Directiva privind practicile comerciale neloiale

"Directiva privind practicile comerciale neloiale"

(Text cu relevanta pentru SEE) 

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 95,
avand in vedere propunerea Comisiei,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [1],
hotarand in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 251 din tratat [2],
intrucat: 

(1) In conformitate cu articolul 153 alineatul (1) si alineatul (3) litera (a) din tratat, Comunitatea trebuie sa contribuie la atingerea unui nivel inalt de protectie a consumatorilor prin masurile pe care le adopta in temeiul articolului 95 din tratat. 

(2) In conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din tratat, piata interna cuprinde o zona fara frontiere interne in care se asigura libera circulatie a marfurilor si serviciilor si libertatea de stabilire. Dezvoltarea practicilor comerciale loiale in cadrul zonei fara frontiere interne este vitala pentru a favoriza dezvoltarea activitatilor transfrontaliere. 

(3) Legislatiile statelor membre in legatura cu practicile comerciale neloiale prezinta diferente semnificative care pot genera denaturarea concurentei si obstacole in calea bunei functionari a pietei interne. In domeniul publicitatii, Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 de apropiere a actelor cu putere de lege si a actelor administrative din statele membre cu privire la publicitatea inselatoare si comparativa [3] stabileste criteriile minime de armonizare a legislatiei privind publicitatea inselatoare, dar nu impiedica statele membre sa mentina sau sa adopte masuri care sa asigure o protectie mai extinsa a consumatorilor. In consecinta, dispozitiile statelor membre privind publicitatea inselatoare prezinta divergente considerabile. 

(4) Aceste disparitati creeaza ambiguitate in ceea ce priveste normele de drept intern care se aplica practicilor comerciale neloiale ce aduc atingere intereselor economice ale consumatorilor si creeaza multe bariere care afecteaza intreprinderile si consumatorii. Aceste bariere maresc costul suportat de intreprinderi in exercitarea libertatilor existente pe piata interna, in special in cazul in care intreprinderile doresc sa se angajeze in comertul transfrontalier, sa lanseze campanii publicitare si promotii. De asemenea, astfel de bariere determina nesiguranta consumatorilor cu privire la drepturile lor si le submineaza increderea in piata interna. 

(5) In absenta unor norme uniforme la nivel comunitar, obstacolele in calea liberei circulatii transfrontaliere a serviciilor si marfurilor sau a libertatii de stabilire ar putea fi justificate, in lumina jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, atata timp cat incearca sa protejeze obiectivele de interes public recunoscute si sunt proportionale cu respectivele obiective. Avand in vedere obiectivele comunitare, prevazute de dispozitiile tratatului si in legislatia comunitara secundara privind libertatea de circulatie si in conformitate cu politica Comisiei privind comunicarea comerciala, precizata in Comunicarea Comisiei intitulata "Urmare la Cartea Verde privind comunicarea comerciala pe piata interna", aceste obstacole ar trebui eliminate. Aceste obstacole pot fi eliminate numai prin stabilirea unor norme uniforme la nivel comunitar, care sa asigure un nivel ridicat de protectie a consumatorilor, si prin clarificarea anumitor notiuni juridice, in masura in care sunt necesare pentru buna functionare a pietei interne si pentru a asigura securitatea juridica. 

(6) In consecinta, prezenta directiva are ca obiectiv apropierea legislatiilor statelor membre privind practicile comerciale neloiale, inclusiv publicitatea neloiala, care dauneaza direct intereselor economice ale consumatorilor si, prin urmare, dauneaza indirect intereselor economice ale concurentilor legitimi. In conformitate cu principiul proportionalitatii, prezenta directiva protejeaza consumatorii de consecintele unor asemenea practici comerciale neloiale, in cazul in care sunt semnificative, dar recunoaste ca, in unele cazuri, impactul asupra consumatorilor poate fi neglijabil. Prezenta directiva nu reglementeaza si nu aduce atingere legislatiile interne privind practicile comerciale neloiale care dauneaza doar intereselor economice ale concurentilor sau care au legatura cu o tranzactie intre comercianti; pentru a tine seama pe deplin de principiul subsidiaritatii, statele membre vor pastra, daca doresc acest lucru, posibilitatea de a reglementa astfel de practici, in conformitate cu dispozitiile legislatiei comunitare. Prezenta directiva nu reglementeaza si nu aduce atingere dispozitiile Directivei 84/450/CEE privind publicitatea inselatoare pentru intreprinderi, insa nu pentru consumatori, precum si publicitatea comparativa. De asemenea, prezenta directiva nu afecteaza practicile publicitare si comerciale admise, cum ar fi introducerea legitima pe piata a produsului, diferentierea marcilor sau stimulentele oferite consumatorilor, care pot afecta in mod considerabil perceptiile consumatorilor cu privire la un anumit produs si le pot influenta comportamentele, fara a le afecta capacitatea de a lua o decizie in cunostinta de cauza. 

(7) Prezenta directiva reglementeaza practicile comerciale cu scopul direct de influentare a deciziilor comerciale ale consumatorilor in legatura cu produsele. Prezenta directiva nu se aplica in cazul practicilor comerciale puse in aplicare in primul rand in alte scopuri, inclusiv, de exemplu, comunicarea comerciala destinata investitorilor, precum rapoartele anuale si publicatiile promotionale ale intreprinderilor. Prezenta directiva nu se adreseaza cerintelor legale privind bunul-gust si decenta, care variaza foarte mult intre statele membre. Practicile comerciale precum, de exemplu, campania de publicitate directa pe strada, pot fi neavenite in anumite state membre, din motive culturale. Statele membre ar trebui, in consecinta, sa aiba posibilitatea de a interzice in continuare anumite practici comerciale pe teritoriul lor, in conformitate cu dispozitiile legislatiei comunitare, din motive de bun-gust si decenta, chiar si in cazul in care aceste practici nu limiteaza libertatea consumatorilor de a alege. Ar trebui sa se tina seama de contextul cazului individual in cauza atunci cand se aplica prezenta directiva, in special clauzele generale. 

(8) Prezenta directiva protejeaza in mod direct interesele economice ale consumatorilor impotriva practicilor comerciale neloiale ale intreprinderilor fata de consumatori. Astfel, directiva protejeaza in mod indirect si intreprinderile legitime impotriva concurentilor care nu respecta regulile stabilite de aceasta, oferind astfel garantia unei concurente loiale in domeniile pe care le coordoneaza. Se intelege de la sine ca exista alte practici comerciale care, desi nu aduc prejudicii consumatorilor, pot afecta concurentii si clientii intreprinderilor. Comisia ar trebui sa examineze cu atentie nevoia de actiune comunitara in domeniul concurentei neloiale dincolo de sfera de aplicare a prezentei directive si, daca este necesar, sa faca o propunere legislativa pentru a reglementa celelalte forme de concurenta neloiala. 

(9) Prezenta directiva nu aduce atingere actiunilor individuale ale celor care au fost afectati de o practica comerciala neloiala. Ea 
se aplica, de asemenea, fara a aduce atingere normelor comunitare si de drept intern privind dreptul contractual, drepturile de proprietate intelectuala, aspecte privind sanatatea si siguranta produselor, conditiile de stabilire si masurile de autorizare, inclusiv acele norme care, in conformitate cu dispozitiile legislatiei comunitare, au legatura cu activitatile legate de jocurile de noroc si normelor comunitare in domeniul concurentei si dispozitiilor de drept intern de punere in aplicare. Statele membre vor putea astfel sa mentina sau sa instituie restrictii sau interdictii ale practicilor comerciale din motive de protectie a sanatatii si sigurantei consumatorilor pe teritoriul lor, indiferent unde se situeaza sediul social al comerciantului, de exemplu in legatura cu alcoolul, tutunul sau produsele farmaceutice. Serviciile financiare si bunurile imobile, date fiind complexitatea si riscurile serioase care le caracterizeaza, trebuie sa faca obiectul unor cerinte detaliate, inclusiv al unor obligatii pozitive pe care comerciantii trebuie sa le respecte. Din acest motiv, in domeniul serviciilor financiare si al bunurilor imobile, prezenta directiva nu aduce atingere dreptului statelor membre de a continua eforturile peste nivelul dispozitiilor prezentei directive in scopul de a proteja interesele economice ale consumatorilor. Nu este oportun ca prezenta directiva sa reglementeze certificarea si indicarea standardului de finete pentru articolele din metale pretioase. 

