre parti:
-angajatorul va asigura salariatilor o indemnizatie ce nu poate fi mai mica de 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat;
- salariatii se vor afla la dispozitia angajatorului, acesta avand oricand posibilitatea sa dispuna reinceperea activitatii.
Cauza obligatiei unei parti o constituie executarea obligatiei celeilalte.
Art. 43 alin. (2) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2895/29.12.20067 stipuleaza: „in cazuri exceptionale, cand din motive tehnice sau din alte motive activitatea a fost intrerupta, salariatii vor primi 75% din salariul de baza individual avut, cu conditia ca incetarea lucrului sa nu se fi produs din vina lor si daca in tot acest timp au ramas la dispozitia unitatii”.
Neacordarea indemnizatiei mentionate mai sus se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 1.500 lei la 5.000 lei. 8
La „indemnizatia ce nu poate fi mai mica de 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat” trebuie platite contributiile de asigurari sociale datorate atat de angajatori, cat si de salariatii:
-contributia de asigurari sociale;
-contributia de asigurari pentru somaj;
-contributia de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale;
-contributia la fondul de garantare pentru plata creantelor salariale;
-contributia pentru asigurari sociale de sanatate;
-contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate.
Pe durata suspendarii contractelor individuale de munca, salariatii si pastreaza calitatea de salariat si de asigurat in sistemele publice de asigurari, dar aceasta perioada nu constituie vechime in munca.
Salariatii au obligatia sa fie la dispozitia angajatorului care are oricand posibilitatea sa dispuna reinceperea activitatii, dispune art. 53 alin. (2) din Codul muncii. Iata deci ca angajatorul isi pastreaza dreptul principal pe care il avea si pe perioada executarii contractelor individuale de munca – acela de a da dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariati, sub rezerva legalitatii lor, drept care ii este conferit de art. 40 alin. (1) lit. c) din acelasi cod.
Potrivit art. 43 alin. (3) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2895/29.12.2006, „prin negocieri la nivelul unitatii sau institutiei se va stabili modul concret de realizare a prevederii de a ramane la dispozitia unitatii, prezenti in incinta unitatii in asteptarea reluarii activitatii sau la domiciliu, de unde sa poata fi convocati de unitate”.
Evident ca se pot negocia si alte modalitati de ramane la dispozitia unitatii, altele decat prezenta in incinta unitatii sau asteptarea la domiciliu.
Codul muncii nu cuprinde dispozitii de procedura cu privire la cazul de suspendare analizat. Credem ca in practica este necesar sa fie emis un act de dispozitie – decizie, ordin, prin care sa se dispuna suspendarea pentru fiecare salariat vizat.
Apreciem ca acest act de dispozitie trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente9:
-antetul unitatii;
-numarul de inregistrare si data emiterii;
-numele si prenumele reprezentantului legal al unitatii;
-motivarea suspendarii contractului;
-temeiul legal;
-perioada pentru care se dispune masura;
-numele si prenumele salariatului;
-locul de munca al salariatului;
-indemnizatia ce va fi acordata;
-modul de plata;
-modalitatea prin care se comunica reluarea activitatii;
-termenul in care salariatul convocat trebuie sa se prezinte pentru reinceperea activitatii;
-instanta si termenul in care poate fi atacata decizia.
Deciziile trebuie comunicate inspectoratului teritorial de munca competent numai de angajatorii prevazuti la art. 1 din Legea 130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca10 in termen de 5 zile de la perfectarea acestora, in conformitate cu art. 2 alin. (2) lit. a) din aceeasi lege.
Acestea nu se inregistreaza in registrul electronic general de evidenta a salariatilor. 11
In declaratiile nominale pe care angajatorul le depune la Casa Judeteana de Pensii si Asigurari Sociale, respectiv la Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti, la Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca, respectiv la Agentia pentru Ocuparea Fortei de Munca a Municipiului Bucuresti, la Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate, respectiv la Casa Judeteana de Asigurari a Municipiului Bucuresti trebuie sa fie inscrisi salariatii cu sumele rezultate din calcul – cel putin 75% din salariul de baza. 12
Pe durata intreruperii temporare a activitatii angajatorului prevazuta la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, dar nu mai mult de 3 luni, angajatorul si salariatii sunt scutiti de la plata contributiilor de asigurari sociale datorate atat de angajatori, cat si de salariatii care beneficiaza de indemnizatia de minimum 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat.13
Indemnizatiile de care beneficiaza salariatii, de minimum 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat, platite din fondul de salarii, pe durata intreruperii temporare a activitatii angajatorului prevazuta la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile, pentru o perioada de cel mult 3 luni in anul 2009, in intelesul impozitului pe venit prevazut de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare. 14
Prin sintagma contributii de asigurari sociale se intelege contributia de asigurari sociale, contributia de asigurari pentru somaj, contributia de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale, contributia la fondul de garantare pentru plata creantelor salariale, contributia pentru asigurari sociale de sanatate, inclusiv contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate datorate atat de angajatori, cat si de salariatii care beneficiaza de indemnizatia de minimum 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat. 15
Rezulta din acest text de lege ca in afara unei perioade de 3 luni, de exemplu, din anul 2009, pentru celelalte perioade de acordare a indemnizatiei datorate in cazul suspendarii contractelor individuale de munca, atat angajatorul cat si salariatul sunt obligati sa plateasca toate contributiile.
Perioada de 3 luni poate fi o perioada continua sau poate fi compusa din perioade mai scurte, cumulate, in functie de decizia angajatorului.
Art. 2 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2009 privind reglementarea unor masuri de protectie sociala stipuleaza ca „salariatii isi pastreaza calitatea de asigurat”. Din acest text intelegem ca perioada in care contractele sunt suspendate, in care angajatorii si salariatii sunt scutiti de plata contributiilor de asigurari sociale (nu mai mare de 3 luni in anul 2009) constituie stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor de pensii, somaj si de sanatate. Se face aceasta precizare doar pentru faptul ca pentru cele trei luni nu se achita nici o contributie, perioada constituind prin lege stagiu de cotizare.
Masura suspendarii contractelor individuale de munca din initiativa angajatorului in cazul intreruperii temporare a activitatii nu este negociabila, nu necesita acordul sindicatelor sau reprezentantilor salariatilor; acestia trebuie doar consultati, fiind vorba despre o decizie care afecteaza salariatii, asa cum cer dispozitiile art. 40, alin. (2) lit. e) din Codul muncii: „angajatorul are obligatia… sa se consulte cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si interesele acestora”.
In esenta trebuie sa retinem ca masura dispunerii suspendarii contractelor individuale de munca pe durata intreruperii temporare a activitatii este o prerogativa a angajatorului, care nu poate fi limitat de sindicat sau de salariati in decizia sa. Dar, asa cum se arata in literatura juridica16 totul este ca “intreruperea temporara a activitatii angajatorului sa intervina in urma unei decizii neechivoce a acestuia, pentru a nu da nastere arbitrariului si pentru ca o astfel de masura sa poata fi cenzurata de instanta judecatoreasca competenta”.
avocatnet.ro explicăm legislația
Cornel Vasile, Consilier juridic
marinamarilena 
gabita2000