Directiva privind prevenirea si controlul integrat al poluarii

In Romania cerintele specifice privind abordarea integrata sunt transpuse in totalitate prin OUG nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluarii, aprobata prin Legea nr. 645/2002.

Scopul directivei este de a realiza prevenirea si controlul integrat al poluarii provenite dintr-o serie de activitati industriale si din agricultura (ex: productia de metale, minerale, chimicale, hartie, textile, piele, produse alimentare, uleiuri, etc). Directiva stabileste masuri destinate prevenirii sau reducerii emisiilor in aer, apa sau sol, care provin din activitatile mentionate, inclusiv masuri referitoare la deseuri.

Prevenirea si controlul integrat al poluarii are la baza sistemul autorizatiei pentru instalatiile noi. Statele membre trebuie sa se asigure ca autorizatia include valorile limita de emisie bazate pe cele mai performante tehnici disponibile. Acordarea autorizatiilor poate tine cont de caracteristicile tehnice ale instalatiei, de localizarea geografica si de conditiile locale de mediu. In general, obligatia de a elibera autorizatii este delegata autoritatilor locale sau regionale.

Statele membre trebuie sa adopte masurile necesare pentru ca autoritatile competente sa garanteze ca instalatiile sunt exploatate astfel incat:

-sa fie luate masurile adecvate de prevenire a poluarii, in special prin punerea in aplicare a celor mai performante tehnici disponibile;
-sa nu se provoace un nivel considerabil de poluare;
-daca se produc deseuri acestea trebuie recuperate sau, daca acest lucru este imposibil, eliminate;
-energia sa fie utilizata eficient;
-sa se ia masurile necesare pentru a preveni accidentele si pentru a se limita consecintele acestora;
-sa se ia masurile necesare pentru restabilirea unei conditii satisfacatoare a amplasamentului unde a functionat instalatia. 

In cazul in care un standard de calitate a mediului implica cerinte mai stricte decat cele care pot fi indeplinite prin utilizarea celor mai performante tehnici disponibile, autorizatia va prevedea masuri suplimentare specifice, fara a se aduce atingere altor masuri care pot fi luate pentru a se respecta standardele de calitate a mediului.

Statele membre trebuie sa revizuiasca periodic si sa actualizeze conditiile de autorizare. Revizuirea are loc in oricare dintre situatiile urmatoare:
-daca poluarea provocata de instalatie este atat de semnificativa incat valorile limita de emisie din autorizatie trebuie sa fie revizuite sau daca noi valori de acest tip trebuie incluse in autorizatie;
-daca anumite modificari semnificative asupra celor mai performante tehnici disponibile dau posibilitatea de a reduce considerabil emisiile, fara a implica costuri excesive;
-daca este necesara utilizarea unor alte tehnici din motive de siguranta functionala;
-daca noile prevederi ale legislatiei comunitare sau nationale impun acest lucru. 

Comisia Europeana a analizat in detaliu calitatea autorizatiilor emise pana in prezent si a concluzionat ca principiile Directivei IPPC, in special abordarea “celei mai performante tehnici disponibile”, raman ca baza pentru modificarile legislative referitoare la emisiile industriale. Totusi, exista o serie de probleme identificate in implementare:

-insuficienta implementare a “celei mai performante tehnici disponibile”;
-constrangeri administrative datorate complexitatii si lipsei de coerenta a cadrului legislativ actual;
-constrangeri referitoare la protectia mediului si stimularea inovatiei;
-constrangeri in utilizarea unor instrumente mai flexibile referitoare la emisiile de poluanti.