(10) Este necesar ca relatia dintre prezenta directiva si legislatia comunitara existenta sa fie coerenta, in special in cazul in care unor sectoare specifice li se aplica dispozitii detaliate privind practicile comerciale neloiale. In consecinta, prezenta directiva modifica Directiva 84/450/CEE, Directiva 97/7/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 20 mai 1997 privind protectia consumatorilor cu privire la contractele la distanta [4], Directiva 98/27/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 mai 1998 privind actiunile in incetare in ceea ce priveste protectia intereselor consumatorilor [5] si Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanta a serviciilor financiare de consum [6]. In consecinta, prezenta directiva nu se aplica decat in cazul in care nu exista dispozitii comunitare speciale care sa reglementeze aspecte particulare ale practicilor comerciale neloiale, precum cerintele privind informatiile sau normele ce reglementeaza modul in care datele sunt prezentate consumatorilor. Directiva asigura protectia consumatorilor in cazul in care nu exista nicio legislatie sectoriala speciala la nivel comunitar si interzice comerciantilor sa creeze o impresie falsa cu privire la natura produselor. Acest lucru este deosebit de important in cazul produselor complexe cu grad de risc ridicat pentru consumatori, precum anumite produse care au legatura cu serviciile financiare. Prezenta directiva completeaza, in consecinta, acquis-ul comunitar care se aplica practicilor comerciale ce aduc prejudicii intereselor economice ale consumatorilor. 

(11) Nivelul crescut al convergentei realizate prin apropierea dispozitiilor de drept intern in baza prezentei directive creeaza un nivel comun ridicat de protectie a consumatorilor. Prezenta directiva stabileste o interdictie generala unica a practicilor comerciale neloiale care denatureaza comportamentul economic al consumatorilor. De asemenea, directiva stabileste norme privind practicile comerciale agresive, care nu sunt reglementate in prezent la nivel comunitar. 

(12) Armonizarea va creste in mod semnificativ securitatea juridica, atat pentru consumatori, cat si pentru comercianti. Consumatorii si comerciantii vor putea, astfel, sa se sprijine pe un cadru de reglementare unic, bazat pe concepte juridice clar definite, care sa reglementeze toate aspectele practicilor comerciale neloiale in cadrul Uniunii Europene. In consecinta, se vor elimina barierele care isi au originea in fragmentarea normelor privind practicile comerciale neloiale care dauneaza intereselor economice ale consumatorilor si va fi posibila realizarea pietei interne in acest domeniu. 

(13) Pentru a realiza obiectivele Comunitatii prin eliminarea barierelor de pe piata interna, este necesar sa se inlocuiasca clauzele generale si principiile juridice divergente existente ale statelor membre. Astfel, interdictia generala comuna si unica instituita de prezenta directiva reglementeaza practicile comerciale neloiale ce denatureaza comportamentul economic al consumatorilor. Pentru a consolida increderea consumatorilor, interdictia generala ar trebui sa se aplice si in cazul practicilor comerciale neloiale utilizate in afara oricaror relatii contractuale intre comerciant si consumator sau dupa incheierea unui contract si pe perioada de valabilitate a acestuia. Interdictia generala este elaborata pe baza normelor privind doua tipuri de practici comerciale care sunt de departe cele mai comune, anume practicile comerciale inselatoare si practicile comerciale agresive. 

(14) Este de dorit ca definitia practicilor comerciale inselatoare sa includa practicile, inclusiv publicitatea inselatoare, care induc in eroare consumatorii si ii impiedica sa faca o alegere in cunostinta de cauza, deci eficienta. In conformitate cu legislatia si practicile statelor membre privind publicitatea inselatoare, prezenta directiva imparte practicile inselatoare in actiuni inselatoare si omisiuni inselatoare. In ceea ce priveste omisiunile, prezenta directiva enumera un numar limitat de informatii-cheie de care consumatorul are nevoie pentru a lua o decizie comerciala in cunostinta de cauza. Informatiile respective nu trebuie dezvaluita in toate reclamele, ci numai in cazul in care comerciantul face o invitatie de a cumpara, un concept pe care prezenta directiva il defineste in mod clar. Abordarea adoptata in prezenta directiva pentru o armonizare completa nu exclude posibilitatea ca statele membre sa specifice in legislatia lor interna principalele caracteristici ale produselor specifice, de exemplu obiectele de colectie sau aparatura electrocasnica, a caror omisiune ar fi semnificativa atunci cand se face o invitatie de a cumpara. Scopul prezentei directive nu este reducerea optiunilor consumatorilor prin interzicerea promovarii produselor similare altor produse, cu conditia ca aceasta similitudine sa nu determine confuzie in randul consumatorilor cu privire la originea comerciala a produsului si, in consecinta, sa nu fie inselatoare. Prezenta directiva nu ar trebui sa aduca atingere legislatiei comunitare existente care acorda in mod expres statelor membre mai multe optiuni de reglementare pentru protectia consumatorilor in domeniul practicilor comerciale. In special, prezenta directiva ar trebui sa nu aduca atingere articolului 13 alineatul (3) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale si protejarea vietii private in sectorul comunicatiilor publice [7]. 

(15) In cazul in care legislatia comunitara stabileste cerinte in materie de informatii aplicabile in publicitate, comunicarea comerciala si comercializare, informatiile respective se considera semnificative in conformitate cu prezenta directiva. Statele membre vor putea mentine sau institui cerinte in materie de informatii privind dreptul contractual si care au implicatii de drept contractual in cazul in care aceasta posibilitate este prevazuta de clauzele minime din instrumentele de legislatie comunitara existente. O lista neexhaustiva a acestor cerinte de informatii din acquis este cuprinsa in anexa II. Data fiind completa armonizare introdusa de prezenta directiva, numai informatiile cerute in baza legislatiei comunitare se considera semnificative in sensul articolului 7 alineatul (5). In cazul in care statele membre au introdus cerinte in materie de informatii peste nivelul celor specificate de legislatia comunitara, pe baza clauzelor minime, nerespectarea acestor cerinte nu se va considera omisiune inselatoare in sensul prezentei directive. In mod contrar, statele membre vor putea, in cazul in care clauzele minime din legislatia comunitara permit acest lucru, sa mentina sau sa instituie dispozitii mai stricte, in conformitate cu legislatia comunitara pentru a asigura un nivel mai ridicat de protectie a drepturilor contractuale individuale ale consumatorilor. 

(16) Dispozitiile privind practicile comerciale agresive ar trebui sa reglementeze practicile care afecteaza semnificativ libertatea de a alege a consumatorilor. Acestea sunt practicile care folosesc hartuirea, constrangerea, inclusiv prin forta fizica, sau influenta nejustificata. 

(17) Este recomandabil ca practicile comerciale neloiale in toate situatiile sa fie identificate pentru a asigura o securitate juridica mai mare. In consecinta, anexa I cuprinde lista completa a tuturor practicilor de acest fel. Acestea sunt singurele practici comerciale care pot fi considerate neloiale fara o evaluare de la caz la caz in conformitate cu dispozitiile articolelor 5-9. Lista poate fi modificata numai prin revizuirea directivei. 

