Dreptul instantelor de judecata de a reduce clauza penala inserata in contracte

Av. Madalina Tirdei, Societatea Civila de Avocati „Voicu si Filipescu, Departamentul Litigii 

Aplicarea acestor principii nu poate face insa abstractie de imprejurarea ca existenta si libertatea de actiune a fiecaruia sunt strans legate de societatea in care traieste, astfel incat interesele fiecaruia trebuie armonizate cu ale semenilor sai. Ca atare, principiului autonomiei de vointa i-au fost aduse o serie de limitari, ca expresie a vointei legiuitorului de a impune un echilibru intre prestatiile si contraprestatiile - obiect al contractelor incheiate de parti.

Interventia instantelor judecatoresti 

Astfel, s-au impus forma scrisa pentru anumite contracte, precum si unele clauze obligatorii pe care acestea trebuie sa le contina, interdictii de a stipula unele clauze in anumite contracte ori s-au impus unele conditii de forma pentru validitatea acestora. Ca o transpunere in practica i-a fost recunoscuta judecatorului posibilitatea de a interveni in contractele legal incheiate, modificandu-le, suspendandu-le sau limitandu-le. Interventia judecatorului a fost reclamata si sustinuta si de doctrina de specialitate, mai ales in acele cazuri in care se impune redresarea raportului obligatiilor asumate de parti prin incheierea unui contract care, datorita dezechilibrului dintre prestatii intervenit ulterior incheierii sale, poate antrena ruinarea economica a debitorului. Astfel, interventia judecatorului s-a simtit in acele cazuri in care s-a pus problema indexarii valorii creantelor in raport de indicele inflatiei, precum si in cazurile in care s-au solicitat acordarea de penalitati si cumulul dobanzilor comerciale cu penalitatile ori cu altfel de despagubiri.

Considerentele sentintelor 


In aprecierea posibilitatii de a dispune micsorarea clauzei penale datorate de debitor, instantele de judecata au in vedere interpretarea sistematica a dispozitiilor legale prevazute de Codul Civil referitoare la despagubirile ce pot fi acordate creditorului in cazul neexecutarii sau executarii necorespunzatoare de catre debitor a obligatiilor asumate. Totodata, in aprecierea interventiei asupra unei clauze penale in contract, instantele de judecata au in vedere si concordanta aplicarii la cazul concret dedus judecatii a dispozitiilor art. 1087 din Codul Civil, conform carora instantele nu pot cenzura clauza penala, marind-o sau micsorand-o. 

Esential in aprecierea asupra interventiei instantei de judecata prin limitarea sau chiar inlaturarea unei clauze penale inserate in contracte este aplicarea articolului 5 din Codul Civil, potrivit caruia nicio prevedere contractuala nu poate deroga de la ordinea publica si de la bunele moravuri. Practica instantelor de judecata a statuat in mod constant ca interdictia imixtiunii organelor de jurisdictie cu privire la clauzele penale inserate in contracte se refera neindoielnic la acea prevedere care este in conformitate cu legislatia in vigoare. In plus, dispozitiile art. 1070 din Codul Civil prevad posibilitatea reducerii clauzei penale inserate intr-un contract atunci cand obligatia principala a fost executata in parte. 

Clauza penala este definita de Codul Civil (art. 1066) ca fiind „aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unor obligatii, se leaga a da un lucru in caz de neexecutare din parte-i“.
In doctrina, clauza penala a fost definita ca fiind acea conventie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau. Clauza penala fiind o conventie accesorie, urmeaza soarta juridica a obligatiei principale, potrivit principiului accesorium sequitur principale. Daca aceasta se stinge sau e nula, acelasi lucru se intampla si cu clauza penala; daca insa clauza penala este nula, ea nu va influenta in niciun mod obligatia principala.
Clauza penala nu se cumuleaza cu executarea obligatiei principale, ea avand un caracter alternativ, astfel ca, in principiu, executarea obligatiei principale nu se poate cumula cu cea prevazuta in clauza penala, exceptie facand doar daunele moratorii pentru intarziere la executarea obligatiei.
In cazul obligatiilor de a da o suma de bani, daunele-interese nu pot fi concepute in principiu decat sub forma daunelor moratorii. Neexecutarea unei obligatii de a da o suma de bani nu poate da nastere, in principiu, la daune compensatorii, deoarece acestea s-ar identifica cu insusi obiectul obligatiei principale, care poate fi executata in natura. 