(18) Este oportuna protejarea tuturor consumatorilor impotriva practicilor comerciale neloiale. Cu toate acestea, Curtea de Justitie a estimat, atunci cand a hotarat cu privire la aspectele legate de publicitate dupa transpunerea Directivei 84/450/CEE, ca este necesar sa se examineze efectele lor asupra unui consumator tipic fictiv. In conformitate cu principiul proportionalitatii si pentru a permite aplicarea efectiva a masurilor de protectie care decurg din acesta, directiva ia ca si criteriu de evaluare consumatorul mediu, care este suficient de bine informat si de atent, tinand seama de factori sociali, culturali si lingvistici, conform interpretarii Curtii de Justitie, dar contine si dispozitii care au ca scop prevenirea exploatarii consumatorilor ale caror caracteristici le confera o vulnerabilitate sporita la practicile comerciale neloiale. In cazul in care o practica comerciala se adreseaza doar unui anumit grup de consumatori, cum sunt copiii, este oportun ca impactul acesteia sa fie evaluat din perspectiva membrului mediu al grupului. In consecinta, este oportun sa se includa in lista practicilor neloiale in toate situatiile o dispozitie care, fara sa impuna o interzicere totala a publicitatii adresate copiilor, sa ii protejeze impotriva indemnurilor directe de a cumpara. Notiunea de consumator mediu nu este o notiune statistica. Instantele judecatoresti si autoritatile nationale vor trebui sa isi exercite propria capacitate de a judeca, avand in vedere jurisprudenta Curtii de Justitie, pentru a stabili reactia tipica a consumatorului mediu intr-o situatie data. 

(19) In cazul in care anumite caracteristici, cum sunt varsta, infirmitatea fizica sau mintala sau credulitatea fac consumatorii deosebit de vulnerabili in fata unei practici comerciale sau a produsului aferent sau in cazul in care comportamentul economic al acestui singur grup de consumatori poate fi denaturat de aceasta practica intr-o modalitate pe care comerciantul o poate prevedea in mod rezonabil, este recomandabil ca acest grup sa fie protejat in mod corespunzator prin evaluarea practicii din perspectiva membrului mediu al grupului respectiv. 

(20) Este recomandabil sa se asigure un rol codurilor de conduita, care sa permita aplicarea principiilor prezentei directive in mod eficient de catre comercianti in domeniile economice specifice. In sectoarele in care exista constrangeri specifice care reglementeaza comportamentul comerciantilor, este oportun ca acestea sa fie luate in considerare, de asemenea, in vederea cerintelor in materie de diligenta profesionala in sectorul respectiv. Controlul exercitat de responsabilii de coduri la nivel national sau comunitar pentru a elimina practicile comerciale neloiale poate evita recurgerea la o actiune administrativa sau judiciara si, in consecinta, ar trebui incurajat. In vederea asigurarii unui nivel ridicat de protectie a consumatorilor, organizatiile de consumatori ar putea fi informate si implicate in elaborarea codurilor de conduita. 

(21) Persoanele sau organizatiile despre care se considera, in baza legislatiei interne, ca ar avea un interes legitim cu privire la acest subiect trebuie sa aiba la dispozitie cai de atac pentru a intreprinde o actiune impotriva practicilor comerciale neloiale, fie in fata unei instante judecatoresti, fie a unei autoritati administrative care are competenta de a decide in cazul reclamatiilor sau de a initia procedurile judiciare corespunzatoare. Desi consistenta cazului prezentat trebuie stabilita de legislatia interna, este oportun ca instantele judecatoresti si autoritatile administrative sa aiba autoritatea de a solicita comerciantilor sa furnizeze dovezi privind exactitatea afirmatiilor de reale. 

(22) Este necesar ca statele membre sa stabileasca sanctiunile aplicabile pentru incalcarea dispozitiilor prezentei directive si sa asigure punerea in aplicare a acestora. Sanctiunile trebuie sa fie eficiente, proportionale si cu efect de descurajare. 

(23) Intrucat obiectivele prezentei directive, anume eliminarea barierelor din calea functionarii pietei interne reprezentate de legislatia interna privind practicile comerciale neloiale si asigurarea unui nivel comun ridicat de protectie a consumatorilor prin apropierea actelor cu putere de lege si a actelor administrative ale statelor membre privind practicile comerciale neloiale, nu pot fi indeplinite in mod satisfacator de statele membre si, in consecinta, pot fi indeplinite in conditii mult mai bune la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii prevazut la articolul 5 din tratat. In conformitate cu principiul proportionalitatii prevazut la articolul mentionat, prezenta directiva nu depaseste nivelul masurilor necesare pentru eliminarea barierelor de pe piata interna si pentru realizarea unui nivel comun ridicat de protectie a consumatorilor. 

(24) Este oportun sa se revizuiasca prezenta directiva pentru a garanta luarea in discutie a barierelor de pe piata interna si realizarea unui nivel ridicat de protectie a consumatorilor. Revizuirea ar putea duce la o propunere din partea Comisiei de modificare a prezentei directive, ceea ce poate implica o prelungire limitata a derogarii prevazute la articolul 3 alineatul (5) si/sau o modificare in cadrul altor legislatii de protectie a consumatorilor care sa reflecte angajamentul asumat de Comisie in cadrul strategiei sale pentru politica fata de consumatori de a revizui acquis-ul existent pentru a realiza un nivel comun ridicat de protectie a consumatorilor. 

(25) Prezenta directiva respecta drepturile fundamentale si principiile recunoscute in special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, 

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA: 

CAPITOLUL 1
DISPOZITII GENERALE 

Articolul 1
Obiectiv 
Obiectivul prezentei directive este de a contribui la buna functionare a pietei interne si de a realiza un nivel ridicat de protectie a consumatorilor prin apropierea actelor cu putere de lege si a actelor administrative ale statelor membre privind practicile comerciale neloiale care aduc atingere intereselor economice ale consumatorilor. 

Articolul 2
Definitii 
In sensul prezentei directive:
(a) "consumator" inseamna orice persoana fizica ce actioneaza, in legatura cu practicile comerciale reglementate de prezenta directiva, in scopuri care nu se incadreaza in activitatea sa comerciala, industriala, artizanala sau liberala;
(b) "comerciant" inseamna orice persoana fizica sau juridica ce actioneaza, in legatura cu practicile comerciale reglementate de prezenta directiva, in scopuri care se incadreaza in activitatea sa comerciala, industriala, artizanala sau liberala si orice persoana care actioneaza in numele sau in beneficiul unui comerciant;
(c) "produs" inseamna orice bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi si obligatii;
(d) "practici ale intreprinderilor fata de consumatori" (denumite in continuare practici comerciale) inseamna orice actiune, omisiune, comportament, demers sau comunicare comerciala, inclusiv publicitatea si comercializarea, efectuata de un comerciant, in directa legatura cu promovarea, vanzarea sau furnizarea unui produs catre consumatori;
(e) "a denatura in mod semnificativ comportamentul economic al consumatorilor" inseamna a folosi o practica comerciala pentru a afecta apreciabil abilitatea consumatorului de a lua o decizie in cunostinta de cauza, determinandu-l astfel sa ia o decizie comerciala pe care nu ar fi luat-o altfel;
(f) "cod de conduita" inseamna un acord sau un set de reguli ce nu sunt impuse de acte cu putere de lege si acte administrative ale unui stat membru, care defineste comportamentul comerciantilor care isi asuma angajamentul respectarii acestuia in legatura cu una sau mai multe practici comerciale speciale sau cu unul sau mai multe sectoare de activitate;
(g) "responsabil de cod" inseamna orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianti, responsabila pentru formularea si revizuirea unui cod de conduita si/sau pentru monitorizarea respectarii respectivului cod de catre cei care si-au asumat obligatia respectarii acestuia;
(h) "diligenta profesionala" inseamna nivelul de competenta specializata si de consideratie pe care comerciantul poate sa il exercite in mod rezonabil fata consumatori, in conformitate cu practica comerciala loiala si/sau principiul general al bunei-credinte in domeniul de activitate al comerciantului;
(i) "invitatie de a cumpara" inseamna o comunicare comerciala care arata caracteristicile unui produs si pretul intr-o maniera corespunzatoare mijloacelor de comunicare comerciala folosite si care il determina pe consumator sa cumpere un produs;
(j) "influenta nejustificata" inseamna exploatarea unei pozitii de putere in raport cu consumatorul pentru a aplica o presiune asupra acestuia, chiar si fara a recurge la forta fizica sau a ameninta cu aceasta, intr-o maniera care reduce semnificativ abilitatea consumatorului de a lua o decizie in cunostinta de cauza;
(k) "decizie comerciala" inseamna orice decizie luata de un consumator cu privire la oportunitatea, modalitatile si conditiile cu privire la cumpararea unui produs, efectuarea unei plati integrale sau partiale pentru un produs, pastrarea sau renuntarea la un produs sau exercitarea unui drept contractual in raport cu produsul; o astfel de decizie determina consumatorul sa actioneze sau nu;
(l) "profesie reglementata" inseamna o activitate profesionala sau un grup de activitati profesionale in legatura cu care exista acte cu putere de lege si acte administrative privind detinerea unor calificari profesionale determinate care reglementeaza accesul, desfasurarea sau una din modalitatile de exercitare ale acestor activitati. 

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.

#PAGEBREAK#
Articolul 3
Domeniul de aplicare 

(1) Prezenta directiva se aplica practicilor comerciale neloiale ale intreprinderilor fata de consumatori definite la articolul 5 inainte, in timpul si dupa o tranzactie comerciala in legatura cu un produs.
(2) Prezenta directiva nu aduce atingere dreptului contractual si nici, in special, normelor privind valabilitatea, formarea profesionala sau efectele contractelor.
(3) Prezenta directiva nu aduce atingere dispozitilor comunitare sau de drept intern in legatura cu sanatatea si siguranta produselor.
(4) In cazul in care dispozitiile prezentei directive si alte norme comunitare care reglementeaza aspecte specifice ale practicilor comerciale neloiale sunt in conflict, normele comunitare prevaleaza si se aplica respectivelor aspecte specifice.
(5) Pentru o perioada de sase ani incepand de la 12 iunie 2007, statele membre pot continua sa aplice dispozitii de drept intern, a caror apropiere este reglementata de prezenta directiva, mai restrictive sau mai riguroase decat dispozitiile prezentei directive si care pun in aplicare directive ce contin clauze de armonizare minime. Aceste masuri trebuie sa fie esentiale pentru a garanta protectia adecvata a consumatorilor impotriva practicilor comerciale neloiale si trebuie sa fie proportionale cu obiectivul a carui realizare se doreste. Revizuirea mentionata la articolul 18 poate sa includa, dupa caz, o propunere de prelungire a acestei derogari pe o perioada limitata.
(6) Statele membre adreseaza de indata o notificare Comisiei cu privire la dispozitiile de drept intern aplicate in conformitate cu alineatul (5).
(7) Prezenta directiva nu aduce atingere normelor ce reglementeaza competenta instantelor judecatoresti.
(8) Prezenta directiva nu aduce atingere conditiilor de stabilire sau masurilor de autorizare sau codurilor de conduita deontologica sau altor dispozitii speciale privind profesiile reglementate pe care statele membre le pot impune comerciantilor, in conformitate cu legislatia comunitara, pentru a garanta faptul ca acestia indeplinesc un nivel ridicat de integritate.
(9) In legatura cu "serviciile financiare" in sensul Directivei 2002/65/CE si bunurile imobile, statele membre pot impune cerinte mai restrictive sau mai riguroase decat cele prevazute de prezenta directiva in domeniul in care aceasta din urma are ca obiect apropierea dispozitiilor in vigoare.
(10) Prezenta directiva nu vizeaza aplicarea actelor cu putere de lege si a actelor administrative din statele membre in materie de certificare si indicare a standardului de finete a articolelor din metale pretioase.
Articolul 4
Piata interna
Statele membre nu limiteaza libertatea de a presta servicii, nici nu limiteaza libera circulatie a marfurilor din motive care se incadreaza in domeniul in care prezenta directiva vizeaza apropierea dispozitiilor in vigoare. 

CAPITOLUL 2
PRACTICI COMERCIALE NELOIALE 

Articolul 5
Interzicerea practicilor comerciale neloiale 

(1) Se interzic practicile comerciale neloiale.
(2) O practica comerciale este neloiala in cazul in care:
(a) este contrara cerintelor diligentei profesionale
si
(b) denatureaza sau poate denatura semnificativ comportamentul economic cu privire la un produs al consumatorului mediu la care ajunge sau caruia ii este adresat sau al membrului mediu al unui grup in cazul in care o practica comerciala este orientata catre un grup particular de consumatori.
(3) Practicile comerciale care pot denatura semnificativ comportamentul economic al unui grup de consumatori identificabil in mod clar deoarece acestia sunt deosebit de vulnerabili la practica utilizata sau la produsul aferent datorita unei infirmitati mintale sau fizice, varstei sau credulitatii, intr-o situatie pe care comerciantul o poate anticipa cu usurinta, se evalueaza din perspectiva membrului mediu al grupului. Aceasta dispozitie nu aduce atingere practicii publicitare curente si legitime care consta din formularea unor afirmatii exagerate sau care nu trebuie intelese in sens literal.
(4) Sunt neloiale in special practicile comerciale care:
(a) sunt inselatoare in sensul articolelor 6 si 7
sau
(b) sunt agresive in sensul articolelor 8 si 9.
(5) Anexa I contine lista practicilor comerciale considerate neloiale in orice situatie. Lista unica se aplica in toate statele membre si poate fi modificata numai prin revizuirea prezentei directive. 

Sectiunea 1
Practici comerciale inselatoare 

Articolul 6
Actiuni inselatoare 
(1) O practica comerciala se considera inselatoare in cazul in care contine informatii false si, in consecinta, este mincinoasa sau, in orice alt fel, inclusiv prin prezentarea generala, induce sau poate induce in eroare consumatorul mediu, chiar daca informatia este corecta in fapt, cu privire la unul sau mai multe dintre urmatoarele elemente si, in oricare dintre situatii, determina sau poate determina o decizie comerciala pe care consumatorul nu ar fi luat-o in alta situatie:
(a) existenta sau natura produsului;
(b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi disponibilitatea, avantajele, riscurile, executia, compozitia, accesoriile, asistenta post-vanzare a consumatorilor, solutionarea reclamatiilor, metoda si data fabricatiei sau furnizarii, livrarea, adecvarea pentru utilizarea preconizata, utilizarea, cantitatea, specificatiile, originea geografica sau comerciala sau rezultatele care pot fi asteptate in urma utilizarii sau rezultatele si caracteristicile esentiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;
(c) amploarea implicarii comerciantului, motivatia practicii comerciale si natura procesului de vanzare, orice afirmatie sau simbol care sugereaza sponsorizarea sau sprijinul direct sau indirect acordat comerciantului sau produsului;
(d) pretul sau modalitatea de calcul a pretului sau existenta unui avantaj specific in ceea ce priveste pretul;
(e) necesitatea unui serviciu, a unei piese, inlocuiri sau reparatii;
(f) natura, calitatile si drepturile comerciantului sau ale reprezentantului sau, precum identitatea si patrimoniul, calificarile, statutul, aprobarea, afilierea sau relatiile sale si drepturile de proprietate industriala, comerciala sau intelectuala sau premiile si distinctiile sale;
(g) drepturile consumatorilor, inclusiv dreptul de inlocuire sau de rambursare in conformitate cu prevederile Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vanzarii de bunuri de consum si garantiile conexe [8] sau riscurile pe care le poate intampina.
(2) De asemenea, se considera ca o practica comerciala este inselatoare in cazul in care, analizand faptele, tinand seama de toate caracteristicile si circumstantele, aceasta determina sau poate determina consumatorul mediu sa ia o decizie comerciala pe care nu ar fi luat-o in alta situatie si in cazul in care implica:
(a) orice activitate de comercializare a unui produs, inclusiv publicitatea comparativa, care creeaza confuzie cu produse, marci comerciale, denumiri comerciale sau alte semne distinctive ale unui concurent;
(b) nerespectarea de catre comerciant a angajamentelor din codul de conduita pe care comerciantul s-a angajat sa il respecte, cu conditia ca:
(i) angajamentul sa nu fie o simpla afirmatie, ci o obligatie asumata in mod ferm si care poate fi verificata
si
(ii) comerciantul sa indice in cadrul unei practici comerciale ca respecta codul respectiv. 