In dreptul comercial, clauza penala se cumuleaza cu executarea contractului (cand, bineinteles, aceasta este posibila), spre deosebire de dreptul civil, cand debitorul nu poate cere penalitatea si executarea obligatiei principale, cu exceptia daunelor moratorii.
Daca debitorul nu-si executa obligatia asumata, creditorul este indreptatit sa obtina daunele preva-zute in clauza penala, nefiind nevoie ca acesta sa dovedeasca intinderea prejudiciului.
In contractele incheiate, partile pot prevedea ca, in cazul neindeplinirii pana la scadenta sau pana la un alt termen convenit a obligatiilor efectuarii tuturor platilor la data scadentei, debitorii sa plateasca, in afara sumei datorate, penalitati pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu prima zi lucratoare dupa data scadentei.
In materie comerciala, in afara acestor penalitati contractuale, pentru compensarea prejudiciului suferit de catre creditor ca urmare a indeplinirii cu intarziere sau a neindeplinirii obligatiilor asumate de debitor, se pot include si daune-interese pentru neexecutarea totala sau partiala a contractului, sub forma daunelor moratorii (de intarziere) sau a celor compensatorii.
Atat in materie comerciala, cat si in cea civila, cuantumul clauzei penale poate depasi cuantumul dobanzii legale doar daca exista prevederi speciale legale. Cadrul legal in aceasta materie il constituie dispozitiile art. 3 ale Legii 469/2002, care prevad ca „totalul penalitatilor pentru intarziere in decontare nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul“. 

In practica judiciara s-a pus problema posibilitatii reducerii penalitatilor prevazute in contracte cand acestea au un caracter excesiv.
Prin sentintele 89/1998, 158/ 1999 ale Curtii de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si hotararile 80 si 83/2000 ale Comisiei de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Cluj, s-a admis posibilitatea ca instanta sa micsoreze cuantumul clauzei penale atunci cand aceasta este abuziva.
In motivarea acestor hotarari, s-a aratat ca dispozitia art. 1087 C. civ., care consacra ireductibilitatea clauzei penale, trebuie raportate obligatoriu la prevederile art. 5 C. civ. in sensul ca nicio prevedere contractuala nu poate deroga de la ordinea publica si bunele moravuri, iar contractul nu poate fi transformat prin clauze abuzive intr-un instrument de imbogatire fara just temei a unei parti in dauna celeilalte parti. Totodata, s-a mai precizat ca „nivelul clauzei penale trebuie sa aiba o limita obisnuita si rezonabila, in sensul de a determina doar cuantumul daunelor-interese rezultate din executarea obligatiilor asumate, in acest context tribunalul arbitral, avand posibilitatea de a verifica cuantumul clauzei penale si constatand ca aceasta este excesiva, o poate diminua“. 

De altfel, art. 1026 alin. 2 din proiectul noului Cod Civil prevede ca „instanta poate reduce clauza penala atunci cand aceasta este vadit disproportionata fata de prejudiciul ce poate fi prevazut la data incheierii contractului. Prin efectul reducerii, cuantumul clauzei penale nu poate, in niciun caz, sa ajunga la nivelul prejudiciului suferit de creditor“.

Dreptul instantei de a reduce clauzele penale calificate drept abuzive 


Este situatia acelor clauze impuse prin asa-numitele „contracte de adeziune“, ce cuprind clauze contractuale ce nu au fost negociate direct cu consumatorul.
Dreptul instantei de a reduce clauzele penale pe care le considera abuzive nu incalca principiul autonomiei de vointa a partilor in incheierea de conventii, ci tine cont de imprejurarea ca limitarea clauzei penale este, fara indoiala, in consonanta cu reglementarile actuale existente pe plan european, care pun in valoare semnificatia clauzei penale; in acest sens, sunt dispozitiile art. 1231 din Codul Civil francez, legile franceze din 10 ianuarie 1978 - „Legea relativa la formatia si protectia consumatorilor in domeniul catorva operatiuni de credit“ si „Legea privind protectia consumatorilor de produse si servicii“ -, Conventia Benelux privitoare la clauza penala adoptata la Haga la 26 noiembrie 1975, Rezolutia Consiliului Europei relativa la clauzele penale in dreptul civil, adoptata in 1976 de catre Consiliul Europei. 

Solutia europeana privind posibilitatea reducerii penalitatilor de catre judecator chiar pana la valoarea totala a debitului principal apare rezonabila si se intemeiaza atat pe principiul imbogatirii fara justa cauza, cat si pe corecta aplicare a legii civile, in contextul dreptului comunitar aplicabil.
In dreptul intern, legislatia aplicabila stabileste drept clauza abuziva acea clauza care nu a fost negociata direct cu consumatorul si care, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Sediul materiei care reglementeaza aceste raporturi este reprezentat de Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori. Sunt calificate drept abuzive acele clauze care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Astfel, facand aplicarea dispozitiilor Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, instanta de judecata are posibilitatea de a califica o clauza inserata intr-un contract ca fiind abuziva, intrucat creeaza prin ea insasi un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, instanta putand sa constate nulitatea absoluta a contractului, partial, si sa dispuna inlaturarea unei astfel de clauze din contract.