Articolul 7
Omisiuni inselatoare 
(1) O practica comerciala se considera inselatoare in cazul in care, analizand faptele si tinand seama de toate caracteristicile si circumstantele, precum si de limitele proprii mediului de comunicare utilizat, omite o informatie semnificativa de care consumatorul mediu are nevoie in contextul respectiv pentru a lua o decizie comerciala in cunostinta de cauza si care, in consecinta, determina sau poate determina consumatorul mediu sa ia o decizie comerciala pe care nu ar fi luat-o in alte imprejurari.
(2) De asemenea, o practica comerciala se considera omisiune inselatoare in cazul in care, tinand seama de toate aspectele descrise la alineatul (1), un comerciant disimuleaza o informatie semnificativa prevazuta la alineatul respectiv sau o furnizeaza intr-o maniera neclara, neinteligibila, ambigua sau nepotrivita sau daca nu isi declara intentia comerciala adevarata in cazul in care aceasta nu reiese deja din context sau in cazul in care, in orice situatie, aceasta determina sau poate determina consumatorul mediu sa ia o decizie comerciala pe care nu ar fi luat-o in alte imprejurari.
(3) In cazul in care mediul de comunicare folosit pentru practica comerciala respectiva impune limite de spatiu si timp, aceste limite si orice alte masuri luate de comerciant pentru a pune informatia la dispozitia consumatorilor prin alte mijloace se iau in considerare atunci cand se decide daca au fost omise informatii.
(4) In cazul unei invitatii de a cumpara, urmatoarele informatii se considera semnificative, in cazul in care nu reies deja din context:
(a) principalele caracteristici ale produselor, in mod corespunzator cu mediul de comunicare utilizat si cu produsul in cauza;
(b) adresa geografica si identitatea comerciantului, precum sediul social si, dupa caz, adresa geografica si identitatea comerciantului in numele caruia actioneaza;
(c) pretul cu toate taxele incluse sau, in cazul in care pretul nu poate fi calculat in avans in mod satisfacator data fiind natura produsului, modalitatea de calcul al pretului si, dupa caz, toate costurile suplimentare de transport, de livrare sau cheltuielile postale sau, in cazul in care acestea nu pot fi calculate in avans in mod satisfacator, mentionarea faptului ca aceste costuri ar putea fi suportate de consumator;
(d) modalitatile de plata, livrare, executare si solutionare a reclamatiilor, in cazul in care difera de conditiile de diligenta profesionala;
(e) pentru produsele si tranzactiile care implica dreptul de retractare sau de anulare, existenta unui asemenea drept.
(5) Informatiile prevazute de legislatia comunitara privind comunicarea comerciala, inclusiv publicitatea sau comercializarea, a caror lista incompleta este prevazuta de anexa II, se considera semnificative. 

Sectiunea 2
Practici comerciale agresive 

Articolul 8
Practici comerciale agresive 
O practica comerciala se considera agresiva in cazul in care, analizand faptele si tinand seama de toate caracteristicile si circumstantele, modifica sau poate modifica in mod semnificativ, prin hartuire, constrangere, inclusiv prin forta fizica sau printr-o influenta nejustificata, libertatea de alegere sau conduita a consumatorului mediu si, prin aceasta, il determina sau il poate determina sa ia o decizie comerciala pe care nu ar fi luat-o in alta situatie. 

Articolul 9
Folosirea hartuirii, constrangerii sau a influentei nejustificate 
Atunci cand se determina daca o practica comerciala foloseste hartuirea, constrangerea, inclusiv forta fizica sau influenta nejustificata, se tine seama de:
(a) momentul, locul, natura si persistenta ei;
(b) folosirea de limbaj si comportament amenintator sau nejustificat;
(c) exploatarea de catre comerciant, in cunostinta de cauza, a oricarui eveniment nefast sau a oricarei situatii deosebit de grave care afecteaza modul de a judeca al consumatorilor, pentru a influenta decizia consumatorului cu privire la produs;
(d) orice bariere necontractuale, oneroase sau disproportionate, impuse de comerciant in cazul in care un consumator doreste sa-si exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul de a rezilia un contract sau de a se indrepta spre un alt produs sau comerciant;
(e) orice amenintare de intentare a unei actiuni care nu este posibila din punct de vedere legal. 

CAPITOLUL 3
CODURILE DE CONDUITA 

Articolul 10
Codurile de conduita 
Prezenta directiva nu exclude controlul practicilor comerciale neloiale, pe care statele membre il pot incuraja, efectuat de responsabilii de coduri de conduita sau initierea unui control de catre persoanele sau organizatiile prevazute la articolul 11, in cazul in care procedurile desfasurate de respectivele organisme se situeaza peste nivelul procedurilor judiciare sau administrative prevazute la respectivul articol.
Recurgerea la aceste organisme de control nu este echivalent in nici un caz cu renuntarea la o cale de atac judiciara sau administrativa, in conformitate cu articolul 11. 

CAPITOLUL 4
DISPOZITII FINALE 

Articolul 11
Punerea in aplicare 
(1) Statele membre asigura existenta unor mijloace adecvate si eficiente de combatere a practicilor comerciale neloiale pentru a pune in aplicare respectarea dispozitiilor prezentei directive in interesul consumatorilor.
Aceste mijloace includ dispozitiile legale in baza carora persoanele sau organizatiile care au, in conformitate cu legislatia interna, un interes legitim in combaterea practicilor comerciale neloiale, inclusiv concurentii, pot:
(a) sa intenteze o actiune in instanta impotriva practicilor comerciale neloiale
si/sau
(b) sa aduca practicile comerciale neloiale in atentia unei autoritati administrative competente fie pentru a pronunta o hotarare cu privire la reclamatii, fie pentru a initia procedurile judiciare corespunzatoare.
Fiecare stat membru trebuie sa decida pe care dintre aceste proceduri o va fi retine si daca este oportun sa permita instantelor judecatoresti sau autoritatilor administrative sa recurga in prealabil la alte cai de solutionare a reclamatiilor, inclusiv cele mentionate la articolul 10. Consumatorii trebuie sa aiba acces la aceste mijloace, indiferent daca acestia sunt pe teritoriul statului membru in care se afla sediul comerciantului sau pe teritoriul unui alt stat membru.
Fiecare stat membru trebuie sa decida:
(a) daca respectivele mijloace legale pot fi indreptate separat sau coroborat impotriva unui numar de comercianti din acelasi sector economic
sau
(b) daca respectivele mijloace legale pot fi indreptate impotriva responsabilului unui cod in cazul in care codul relevant promoveaza nerespectarea cerintelor legale.
(2) In cadrul dispoziitilor legale mentionate la alineatul (1), statele membre confera instantelor judecatoresti sau autoritatilor administrative, in cazul in care ele considera ca asemenea masuri sunt necesare, tinand seama de toate interesele implicate si, in special, de interesul public, competentele necesare:
(a) pentru a ordona incetarea sau a institui proceduri legale corespunzatoare pentru un ordin de incetare a practicilor comerciale neloiale
sau
(b) in cazul in care practica comerciala neloiala nu a fost inca aplicata dar este iminenta, pentru a ordona interzicerea practicii sau a institui procedurile judiciare corespunzatoare pentru un ordin de interzicere a practicilor comerciale neloiale
chiar daca nu exista o dovada a pierderii sau a prejudiciului real sau intentiei sau neglijentei din partea comerciantului.
Statele membre dispun ca masurile prevazute la primul paragraf sa fie adoptate prin procedura accelerata:
- fie cu efect provizoriu,
- fie cu efect definitiv,
intelegand ca fiecare stat membru trebuie sa decida pe care dintre cele doua optiuni o va retine.
De asemenea, statele membre pot acorda instantelor judecatoresti sau autoritatilor administrative competente care sa le permita, in vederea eliminarii efectelor persistente ale practicilor comerciale neloiale a caror incetare a fost ordonata prin hotarare finala:
(a) sa solicite publicarea respectivei hotarari in intregime sau partial si intr-o forma pe care ele o considera adecvata;
(b) sa solicite suplimentar publicarea unei declaratii de corectare.
(3) Autoritatile administrative mentionate la alineatul (1) trebuie:
(a) sa aiba o structura asupra careia sa nu poata exista dubii cu privire la impartialitate;
(b) sa detina competentele adecvate, in cazul in care hotarasc cu privire la reclamatii, pentru a monitoriza si impune in mod eficient respectarea hotararilor lor;
(c) sa explice motivele hotararilor lor.
In cazul in care competentele mentionate la alineatul (2) sunt exercitate exclusiv de catre o autoritate administrativa, motivarea hotararilor trebuie comunicata intotdeauna. De asemenea, in acest caz trebuie prevazute proceduri prin care exercitarea inadecvata sau nemotivata a competentelor de catre autoritatea administrativa sau esecul inadecvat sau nemotivat de a exercita competentele mentionate pot face obiectul unei cai de atac judiciare. 
#PAGEBREAK#

Articolul 12
Instante judecatoresti si autoritati administrative: justificarea afirmatiilor 

Statele membre pot acorda instantelor judecatoresti sau autoritatilor administrative competente care sa le permita in procedurile civile sau administrative prevazute la articolul 11:
(a) sa solicite comerciantului sa furnizeze dovezi privind exactitatea afirmatiilor reale in legatura cu o practica comerciala in cazul in care, tinand seama de interesul legitim al comerciantului si al oricarei parti la procedura, respectiva solicitare pare potrivita pe baza circumstantelor cazului particular;
(b) sa ia in discutie afirmatiile reale in cazul in care dovada solicitata in conformitate cu litera (a) nu este furnizata sau este considerata insuficienta de catre instanta judecatoreasca sau autoritatea administrativa. 

Articolul 13
Sanctiuni 
Statele membre stabilesc sanctiuni pentru incalcarea dispozitiilor de drept intern adoptate pentru aplicarea prezentei directive si iau masurile necesare pentru a asigura punerea lor in aplicare. Aceste sanctiuni trebuie sa fie efective, proportionale si cu efect de descurajare. 

Articolul 14
Modificari ale Directivei 84/450/CEE 
Directiva 84/450/CEE se modifica dupa cum urmeaza:
1. articolul 1 se inlocuieste cu urmatorul text:
"Articolul 1
Prezentul articol are ca obiect protejarea comerciantilor impotriva publicitatii inselatoare si a consecintelor defavorabile ale acesteia si stabilirea conditiilor in care publicitatea comparativa este permisa.";
2. la articolul 2:
- punctul 3 se inlocuieste cu urmatorul text:
"3. "comerciant" inseamna orice persoana fizica sau juridica care actioneaza in scopuri ce se incadreaza in activitatea sa comerciala, industriala, artizanala sau liberala si orice persoana care actioneaza in numele sau in beneficiul unui comerciant.";
- se adauga urmatorul punct, formulat dupa cum urmeaza:
"4. "responsabil de cod" inseamna orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianti, responsabila pentru formularea sau revizuirea unui cod de conduita si/sau pentru monitorizarea respectarii codului de catre cei care si-au luat angajamentul de a-l respecta.";
3. articolul 3a se inlocuieste cu urmatorul text:
"Articolul 3a
(1) Publicitatea comparativa este permisa in cazul in care se indeplinesc urmatoarele conditii:
(a) nu este inselatoare in sensul articolului 2 alineatul (2), al articolului 3 si al articolului 7 alineatul (1) din prezenta directiva sau al articolelor 6 si 7 din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale intreprinderilor de pe piata interna fata de consumatori [];
(b) compara bunuri sau servicii care satisfac aceleasi nevoi sau sunt destinate aceluiasi scop;
(c) compara obiectiv una sau mai multe caracteristici esentiale, pertinente, verificabile si reprezentative ale respectivelor bunuri si servicii, care pot include pretul;
(d) nu discrediteaza sau denigreaza marcile comerciale, denumirile comerciale, alte marci distinctive, bunuri, servicii, activitati sau situatii in care se afla un concurent;
(e) pentru produsele cu denumire de origine, se refera in fiecare caz la produse cu aceeasi denumire;
(f) nu profita de notorietatea unei marci comerciale, a unei denumiri comerciale sau a altor marci distinctive ale unui concurent sau de denumirea de origine a produselor concurente;
(g) nu prezinta bunuri sau servicii ca imitatii sau replici ale bunurilor sau serviciilor care poarta o marca comerciala sau o denumire comerciala protejata;
(h) nu creeaza confuzie intre comercianti, intre agentul de publicitate si un concurent sau intre marcile comerciale, denumirile comerciale, alte marci distinctive, bunuri si servicii ale unui agent de publicitate si cele ale unui concurent.
4. articolul 4 alineatul (1) se inlocuieste cu urmatorul text:
"(1) Statele membre asigura existenta unor mijloace adecvate si eficiente de combatere a publicitatii inselatoare in vederea respectarii dispozitiilor privind publicitatea comparativa in interesul comerciantilor si concurentilor. Aceste mijloace trebuie sa cuprinda dispozitii legale in temeiul carora persoanele sau organizatiile considerate, in conformitate cu legislatia interna, ca avand un interes legitim in combaterea publicitatii inselatoare sau in reglementarea publicitatii comparative au posibilitatea:
(a) sa intenteze o actiune judiciara impotriva publicitatii in cauza
sau
(b) sa aduca publicitatea in cauza in atentia unei autoritati administrative competente pentru ca aceasta sa pronunte o hotarare in aceasta chestiune sau pentru a initia demersurile judiciare corespunzatoare.
Fiecare stat membru decide cu privire la procedura pe care o va retine si daca este oportun ca instantele judecatoresti sau autoritatile administrative sa dispuna de posibilitatea de a cere sa se recurga in prealabil la alte mijloace consacrate de solutionare a reclamatiilor, inclusiv cele mentionate la articolul 5.
Fiecarui stat membru ii revine obligatia de a decide:
(a) daca respectivele mijloace legale pot fi indreptate separat sau coroborat impotriva unui anumit numar de comercianti din acelasi sector economic
sau
(b) daca respectivele mijloace legale pot fi indreptate impotriva unui responsabil de cod in cazul in care codul relevant promoveaza nerespectarea cerintelor legale.";
5. articolul 7 alineatul (1) se inlocuieste cu urmatorul text:
"(1) Prezenta directiva nu constituie un obstacol in calea mentinerii sau a adoptarii de catre statele membre a unor dispozitii pentru a asigura o protectie mai extinsa a comerciantilor si concurentior impotriva publicitatii inselatoare." 

Articolul 15
Modificari ale Directivelor 97/7/CE si 2002/65/CE 
1. articolul 9 din Directiva 97/7/CE se inlocuieste cu urmatorul text:
"Articolul 9
Vanzarea nesolicitata
Avand in vedere ca Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale intreprinderilor de pe piata interna fata de consumatori [] interzice practicile de vanzare nesolicitata, statele membre iau masurile necesare pentru a exonera consumatorul de cheltuielile pe care le implica vanzarea nesolicitata, absenta unui raspuns al consumatorului nefiind echivalenta cu consimtamantul sau.
2. articolul 9 din Directiva 2002/65/CE se inlocuieste cu urmatorul text:
"Articolul 9
Avand in vedere ca Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale intreprinderilor de pe piata interna fata de consumatori [] interzice practicile de vanzare nesolicitata si fara a aduce atingere dispozitiilor in vigoare ale legislatiei statelor membre privind reinnoirea tacita a contractelor la distanta in cazul in care acestea permit reinnoirea tacita, statele membre iau masurile necesare pentru a exonera consumatorul de orice obligatie pe care o implica practicile de vanzare nesolicitata, absenta unui raspuns al consumatorului nefiind echivalenta cu consimtamantul sau. 
#PAGEBREAK#

Articolul 16
Modificari ale Directivei 98/27/CE si ale Regulamentului (CE) 2006/2004 

1. in anexa la Directiva 98/27/CE, punctul 1 se inlocuieste cu urmatorul text:
"1. Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale intreprinderilor de pe piata interna fata de consumatori (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).";
2. in anexa la Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritatile nationale insarcinate sa asigure aplicarea legislatiei in materie de protectie a consumatorului (Regulamentul privind cooperarea in materie de protectie a consumatorului) [12] se adauga urmatorul punct, formulat dupa cum urmeaza:
"16. Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale intreprinderilor de pe piata interna fata de consumatori (JO L 149, 11.6.2005, p. 22)." 

Articolul 17
Informarea 
Statele membre iau masurile necesare pentru informarea consumatorilor cu privire la dispozitiile legislatiei interne care transpun prezenta directiva si, dupa caz, incurajeaza comerciantii si responsabilii de cod sa informeze consumatorii cu privire la codurile lor de conduita. 

Articolul 18
Revizuirea 
(1) Pana la 12 iunie 2011, Comisia prezinta Parlamentului European si Consiliului un raport general privind aplicarea articolului 3 alineatul (9) din prezenta directiva si in special privind aplicarea articolului 4 si a anexei I, cu privire la amploarea actiunilor de armonizare si simplificare suplimentare ale legislatiei comunitare in domeniul protectiei consumatorilor si, avand in vedere articolul 3 alineatul (5), cu privire la orice masuri ce se dovedesc necesare la nivel comunitar pentru mentinerea nivelurilor corespunzatoare de protectie a consumatorilor. Raportul este insotit, dupa caz, de o propunere de revizuire a prezentei directive sau a altor dispozitii relevante ale legislatiei comunitare.
(2) Parlamentul European si Consiliul actioneaza, in conformitate cu tratatul, in termen de doi ani de la comunicarea de catre Comisie a oricarei propuneri prezentate in conformitate cu alineatul (1). 

Articolul 19
Transpunerea 
Statele membre adopta si publica pana la 12 iunie 2007 actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta si ii adreseaza notificari cu privire la modificarile ulterioare.
Statele membre aplica aceste acte pana la 12 decembrie 2007. Atunci cand statele membre adopta aceste acte, ele contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. 

Articolul 20
Intrarea in vigoare 
Prezenta directiva intra in vigoare in ziua urmatoare datei publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. 

Articolul 21
Destinatarii 
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.
Adoptata la Strasburg, 11 mai 2005.
Pentru Parlamentul European
Presedintele
J. P. Borrell Fontelles
Pentru Consiliu
Presedintele
N. Schmit
[1] JO C 108, 30.4.2004, p. 81.
[2] Avizul Parlamentului European din 20 aprilie 2004 (JO C 104 E, 30.4.2004, p. 260), Pozitia comuna a Consiliului din 15 noiembrie 2004 (JO C 38 E, 15.2.2005, p. 1) Pozitia Parlamentului European din 24 februarie 2005 (nepublicata inca in Jurnalul Oficial) si Decizia Consiliului din 12 aprilie 2005.
[3] JO L 250, 19.9.1984, p. 17, directiva astfel cum a fost modificata prin Directiva 97/55/CE a Parlamentului European si a Consiliului (JO L 290, 23.10.1997, p. 18).
[4] JO L 144, 4.6.1997, p. 19, directiva astfel cum a fost modificata prin Directiva 2002/65/CE (JO L 271, 9.10.2002, p. 16).
[5] JO L 166, 11.6.1998, p. 51, directiva astfel cum a fost modificata ultima data prin Directiva 2002/65/CE.
[6] JO L 271, 9.10.2002, p. 16.
[7] JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
[8] JO L 171, 7.7.1999, p. 12.
[] JO L 149, 11.6.2005, p. 22.";
[] JO L 149, 11.6.2005, p. 22.";
[] JO L 149, 11.6.2005, p. 22."
[12] JO L 364, 9.12.2004, p. 1.
-------------------------------------------------- 
#PAGEBREAK#

ANEXA I
PRACTICI COMERCIALE CONSIDERATE NELOIALE IN ORICE SITUATIE
Practici comerciale inselatoare 
1. Comerciantul afirma ca a semnat un cod de conduita pe care in fapt nu l-a semnat.
2. A afisa un certificat, o marca de calitate sau un echivalent fara autorizatia necesara in acest sens.
3. A afirma fara un temei real ca un cod de conduita este autorizat de un organism public sau de alt tip.
4. A afirma ca un comerciant (inclusiv practicile sale comerciale) sau un produs a fost agreat, aprobat sau autorizat de un organism public sau privat fara un temei real sau fara a indeplini conditiile necesare pentru agrearea, aprobarea sau autorizarea obtinuta.
5. A propune cumpararea produselor la un pret declarat fara a se mentiona ca exista motive rezonabile pentru care comerciantul poate considera ca nu va putea furniza, el insusi sau prin intermediul unui alt comerciant, produsele respective sau produse echivalente la pretul declarat pentru o anumita perioada si in cantitati rezonabile tinand seama de produsul respectiv, de amploarea publicitatii si de pretul declarat (publicitate-capcana).
6. A propune cumpararea produselor la un pret declarat, urmata de:
(a) refuzul de a prezenta consumatorilor articolul care a facut obiectul publicitatii
sau
(b) refuzul de a prelua comenzi pentru acesta si de a-l livra intr-un termen rezonabil
sau
(c) prezentarea unui esantion defect
cu intentia de a promova un alt produs (capcana si deturnare).
7. Declaratia falsa ca un produs nu va fi disponibil decat pentru un interval de timp foarte scurt sau doar in conditii speciale pentru un interval de timp foarte scurt, pentru a determina decizia imediata a consumatorilor si pentru a-i priva de timpul de gandire necesar si de posibilitatea de a face o alegere in cunostinta de cauza.
8. Angajamentul de a furniza servicii post-vanzare catre consumatorii cu care comerciantul a comunicat anterior tranzactiei intr-o limba care nu este o limba oficiala a statului membru in care se afla sediul comerciantului si, ulterior, furnizarea serviciului respectiv in alta limba fara a informa in mod clar consumatorul cu privire la aceasta inainte de initierea tranzactie.
9. A declara sau a sugera sub orice forma, fara un temei real, ca vanzarea unui anumit produs este legala.
10. A prezenta drepturile de care consumatorii beneficiaza prin lege ca si caracteristica distinctiva a ofertei comerciantului.
11. A folosi continutul editorial din mass-media pentru a promova un produs, in cazul in care comerciantul a platit pentru aceasta promovare, fara a specifica acest lucru prin continut ori prin imagini sau sunete pe care consumatorul le poate identifica usor (reportaj publicitar). Dispozitia nu aduce atingere Directivei 89/552/CEE a Consiliului [1].
12. A face afirmatii de facto inexacte cu privire la natura si amploarea riscurilor la care se expune consumatorul referitor la siguranta personala sau a familiei sale in cazul in care nu achizitioneaza produsul in cauza.
13. A promova deliberat un produs similar cu produsul unui alt producator astfel incat consumatorul sa creada ca produsul promovat provine de la acelasi producator.
14. A crea, a exploata sau a promova un sistem de imprumut piramidal in cadrul caruia un consumator plateste o cotizatie in schimbul posibilitatii de a primi o parte din sumele provenite in special din cotizatiile pe care le vor plati noii membri si nu din vanzarea sau consumul produselor.
15. Comerciantul afirma ca este pe cale sa isi inceteze activitatea sau sa isi mute sediul fara a intentiona de fapt acest lucru.
16. A afirma ca un produs poate creste sansele de castig la jocurile de noroc.
17. A face afirmatia neintemeiata ca un produs trateaza boli, disfunctii sau malformatii.
18. A disemina informatii de facto inexacte privind conditiile pietei sau posibilitatea de a gasi un produs, incitand astfel consumatorul sa achizitioneze produsul respectiv in conditii mai putin favorabile decat conditiile normale ale pietei.
19. A afirma in cadrul unei practici comerciale organizarea unui concurs sau posibilitatea castigarii unui premiu fara a acorda premiile specificate sau echivalentul acestora.
20. A descrie un produs ca "gratuit", "bonus", "fara taxe" sau in termeni similari in cazul in care consumatorul trebuie sa plateasca o suma in plus fata de costurile pe care le implica reactia sa pozitiva la practica comerciala si ridicarea sau livrarea articolului.
21. A include in materialul promotional o factura sau un document similar de plata astfel incat consumatorul are impresia gresita ca a comandat deja produsul comercializat.
22. A face afirmatii false sau a crea impresia ca un comerciant nu actioneaza in scopuri ce se incadreaza in activitatea sa comerciala, industriala, artizanala sau liberala sau a se prezenta comerciantului ca si consumator.
23. A crea impresia falsa ca serviciul post-vanzare furnizat pentru un produs este disponibil intr-un stat membru altul decat cel in care este cumparat produsul.
Practici comerciale agresive
24. A-i da impresia consumatorului ca nu poate parasi sediul fara a incheia un contract.
25. A efectua vizite personale la domiciliul consumatorului, ignorand solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu reveni, cu exceptia cazului in care legislatia interna permite acest lucru in vederea indeplinirii unei obligatii contractuale si in masura in care o permite.
26. A efectua solicitari repetate si nedorite prin telefon, fax sau e-mail sau alt mijloc de comunicare la distanta, cu exceptia cazului in care legislatia interna permite acest lucru in vederea indeplinirii unei obligatii contractuale si in masura in care o permite. Dispozitia nu aduce atingere articolului 10 din Directiva 97/7/CE si Directivelor 95/46/CE [2] si 2002/58/CE.
27. A obliga un consumator care intentioneaza sa solicite plata daunelor pe baza unei polite de asigurare sa prezinte documente care nu pot fi considerate, in mod rezonabil, relevante pentru valabilitatea cererii de plata a daunelor sau ignorarea sistematica a corespondentei pertinente pentru a-l descuraja pe consumatorul care doreste sa isi exercite drepturile contractuale.
28. A include in reclama indemnul direct adresat copiilor de a cumpara produsele promovate sau de a convinge parintii sau alti adulti sa le cumpere produsele promovate. Dispozitia nu aduce atingere articolului 16 din Directiva 89/552/CEE privind difuzarea programelor de televiziune.
29. Comerciantul solicita plata pe loc sau plata ulterioara pentru produsele pe care le furnizeaza dar pe care consumatorul nu le-a solicitat sau solicita rambursarea sau pastrarea lor, cu exceptia produselor de substitutie furnizate in conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Directiva 97/7/CE (vanzare nesolicitata).
30. A afirma explicit ca, in cazul in care consumatorul nu cumpara produsul sau serviciul respectiv, comerciantul isi poate pierde locul de munca sau mijoacele de subzistenta.
31. A le crea consumatorilor falsa impresie ca au castigat sau vor castiga ori ca vor castiga daca intreprind o anumita actiune, un premiu sau un alt avantaj similar, in conditiile in care:
- fie nu exista nici un premiu ori avantaj similar,
- fie actiunea pe care ar trebui sa o intreprinda pentru a castiga premiul sau alt avantaj similar este conditionata de plata unei sume de bani sau de suportarea unui cost.
[1] Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor dispozitii legale, de reglementare si administrative ale statelor membre cu privire la desfasurarea activitatilor de difuzare a programelor de televiziune (JO L 298, 17.10.1989, p. 23), directiva astfel cum a fost modificata prin Directiva 97/36/CE a Parlamentului European si a Consiliului (JO L 202, 30.7.1997, p. 60).
[2] Directiva 95/46/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31), directiva astfel cum a fost modificata prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
--------------------------------------------------
ANEXA II
DISPOZITII DE DREPT COMUNITAR PRIN CARE SE STABILESC NORME IN MATERIE DE PUBLICITATE ȘI COMUNICARE COMERCIALA 
Articolele 4 si 5 din Directiva 97/7/CE
Articolul 3 din Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru calatorii, vacante si circuite [1]
Articolul 3 alineatul (3) din Directiva 94/47/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 26 octombrie 1994 privind protectia cumparatorilor in ceea ce priveste anumite aspecte ale contractelor privind cumpararea dreptului de folosinta a bunurilor imobile in regim de indiviziune [2]
Articolul 3 alineatul (4) din Directiva 98/6/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 februarie 1998 privind protectia consumatorului prin indicarea preturilor produselor oferite consumatorilor [3]
Articolele 86-100 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman [4]
Articolele 5 si 6 din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societatii informationale, in special ale comertului electronic, in piata interna (Directiva privind comertul electronic) [5]
Articolul 1 litera (d) din Directiva 98/7/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 februarie 1998 de modificare a Directivei 87/102/CEE de apropiere a actelor cu putere de lege si actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum [6]
Articolele 3 si 4 din Directiva 2002/65/CE
Articolul 1 alineatul (9) din Directiva 2001/107/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 ianuarie 2002 de modificare a Directivei 85/611/CEE a Consiliului privind coordonarea actelor cu putere de lege si a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv in valori mobiliare (OPCVM) in vederea reglementarii societatilor de gestionare si a prospectelor simplificate [7]
Articolele 12 si 13 din Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurari [8]
Articolul 36 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea directa de viata [9]
Articolul 19 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pietele instrumentelor financiare [10]
Articolele 31 si 43 din Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege si actelor administrative privind asigurarea directa, alta decat asigurarea de viata [11] (a treia directiva privind "asigurarea generala")
Articolele 5, 7 si 8 din Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat in cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzactionare [12]
[1] JO L 158, 23.6.1990, p. 59.
[2] JO L 280, 29.10.1994, p. 83.
[3] JO L 80, 18.3.1998, p. 27.
[4] JO L 311, 28.11.2001, p. 67, directiva astfel cum a fost modificata ultima data prin Directiva 2004/27/CE (JO L 136, 30.4.2004. p. 34).
[5] JO L 178, 17.7.2000, p. 1.
[6] JO L 101, 1.4.1998, p. 17.
[7] JO L 41, 13.2.2002, p. 20.
[8] JO L 9, 15.1.2003, p. 3.
[9] JO L 345, 19.12.2002, p. 1, directiva astfel cum a fost modificata prin Directiva 2004/66/CE a Consiliului (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).
[10] JO L 145, 30.4.2004, p. 1.
[11] JO L 228, 11.8.1992, p. 1, directiva astfel cum a fost modificata ultima data prin Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European si a Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1).
[12] JO L 345, 31.12.2003, p. 64.
--------------------------------------------------